Episodul XVIII: Secuii deznationalizati – agenti de „maghiarizare”
Restabilind adevarul istoric la începutul erei Romaniei Mari, Nicolae Iorga preciza: „Cu secuii avem o simbioza, adica o viata împreuna. Cu ungurii, numai o vecinatate. Deosebirea este esentiala”. Numai ca aceasta „simbioza” a facut ca, practic sub ochii parintilor nostri, sa se nasca din romani si secui… „maghiari”.
Cu doua secole mai devreme, în 1711, esua ultima încercare a romanilor, ungurilor si secuilor de a stavili împreuna ofensiva imperiala si catolica a Habsburgilor – Razboiul Curutilor (1703-1711). Un mare istoric, secuiul Cserei Mihaly (1668-1750), îsi îndemnase compatriotii : „Cel putin de acum încolo sa înveti, Transilvanie/ Tu, draga mea tara,/ Sa traiesti în pace alaturi de fratii tai sub/acelasi acoperis;/ Nu-i mai apara cu atata usurinta pe cei din Ungaria/ Ca sa nu mai suferi cum suferi acum din pricina/ cumplitei nedreptati”.
Deznationalizati treptat prin ofensiva catolica a veacurilor XIII-XV, prin legislatia ungara privind statutul de nobil si limba oficiala, apoi prin Contrareforma si ofensiva catolica romano-germana, în veacurile XVI-XIX, secuii au cazut prada „legilor de maghiarizare” din 1867-1918. Chiar daca au trait sute de ani „amestecati” cu romanii. Si o data „maghiarizati”, au devenit un agent patogen extrem de virulent de transmitere a „bolii”.
Sate romanesti în secolele XIII-XIX, ca Bodogaia, Eliseni, Porumbenii Mari etc. din bazinul Tarnavei Mari, sunt astazi „secuiesti”, adica „maghiare”! Atestat ca sat romanesc din 1211, Miclosoara mai aminteste astazi de romani doar prin crucile din cimitir pe care se pot citi nume ca: Ola Miclos, Bocor Gyorgy, Vaida, Dragus, Pintea, Macovei, Baduy, Vaszi Istvan etc.
La 1584, Antonio Possevino nota ca printre secui traiesc multi „vlahi” care nu stiu ungureste. Dar care continuau sa treaca la catolicism, precum cei din Vlahita. Si o data trecuti… Lexiconul lui I. Lenk din 1835 nota ca, din cele 500 de sate ale secuimii, 130 sunt romanesti si în 122 populatia este amestecata. Intre 1920 si 1940 doar în 30 din satele mentionate mai erau vorbitori de romana. Astazi… Ultimul recensamant oficial unguresc, din 1910, recenza în secuime 612 000 persoane, din care 114 270 vorbitori de romana. Dar, ciudat, ortodocsi erau mai multi – 138 763!
Tragand cu tunurile în romanitate si ortodoxism, generalul Bucov mentiona la 1761 ca, în cel mai intens ungurizat „scaun” de secuime, Odorhei, din 102 sate, 99 sunt locuite de romani. Cinci decenii mai tarziu, Alexa Dusa pentru Covasna si groful Domokos Teleki (el însusi urmas al renegatului roman Mihai, „porcarul valah” care, potrivit Suzanei Lorantffy, adoptase numele satului Teleki) pentru Trei Scaune consemnau ca „mare parte dintre tarani fiind romani sunt de credinta veche; aici romanii îsi uita graiul pe care aproape numai popii lor îl cunosc: confesiunea si-o pastreaza însa peste tot”.
Dupa revolutia de la 1848, cand romanii ardeleni au luptat alaturi de imperiali împotriva bandelor lui Kossuth, pentru pastrarea fiintei lor nationale, guvernatorul Wolgemuth propunea (1849-1850) masuri de stavilire a maghiarizarii romanilor din secuime. Tardiv – nota ziarul budapestan „Kronika” în 1867, deoarece fusesera deja „maghiarizati” 30 000-40 000. In sate romanesti, ca Tulghes, Lunca de Jos, Joseni, Ditrau, Remetea, Lazarea, Valea Stramba, la 1839, doar antroponimele mai amintesc de romani (Csortan, Baicu, Danciu, Ivancso, Lucacs, Ghenciu, Moga, Olah, Sztupar, Bogdan, Vakar, Todor, Koszta, Koszma, Tofan, Koszti, Buszdugan, Kolumban, Krojitor, Kozsokar, Puja etc.). La Ciceu, Soimeni, Lazaresti, Tomesti, declarate „curat” unguresti în 1900, se constata ca toata antroponimia era romaneasca. La Madaras, Frumoasa, Racu, înca întalnim pe „ungurii” Babes, Buta, Gheorghi, Korbea, Markus, Raduly, Szava, Stefan etc., iar la Jigodin si Sancraieni pe alde Serban, Boricz, Danko, Vakar, Kozma, Nedelko, Vasuly, Popul etc.
