Romanii vechi. Istoria noastra

Lipsa culturii istorice ne poate juca adesea feste, facandu-ne victimele unei propagande absurde dar tenace, menita, asa cum lesne se poate observa in conflictele majore din ultimele doua decenii, sa transforme albul in negru si negrul in alb, vinovatii in victime, tradatorii si asasinii in eroi, adevarul in contrarul lui, hotul in negustor cinstit’ genocidui in cruciada a pacii si pretentiile utopice ale unor fosti calai in revendicari ,,democratice” si ,,europene”, in numele unor imagianare ,,drepturi colective” si in detrimentul: drepturilor inalienabile ale cetatenilor, popoarelor si natiunilor.

Astfel, daca o intreaga elita politica si nu numai, punea ieri semnul egalitatii intre ,,germani si nemti”, intre „ romani” si ,,vlahi”, ceea ce era corect, astazi se straduieste sa demonstreze ca ,,moldovenii” si ,,vlahii” nu sunt romani, cu alte cuvinte ca ,.bavarezii” si ,,nemtii” n-ar fi germani, ceea ce este absurd, in timp ce accepta echivalenta ,,unguri-maghiari”, ceea ce, in realitate, este tot o absurditate ,,implementata” in constiinta europeana si universala de terorismul de stat al unei politici de genocid etnic si cultural.

In acceptiunea etnica a cuvintelor, ,,ungurii” nu sunt ,,maghiari”, tot asa cum romanii nu sunt traci, italienii-romani, englezii-saxoni si francezii-celti. In acceptiunea politica in schimb, in conformitate cu legislatia epocii dualiste (1867-1918), daca ,,ungurii” erau ,,maghiari”, nu toti ,,maghiarii” erau etnic unguri; tot asa cum ,,rusii” erau ,,sovietici” dar nu toti ,,sovieticii” erau rusi. Chiar daca si unii si altii au incercat fabricarea in jurul lor a unor natiuni ,,omogene” prin ,,maghiarizare”, respectiv ,,sovietizare”.
Ca mai toate popoarele moderne europene, inclusiv cel român, si ungurii sunt rezultanta unui proces indelungat si complex de etnogeneza.

Originari din Asia Centrala, maghiarii finici au constituit o minoritate, dar una conducatoare in cadrul valului de populatii turcice in fruntea carora, maghiarul Almus a incercat pe rand, la sfarsitul veacului IX, sa se infiltreze pe cele doua rute ale migratiilor, prin coloarul dobrogean si nordul Peninsulei Balcanice spre Bizant sau prin Carpatii Padurosi si Pannonia spre mirificul Occident. Pe langa cabarii, bulgarii, bascurzii, etc. care-l urmau la Kiev, lui Almus i s-au alaturat multime de pecenegi, apoi slavi si, poate, romani nordici (volohoveni) dupa cum ar indica numele capeteniei Ursu, toti: nemaghiarii fiind numiti generic, de gestele unguresti tarzii -,,cumani”, desi cumanii vor participa la etnogeneza ungara masiv, abia in secolele XII – XIII.

Greu loviti de ,,romani si slavi” (Nestor) la trecerea prin Carpatii Padurosi spre Tara Romanilor care traiau ,,la apus de varegi” (,,Urus”), ocazie in care a fost ranit mortal Almus, el nemaiputand ,,intra in Pannonia” (Chronicon Pictum Vindobonense) ei au debusat in 896, sub conducerea lui Arpad, fiul si mostenitorul decedatului intr-o regiune numita cu un cuvant romanesc – ,,munca” in sens de ,,truda” -,tocmai pentru ca au luat-o cu mare efort – Muncaci. Aici au ridicat o fortificatie, apoi alte 3 in jur (Simon de Keza), total 7, de unde confuzia voita a multor istorici revizionisti cu Transilvania numita abia patru secole mai tarziui de colonistii sasi Siebenburgen -Septemcastra. In realitate, ,,noua patrie” maghiara era ceea ce astazi se numeste Ucraina subcarpatica. Aici a inceput, din 896, procesul etnogenezei ungare, in care au fost implicati maghiarii care, dupa Simon de Keza erau ,,108 familii nu mai multe”, restul adica majoritatea fiind sau straini (turcii) sau robi (localnicii romano-slavi)”.

