În prezent, portavionul este o caracteristică esenţială a flotelor principalelor puteri. Se examinează de mult timp posibilitatea construirii unor noi portavioane pentru Flota Navală Militară a Rusiei (VMF). Pentru aceasta, lipsesc câteva elemente esenţiale.
Portavioanele moderne sunt clasificate după diferite caracteristici. Una din cele mai importante este tipul de decolare şi aterizare al avioanelor. Conform acestui criteriu, se deosebesc următoarele subclase:
CATOBAR- Catapult Take-Off But Arrested Recovery- decolare şi aterizare catapultată cu ajutorul aerofinish-ului (un dispozitiv format dintr-un cablu special din oţel). CATOBAR – portavioanele sunt capabile să ridice în aer maşini grele cu greutatea de peste 40 de tone, inclusiv avioane de transport şi avioane AWACS (sistemul de avertizare şi control aeropurtat).
STOBAR- Short Take-off But Arrested Recovery – „decolare scurtă” de pe o rampă de lansare, ski-jump ramp, la fel ca în primul caz, cu ajutorul aerofinish-ului pe puntea din colţ, angled deck. Din această subclasă face parte portavionul rusesc „Amiral Kuzneţov”.
Foto: www.mudvillegazette.com
Avantajul sistemului SOTOBAR este simplitatea şi preţul mai mic de fabricaţie, având dimensiunile apropiate de CATOBAR. În altă ordine de idei, SOTOBAR posedă defecte principiale, printre altele, limitarea greutăţii la decolare. De asemenea, un avion de transport sau AWACS nu poate decola de pe rampa de lansare.
STOVL-Short Take-off and Vertical Landing – caracteristicile acestui portavion sunt foarte limitate. De asemenea, pentru ele este nevoie de avioane de vânătoare cu decolare şi aterizare verticală, VTOL fighter, ori Rusia nu are asemenea avioane.
Rusia trebuie să aleagă între portavioane de tipul CATOBAR sau STOBAR.
Elementele cheie, fără de care un portavion rusesc de perspectivă nu are şanse de existenţă, sunt următoarele.
Catapultele. Proiectele ruseşti în acest domeniu nu au progresat şi au rămas în stadiul de testare. Puţin probabil că are rost să fie reluate lucrările legate de catapulta pe bază de vapori. Flotele SUA şi Marii Britanii au trecut la catapulta electromagnetică EMALS. Proiectarea şi testarea unui asemenea dispozitiv va dura, conform estimării specialiştilor, 6-7 ani. Având în vedere că în 2015-2016 va începe construcţia lui, iar darea lui în exploatare este planificată pentru 2022-2023, timp ar fi destul.
Următorul element cheie este avionul de transport şi AWACS. În Rusia nu există un avion de acest tip, proiectele An-71 şi Yak-44 au fost demult suspendate. Astfel, un avion de acest tip trebuie să fie elaborat de la 0, bazându-se pe proiectul Yak-44. Aceasta va dura nu mai puţin de 6-7 ani.
Este nevoie de un avion de luptă de perspectivă pentru portavion: Su-33 nu se mai fabrică şi este depăşit, MiG-29K, în varianta actuală, poate rezolva obiective de luptă, însă acest avion a fost elaborat pe baza proiectelor din anii 70, depăşite şi ele. Cea mai justă variantă este construirea unui avion de vânătoare de punte de clasa T-50. Proiectarea lui poate dura 10 ani.
Elaborarea acestor sisteme va costa miliarde de dolari.
Conducerea ţării va stabili dacă asemenea cheltuieli sunt justificate. Însă fără o acoperire din aer, inclusiv la mare depărtare de ţărm, flota va reprezenta o jucărie scumpă, având în vedere că în cadrul programului de reînzestrare al armatei vor fi cheltuiţi circa 170 miliarde de dolari.
Proiectul sovietic de portavion nuclear, 85000 tone deplasament: Ulyanovsk
Fotot: ussr_orel_ulyanovsk
Sursa: Wikipedia, schite realizate de К.Е.Сергеев
Articol Vocea Rusiei