Istoricul HĂşnfalvi Pal, pe numele de nastere Paul Hunsdorffer, deci el însusi un maghiarizat, nota la sfarsitul veacului XIX: „In general, consideram neîndoielnic faptul ca, între secuii de azi, o parte este de obarsie romaneasca”. Iar etnograful german Rudolf Bergner (1860-1899) era în masura sa stabileasca etapele procesului: I. etapa bilingvismului – acceptarea ca a doua limba a „maghiarei” (se dadea ca exemplu satul Voslobeni de langa Gheorghieni); II. etapa uitarii limbii natale, dar pastrarea confesiunii ortodoxe (ex. Satul Joseni); III. etapa finala, a pierderii confesiunii.
Asa s-a facut ca, numai în ultima suta de ani, zeci de sate romanesti au devenit „secuiesti”, adica unguresti: Varghis, Racosu de Sus, Aita Mare, Beliu, Ivanesti, Cernatu de Sus si de Jos, Dobolii, Brates etc. In alte zeci de localitati, doar bisericile ortodoxe parasite mai amintesc de originea romaneasca a locuitorilor: Bodogaia, Lazareni, Curteni, Sarata, Budin, Martinis, Daia, Corund (catolicizat la 1720), Anghelus, Ghidfalau, Olteni etc. In multe altele, doar vechile cimitire mai amintesc originea curat romaneasca a locuitorilor, chiar daca, uneori, si numele de pe cruci au fost maghiarizate: Jigodin, Soimeni, Pauteni, Ciceu. Iata de ce, cand procesul continua sub ochii nostri, la Zagon, de exemplu, cand alde Damacea (Domokos), Cojocaru (Kozsocar), Columba(n) sau Radu(ly) sustin în parlamentul tarii nu interesele romanesti ci pe cele ale „Europei”, ar trebui sa ne îngrijoram si sa luam masuri. Cel putin sa explicam autenticei Europe, nu „Europei” Sfantului Stefan care moare de dragul si de grija noastra, ca tot tam-tam-ul cu deznationalizarile în Romania în timpul regimului „comunist” si dupa nu este altceva decat povestea hotului care striga, cand e prins, … „Hotii”.
O datorie civica si europeana – sa-i sprijinim pe secui sa redevina ei însisi!
Entitate asadar distincta, traind un mileniu în mediul romanesc, influentati de si influentand la randul lor pe romani, secuii au rezistat cu eroism tendintelor regalitatii ungare de a le încalca privilegiile, i-au sprijinit pe autohtoni sa-si realizeze aspiratia milenara de unitate, în epoca lui Mihai Viteazul, dar au sfarsit prin a fi „maghiarizati” prin religie si limba. Si au actionat, la randul lor, ca agenti de maghiarizare în mediul romanesc si continua aceasta actiune asupra ceangailor (romani catolici în satele din Subcarpatii Moldovei).
Problema secuilor, initial avari, apoi si romani maghiarizati, problema acuta astazi, a stat în atentia oamenilor politici din deceniile interbelice ale „democratiei-etalon”, pentru unii, „solutia” cea mai potrivita pentru toate partile fiind propusa atunci de Nicolae Iorga în sedinta Senatului din 8 aprilie 1935: „Cate comune din secuime le-ati trecut la Roman, Bacau, Putna? Desi trebuie tratata conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul tarii noastre. Si nu tin a-i preface în buni romani, dar cel putin sa-i deprind cu tara aceasta; sa nu stea ariciul acolo, bagat în cuibul lui, ci sa-l scoti din vagauna, sa vina sa vada romanul la fata; sa nu-si închipuie ca romanul e numai un functionar, un jandarm, un soldat; din contra, sa-l vada în fata ca e un om zdravan, cu calitati si însusiri pe care un secui, adesea si el un roman desnationalizat, s-ar putea sa nu le aiba!
Ceea ce ati început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie daramata bariera si orice aminteste faptul ca poporul romanesc a trait în provincii create si dominate de straini trebuie sa dispara!”
Vom tine oare astazi seama de sfatul inegalabilului Iorga? Sau, de dragul asa-zisei integrari în Europa, vom adopta opiniile asasinilor sai si vom da o mana de ajutor „latrones gentium”, sprijinindu-le ultima gaselnita în domeniul „armelor de nimicire în masa” – asa-zisa „legitimatie de maghiar”. (Atentie! Nu de ungur, ci de „maghiar” cum scrie la Constitutia Ungariei dualiste.) „Spiritul european”, nu tolerant, ci umanist si reparator vis-à-vis de minoritati, ne-ar impune sa ne aplecam cu dragoste asupra secuilor de astazi. Pe cei de origine romana sa-i ajutam sa revina acasa, iar pe ceilalti, urmasii avarilor, sa-si redescopere trecutul „de neam ales”, limba, traditiile, uncitatea. Chiar si prin excursii de studii si documentare în Caucaz si nordul Mongoliei! Pentru ca ar fi absurd ca, din romani si avari, la început de mileniu III, sa continue sa se nasca himera dualista numita „maghiari”!
Dr Mircea Dogaru
Sursa: Istorie Adevarata