Conglomeratul a dobandit un nou nume dupa cucerirea cetatii si tarii Ungului sau Unguarului de pe raul omonim si lichidarea conducatorului local numit romaneste in textele latine -DUCA. Arpad s-a impamantenit casatorindu-se cu fiica defunctului, crestina-ortodoxa. ,,Duce de Unguar”, el avea sa coboare cu soldatii sai, numiti ,,oarecum in bataie de joc – unguari” (Anonymus) de viitorii adversari fie ca erau maghiari, turci sau slavo-romani supusi, abia in anul 903, in teritoriile ducelui Salanus dintre Tisa si Dunare. De aici avea sa treaca in sfirsit in mult laudata Pannonie care trebuie precizat ca se afla in dreapta Dunarii Mijlocii, pentru ca, in general, se face confuzie intre aceasta si teritoriile romanesti din Transdanubia. Tot asa cum voit se incearca explicarea numelui dobandit de ,,unguri” prin ,,onogunduri-numele membrilor unei federatii turcice de pe Volga, fara legatura cu valul lui Almus sau sau prin ,,huni”, din care ar fi derivat ,,hunguri” spre a se legitima stapanirea in Pannonia prin pretinsa mostenire al lui Attila.

Dupa lupte care au durat decenii, sfarsind prin alungarea lui Salanus la Vidin, romanii, slavii si bulgarii dintre Tisa si Dunarea Mijlocie au intrat in creuzetul care va da nastere, prin amalgamare, noului popor modern, european, ungar. La fel si locuitori Pannoniei: „latinii” sau ,,romanii” bastinasi (romanitatea central-europeana, din care mai subzista astazi doar romansii in Elvetia), ,,teutonicii adica urmasii francilor stapanitori in veacurile VIII-IX slavii moravi si cei supravietiutori ai regatului lui Samo (623-658), romanii timoceni si ,,guduscani,, refugiati aici cu ducele Borna, de teama bulgarilor, in 814(,,messianii”) ca si romanii vestici (,,pastorii romanilor”) care-si purtau turmele, in cadrul transhumantei, pana la lacul cu nume romanesc Balaton.

Apoi, dupa crestinarea fortata a asiaticilor maghiaro-turcici, (fiindca populatia europeana, acel ,,mult popor” peste care se instapanise Arpad era deja crestina) – performanta realizata de cel de-al cincilea ,,duce de Unguar”, Voicu (997-1038), cel care era crestin-ortodox si vorbea, potrivit Cronicii Pictate de la Viena, romaneste in familie, dar care, rebotezat catolic Stefan si primind de la papa Silvestru II (999-1003) titlul regal (25 decembrie 1001) va deveni pentru ,,unguari” Szent Istvan, puzderie de cavaleri europeni ratacitori sau lipsiti de dreptul de primogenitura, germani, francezi, italieni, spanioli, au fost atrasi cu promisiuni in noul regat (Simon de Keza).

In fine, pentru pastrarea echilibrului si ramura asiatica avea sa fie intarita prin colonizarea de noi valuri de pecenegi incepand cu domnia lui Zulta (907-947)- ginerele ducelui bihorean ,,Menumorut’ si cumani masiv raspanditi prin satele Ungariei si fortati sa realizeze casatorii mixte de regele Bela IV (1235-1270) in preziua marii invazii mongolo-tatare din 1241.
Similar si contemporan procesului etnogenetic desfasurat in Anglia, unde din romanici, saxoni, danezi si normanzii francofoni s-a nascut in secolele X-XV natiunea engleza, poporul ungar s-a conturat in veacurile XV-XVI, decisiv pentru afirmarea mentalitatii de ,,hungarus” fiind conflictul indelungat cu otomanii (1388-1526) si, indeosebi, ca o reactie de aparare a societatii, pierderea statului propriu prin ,,Mohacsi vesz” (,,pieirea de la Mohacs” – 1526), chiar daca in veacul XVIII inca mai exista constiinta ,,cuna” la buna parte din locuitorii Pannoniei, un Ladislau Khan cerand de pilda, Mariei Tereza, dreptul la invatamant in limba cumana. Asa cum traco-dacii s-au topit, in români, si maghiarii s-au topit prin urmare, in noul popor ungar, dar, posedand un etraordinar instinct de conservare, tocmai pentru ca erau initial putini si profitand de faptul ca asigurau conducerea conglomeratului de triburi asiatice si populatii europene, au facut-o impunandu-si limba si, ca politica statala – casatoriile mixte. Si au transmis acest instinct si teama de disparitie si noului popor rezultat, redus si el numericeste si obsedat in consecinta de inmultirea pe cale nenaturala ,,prin absorbirea permanenta si maghiarizarea a tot felul de natiuni straine”(Fabrizius, 1 august 1940).

