Episodul XII: „Mostenirea romano-vlaha este, pentru noi, o bogatie culturala cu care ne mandrim „, partea a 3-a
Porniti intr-o adevarata expeditie de antropologie sentimentala, cativa reporteri ai „Formulei AS ” au ajuns recent in sate, munti si orase din Bosnia si Muntenegru. Plecand de la indemnul Prea Sfintitului Daniil, episcop de Varset, ne-am lasat initiati in trecutul legendar al vlahilor de catre un reputat istoric din Cetinje, muntenegreanul Duro Batricevici, coautorul lucrarii „Vlahii din Muntenegru „. Ignorand teoriile ridicole ale nationalistilor locali, dr. Batricevici a ales calea adevarului.„Vlahii erau oamenii locului „
– Cine sunt vlahii, domnule profesor: „sarbii saraci ” sau o populatie romanizata, complet diferita de slavi?
– Fara nici o indoiala, vlahii sunt populatia autohtona romanizata din Peninsula Balcanica, care s-au mentinut in aceste tinuturi si dupa venirea slavilor, in secolul al VII-lea. In documentele domnitorilor sarbi si bosniaci de la inceputul secolului al XIII-lea, numele de vlahi este dat si locuitorilor din Croatia, in primul rand din Dubrovnic si imprejurimi. Este in afara oricarui dubiu ca slavii au invatat oieritul, carausia si mestesugul prelucrarii metalelor de la vlahi, fiindca i-au gasit aici, erau oamenii locului. Pe ei ii numeste Sextil Puscariu „romani apuseni „, iar dialectul lor istoric, ca si acela a istroromanilor, era foarte apropiat de limba daco-romana si usor diferit de dialectul aroman.
– Perioada timpurie a vlahilor este destul de putin cunoscuta. Orasul Cetinje detine insa destule marturii despre vlahii Evului Mediu si ai epocilor mai apropiate de noi. Ce ne puteti povesti din acel trecut legendar?
– Legendele despre vlahi sunt tot atat de adevarate ca si documentele. Este ceva special in acest fel de marturii. Astfel, cel dintai vlah mentionat in Cetinje a fost voievodul Ivan Borojevici (Ioan Boroi) din zona Stari Vlah – un om bogat si intelept, refugiat din calea turcilor in anul 1430. El a pus bazele civilizatiei in aceste locuri salbatice, pierdute printre paduri seculare, deoarece vlahii aveau vocatie de buni arhitecti si constructori, pe langa renumele lor de ciobani (dr. Batricevici pronunta cuvantul ciobani fara a-l traduce in sarba – n.red.). Cel mai important lucru legat de Borojevici este prietenia lui cu Ivan Crnojevici, regele Muntenegrului, pe care l-a convins sa mute capitala la Cetinje, oferindu-i pamant pentru construirea palatului regal si a manastirii existente si astazi. Potrivit unei alte legende, voievodul Crnojevici, dorind sa-si stabileasca resedinta si capitala la Cetinje, ar fi gasit locul ocupat de vlahii condusi de legendarul duce Radu Vlahul (Radule Vlah). Un timp, au trait in buna intelegere, muntenegreanul i-a dat chiar fiica de sotie.
„Am fi bucurosi sa mai avem si azi comunitati active de vlahi, asa cum sunt in Timocul sarbesc „
– Dupa parerea unora, insusi voievodul muntenegrean Ivan Crnojevici ar fi fost vlah. Cum comentati?
– Cred ca este doar o speculatie. In schimb, ieromonahul Macarie, foarte apropiat de regele Crnojevici, proprietarul primei tipografii in Muntenegru si al primei tipografii in Tara Romaneasca, pare a fi fost cu adevarat vlah. La navalirea turcilor, Crnojevici il trimite pe Macarie la Targoviste. Aici se pune intrebarea: de ce l-a trimis Crnojevici tocmai la Targoviste, la manastirea Dealu? De ce nu l-a trimis la Sarajevo, de unde venise? De ce nu l-a trimis la Venetia, unde invatase meseria de tipograf? Fapt e ca Macarie (tiparitorul Tetraevanghelierului – n. red.) a tiparit primele carti la numai 38 de ani dupa inventarea tiparului de catre Gutenberg, iar stabilirea sa intr-o tara vorbitoare de limba romana nu poate fi intamplatoare. Nemaivorbind de retragerea sa, la batranete, tocmai la manastirea Hilandar de la Muntele Sfant, intretinuta cu danii anuale de Petru Rares.
– Faptul ca vlahii au disparut, asimilati in masa de slavi, lasand in urma doar traditii, toponime, nume de familie, morminte si pietre de altar, mi se pare greu de explicat. Ce reprezinta mostenirea vlaha pentru Muntenegru?
– Mostenirea romano-vlaha este, pentru noi, muntenegrenii, o bogatie culturala cu care ne mandrim. Am fi bucurosi sa mai avem si azi comunitati active de vlahi, asa cum sunt in Timocul sarbesc si bulgaresc, deoarece ei fac parte din istoria noastra si nu putem sa ne dezicem de trecut. Noi nu putem uita sacrificiul vlahilor in batalia contra turcilor de la Rahovo, din secolul al XIX-lea, si nu intamplator gardul ce inconjoara Biserica Vlaha din Cetinje a fost facut de muntenegreni din pustile capturate de vlahi de la dusman. Acest gard este cel mai emotionant monument de multumire ridicat eroismului vlah in Muntenegru.
Multumiri doamnei Milica Rajkovici, pentru traducerea din limba sarba.
NIKOLA RAJKOVICI
Istoric din Cetinje
„Slavii n-au gasit aceste pamanturi pustii. Le-au gasit ocupate de bastinasi, adica de ciobanii vlahi „