Cine spune ca Bucurestiul trebuie sa lupte cu Moscova pe calea armelor?! In mod clar Rusia nu se teme de forta militara a Romaniei dar se teme de posibilitatile de viitor ale industriei energetice romanesti si de aici incepe de fapt balul.
Ba ca lucrurile sa fie si mai complexe Romania a finantat guvernul de la Chisinau cu 150 de milioane de euro, exact in momentul in care situatia din Basarabia devine din ce in ce mai tulbure si stabilitatea politica –si asa extrem de fragile – este amenintata de pro-rusi, iar organismele internationale refuza sa mai ajute financiar Chisinaul.
Dar vorba lui Vanghelie “faptele vorbeste”!
Astfel aflam ca anul viitor, in luna martie, Romania va tine la Bucuresti primul summit in nume propriu al gazului si petrolului, in speranta ca va reusi sa atraga mari companii, care la randul lor sa vina cu capital intru dezvoltarea industriei titeiului si gazului din tara noastra. Romania are in vedere inclusiv extinderea retelei de conducte.
Iar Romania are cateva avantaje importante fata de vecinii sai, printre care sunt de remarcat: productia proprie de gaz si titei, o industrie pe orizontala dezvoltata (excedentara) si – poate cel mai important atu – zacaminte potentiale importante de gaz si petrol atat pe platoul continental al Marii Negre cat si in zacaminte de gaz de sist.
Deocamdata productia de titei si gaz se afla in scadere. Deocamdata…
Conform EIA, Romania detine rezerve de gaze ( dovedite) care o plaseaza pe locul cinci in Europa, insa in mod clar zacamintele puse deja in exploatare nu pot reprezenta viitorul, astfel ca sperantele Bucurestiului vin din Marea Neagra, mai exact din zacamantul descoperit in perimetrul “Neptun” acolo unde OMV Petrom si asociatii sai sunt foarte optimisti fata de marimea si viabilitatea economica a zacamantului.
Dar si Lukoil a anuntat recent descoperirea unui zacamant important in ZEE a Romaniei in perimetrul Trident, acolo unde rusii sunt partenerii cu Romgazul, iar vestile bune – sau macar prezumtiv bune – pentru viitorul energetic al Bucurestiului nu se opresc doar aici…
Daca zacamintele din Marea Neagra vor incepe sa produca la capacitatea prognozata incepand din 2020 si daca intr-un final tehnologia gazului de sist se va dovedi sigura, Romania ar putea – discutam strict teoretic pe datele care el avem astazi disponibile – sa ameninte in mod real suprematia gazului rusesc in Blacani si Europa de Est, cu atat mai mult cu cat de ani buni Bucurestiul are si o o capacitatea de supra-productie pe zona energiei electrice.
Daca legam posibilitatea unor mari exporturi de titei si gaze, plus energie electrica, plus pozitia extrem de propice pentru exporturi (ca nod de comunicatii in intreaga zona balcanica) atunci putem intelege in adevarata ei lumina procuparea Moscovei fata de Romania.
Si bineinteles mai adaugam aici si interesele majore ale celor doua tari in Basarabia, si cu toate ca la Bucuresti nu prea avem guvern in aceste zile se pare ca s-a reusit ajungerea la un acord in privinta ajutorului de urgenta pentru Chisinau in valoare de 150 milioane de euro…
Acest ajutor, care se adauga si altor sume, prin alte programe de asistenta, va fi incununat in curand de interconectarea retelelor de gaze si de energie electrica din Romania si Basarabia, astfel ca Bucurestiul va putea sa scoata Chisianul de sub amenintarea constanta a intreruperii alimentarii cu energie si gaze de catre Rusia, Ucraina sau regimul transnistrean.
Deocamdata, in tot sacandalul perptuu de la Bucuresti, avem se pare o politica energetica destul de bine articulata (poate si de unde industria este privata si interesele externe mari) si de asemenea ajutorul catre Chisinau este unul constant si consistent.
Si cam acestea sunt de fapt problemele dintre Rusia si Romania, probleme reale si cu adevarat presante.