Teama pe care nu si-a putut-o niciodata infrange, asa cum nu si-a putut reprima nici obsesia originii componentei primare, de strat fino-turcic-Asiatic. In toate timpurile, elita noului popor a folosit in retorica, obsedant, cuvantul Europa, a incercat sa se considere mai europeana decit europenii si mai catolica decat papa, tocmai pentru a sterge amintirea componentei asiatice care ar fi dus cu gandul la ideea de implant strain in centrul continentului divinizat.
Numita cu indarjire maghiara, asa cum limba slavilor sud-dunareni se cheama astazi bulgara, limba ungara de astazi, exceptand gramatica si fonetica, are insa prea putin in comun cu limba vorbita de Arpad, datorita miilor de cuvinte si expresii slave, germane si române patrunse in vocabular. Ca românii creatori de cultura, civilizatie si popoare in Europa central-rasariteana se pot regasi si in ungurii de astazi, o dovedesc atat cele peste 2500 de cuvinte romanesti identificate de savantii unguri in limba lor, cat si, elocvent, onomastica. Romanul Radu a devenit ungurul Raduly, Cojocaru-Kozsokar, Columb-Kolumban, Damacea-Domokos, iar fiii lui Ban Banffy, ai lui Drag-Dragffy si mari romanofobi in perioada 1867-1918, pentru ca mai-catolicii-decat-papa au existat in toate timpurile si la toate popoarele, vehementa lor tinand de refuzul prozelitului de asumare a propriei identitati.N-au fost amintiti in acest excurs istorie secuii deoarece, asemeni celtilor neromanizati care n-au participat la etnogeneza engleza, pastradu-si propriul destin, nici acesti urmasi ai avarilor, alungati din Pannonia in Transdanubia, apoi peste Tisa, la ,,romanii din Muntii de zapada” (Jansen Enikel) de trupele lui Carol cel Mare(768-814), nu au luat parte la etnogeneza ungara. Colonizati ca aliati de regii de la Buda, cu 8-900 de ani in urma mai intai in Bihor, apoi in centrul Transilvaniei si in final, in Carpatii Orientali pentru a-i dispersa si neutraliza pe romani, ei si-au pastrat in tot cursul Evului Mediu limba proprie, organizarea sociala, traditiile, obiceiurile, portul, constiinta de sine. Dictata de ratiuni nu atat sociale cat politice si de instinct de supravietuire, Unio Trium Nationum din 1437 a avut conotatii etnice, trei grupuri alogene distincte dandu-si mana pentru a exclude masa majoritara a romanilor autohtoni de la decizie.
Secuii n-au devenit prin urmare unguri, ci, treptat si decisiv dupa 1867, prin deznationalizare… ,,MAGHIARI”! Cum a reaparut termenul si cu ce semnificatie noua? Pentru cine studiaza ,,legile de maghiarizare” si intelege ca a ,,bulgariza” inseamna, de fapt, a slaviza, raspunsul este simplu.
Primind la sfarsitul lui 1867, in cadrul statului dualist, sumedenie de teritorii slave, romanesti si chiar germane, pe care le-au declarat abuziv mostenire de la „Szent Istvan”, ungurii s-au trezit minoritari intr-un stat himeric numit ,,Ungaria Sfantului Stefan”. Drept care instinctul lor tenace de supravietuirire prin cucerire i-a facut sa treaca rapid la o politica oficiala si ,,stiintifica” de deznationalizare, meticulos programata, a neungurilor, in scopul confectionarii unei natiuni „omogene”. Astfel au decis sa nu mai vorbeasca despre existenta unor popoare in cuprinsul statului lor ci despre un singur popor, asa cum rusii, preluandu-le exemplul, aveau sa treaca, ulterior, de la ,,popoarele sovietice” din vremea lui Stalin la ,,poporul sovietic”, in timpul lui Brejnev. Numai ca ungurii nu au folosit un termen abstract pentru a defini poporul ,,unic” ci unul concret, extras din propria istorie.