Colacul peste pupaza a fost deja antamat – in relatiile dintre cele doua tari – tot de industria petroliera, cand Bucurestiul a anuntat recent ca deocamdata importurile de gaze din Rusia se sisteaza din lipsa de cerere, iar aici putem adauga, fara teama de a gresi, mult trambitatul scadal LukOil si sechestrul pe conturi si bunuri de un miliard de euro. Sechestrul cu pricina ar fi fost un lucru de neconceput in urma cu doar cativa ani.
Aici trebuie sa intelegem cateva lucruri simple:
-Rusia este o super-putere veritabila, atat din punct de vedere militar cat mai ales din punctul de vedere al resurselor si al geografiei sale. Rusia nu este doar cel mai mare detinator de resurse naturale ci si in primii trei cand discutam despre rezervele de apa dulce si pamant arabil. Iar incalzirea globala ii poate aduce Moscovei si mai multe avantaje.
-Plecand de la primul punct putem conchide ca Rusia vede exporturile de hidrocarburi nu ca pe viitorul sau si doar ca pe o solutie de stopgap, pana cand va reusi sa-si puna in valoare restul avantajelor competitive, prin crearea unei economii sustenabile, valorificatoare a imenselor resurse natural disponibile
-Nu gazul in sine este miza acestui joc (opinie personala) ci faptul ca Rusia are nevoie de timp, timp pe care vrea sa-l “cumpere” prin vanzarea de hidrocarburi. S-ar putea ca peste 20 de ani comertul cu gaze si petrol sa nu mai reprezinte mare lucru pentru Rusia, asta daca i se va permite sa creasca pana atunci pe alte coordonate
-Siria. Ei bine (tot) din punctul meu de vedere zacamintele de gaze – deocamdate ne-exploatate comercial – din largul coastelor siriene nu sunt o miza pentru Moscova, cel putin nu o miza pe termen lung si nici baza navala de la Tartus nu reprezinta cheia de bolta a interventiei ruse in Siria, interventie care a facut prima pagina a ziarelor si titlurile stirilor TV dar care este pana la urma doar una de tip “placebo”. Numarul de avioane si personalul dislocat in Latakia sunt foarte mici si nu pot influenta in mod real cursul razboiului de acolo. Nu poti infrange ISIS+rebelii anti-Al-assad cu 2000 de tehnicieni si 30 de avioane.
Interventia este doar una de tatonare (a americanilor) si marcare a teritoriului (intr-o noua ordine mondiala viitoare in Orientul Mijlociu) si datorita acestor motive SUA ar trebui sa intervina mai vioi in zona pentru ca cel mai probabil interesul Rusiei nu sta in Siria ci se vrea extins spre Irak, Iran si pe mai departe asupra intregului Golf Persic.
Lumea sta cu ochii pe Siria si pe cele doua escadrile de avioane rusesti, fara sa puna in discutie lucruri mult mai interesante care s-au petrecut deja:
- Invitatia Rusiei adresata OPEC la discutii – prima din istoria OPEC
- Aranjamentul de securitate intre Moscova, Bagdad, Damasc si Teheran
- Operationalizarea primei faze a scutului anti-ballistic din Europa
Si ar mai fi poate si altele, dar la sfarsit voi mai spune odata ca Romania este astazi cea mai importanta tara est-europeana pentru politica Moscovei si a Washingtonului in regiune, iar Rusia ar fi dispusa (mergand la absurd) sa nea dea orice am cere daca am fi de acord sa schimbam tabara! Ar oferi poate mai mult decat a oferit Germania in WW2, ar fi dispusa de orice sacrificiu si la orice risc, pentru ca prietenia Romaniei inseamna de fapt cheia Balcanilor si asigurarea iesiri Rusiei – pe termen lung – la Mediterana, inseamna slabirea distructiva a flancului sudic al NATO (de UE nici n-are rost sa discutam) si slabirea pozitiei NATO in Turcia, dar din fericire astazi pare imposibil ca Bucurestiul sa priveasca din nou spre est cu incredere.
GeorgeGMT
http://www.eia.gov/beta/international/analysis.cfm?iso=ROU