Prin ,,legile de maghiarizare” de dupa 1867, indeosebi prin aceea din decembrie 1871, ei au dezgropat numele de ,,maghiar” si au proclamamt ca in Ungaria dualista nu mai existau unguri, slovaci, germani, croati, sloveni, romani, evrei, tigani ci …maghiari, maghiarii fiind ,,fii patriei”, unguri, slavi, romani etc, care acceptau sa invete limba, sa-si schimbe numele si credinta si recunosteau hotarele asa zise ale lui Szent Istvan. Ar fi ca si cum noi, romanii, am fi proclamat pe 2 decembrie 1918 ca in Romania Mare nu mai existau romani, unguri, tigani, secui si altii ci TRACI, tracii fiind fii patriei care vorbeau limba traca, adica romana si recunosteau hotarele lui Burebista. Bizar este faptul ca, in deceniul pregatitor al revolutiilor ,,spontane” din Est, au aparut si la bulgari si la ucraineni si la noi astfel de teorii aberante, ba chiar prolifereaza masa de manevra a amatorilor de istorie, care echivaleaza romanii cu dacii, care vad ,,daci adica romani” de la Urali la Atlantic in preistorie si maimute sarind din craca in craca si recitand ,,Luceafarul” in limba lui Eminescu, pe vremea cand nu se nascuse inca Homo Sapiens.

La noi sunt insa doar curente care, oferind celor slabi de inger evadarea din prezentul apocaliptic, intr-un glorios trecut himeric, starnesc haz de necazul specialistilor, in timp ce in Ungaria dualista si horthysta, ca rezultat al unei politici de stat, astfel de idei si termenii „implementati” atunci au prins si continua sa provoace confuzie pentru ca este greu sa te dezbari, nu-i asa, de … ,,dezastruoasa mostenire a trecutului”. Dovada ca, astazi, ungurii isi spun ,,maghiari”, in timp ce secuii si ceilalti deznationalizati care n-au fost niciodata unguri, doar ,,maghiari”. Iar numele de ,,ungur” ,,Ungaria” si ,,maghiar” se amesteca intr-un carusel ametitor pana si in noua lege de maghiarizare care se vrea o ,,lege a statului maghiarlor din tarile vecine”, mai putin cele apte de riposta, ca Austria. Citam din articolul 6 al Proiectului care afirma ca scopul noii gaselnite a Budapestei este ,,asigurarea apartenetei maghiari lor de dincolo de hotare la natiunea ungara pentru propasirea lor pe pamantul natal, precum si pentru asigurarea constiintei lor identitare”. De unde putem intelege ca ungurii din Ungaria dau unora din „afara cetatii” numele de ..maghiar” si ,,constiinta identitara” corespunzatoare cu, evident, conditia sa ramana pe pamantul strain respectiv, care, astfel, devine ca ,,natal” si el parte a natiunii si patriei… ungare.
Dar cadourile nu li se fac respectivilor doritori oricum, ci doar daca sunt buni propagandisti, ,,in semn de recunoastere a activitatii lor exemplare, deosebite, destasurate in slujba maghiarimii, in sporirea valorilor umane maghiare”.In concluzie ca sa fii” maghiar”, poti sa nu fii ….ungur. Datorita ,,criteriilor complementare”, poti sa te declari ,,maghiar”, turc sau japonez fiind, daca ai copilul, de exemplu, la o gradinita ,,maghiara”. II faci maghiar intai pe ala micu’, pe urma ceri reintregirea familiei! Si daca nu pricepi ca din cecen ajungi sovietic, adica rus, domnul Gyula Kestely, reporter BBC, este in masura sa-ti explice la o adica, asa cum a facut-o pe 28 mai a.c. la ora 08:00 ora Romaniei, ca legitimatia in cauza este o ,,anumita forma de identificare, mai putin decat un pasaport si mai degraba, UN SOI DE LEGITIMATIE ETNICA”. Adica, vorba Lapusneanului, ma vreti, nu ma vreti, eu tot va voi, ca ponoasele le va trage, ca de obicei, acarul Motoc!