Se pare ca tancurile rusesti, indiferent de modelul lor, nu au nevoie de oglinzi retrovizoare – precum crede lumea ca ar avea nevoie tancurile franceze – pentru ca armata rusa nu se retrage, ci fuge pur si simplu, lasand balta tancurile, vehiculele, stocurile de munitie, orase intregi.
Orase pe care le-a cucerit dupa lupte care au durat, in unele cazuri luni de zile si le-a pierdut acum in cateva ore, desi timp pentru dezvoltarea unei linii de aparare au avut berechet.
Pierderea Iziumului si a Kupianskului doare probabil foarte mult dar si mai important este modul cum a fost pierdut: fara lupta, prin abandonarea pozitiilor si a tehnicii de lupta. Conform ucrainenilor rusii le-au mai lasat cadou si depozite pline ochi cu munitie, iar in presa se vorbeste despre o retragere precipitata a peste 10 mii de militari rusi…
10 mii de oameni nu pare foarte mult, dar in contextul razboiului din Ucraina este o cifra cu adevarat impresionanta. Trei brigazi zdravene…
Armata rusa isi arata limitarile in oameni, tehnica si conducere inca din primele zile ale conflictului, dar pentru cineva care stie un pic de istorie nimic nou sub soare. Rusii s-au facut de ras in primul razboi mondial, iar in cel de-al doilea au reusit sa fie protagonistii celei mai mari catastrofe militare din istoria umanitatii, pe acelasi palier cu victoria lui Hannibal la Cannae sau a macedonenilor la Gaugamela.
Doar intr-o jumatate de an armata rosie a disparut practic in fata panzerelor germane, sute de mii de prizonieri fiind capturati intr-o singura batalie, pana la un total de aproximativ 3 milioane de indivizi.
Ce s-a intamplat in vara anului 1941 este dincolo de rusinos, dar si atunci cand roata s-a intors, dupa batalia de la Kursk, rusii n-au arat ca o armata regulata ci, in continuare, ca o sleahta de stransura, ca o armata tribala nicidecum ca una de secol XX.
Iar daca ne uitam la pierderile suferite de armata rosie in fata de Wehrmachtului observam adevarata valoare a armatei ruse si a comandantilor sai, inclusiv a “marelui” Jukov, un taran sangeros ale carui singure tactici militare era sa-si trimita soldatii la atac pana cand inamicul ramanea fara munitie, atacul inaltimilor Seelow ramanand in cartile de istorie drept un exemplu clasic de prostie dusa la un maxim neatins de atunci.
Avantajul armatei rosii fata de armata rusa a lui valdimir putin – si este un foarte mare avantaj – consta in comisarii politici, pe care URSS ul ii avea, putin nu-i are si de aici se vede diferenta. Plus un numar imens de oameni.
Fara o doza zdravana de votca si un comisar cu Naganul in mana, care sa insufle necesarul curaj trupelor, rusii sunt doar o gasca, nicidecum o armata.
Acum ramane de vazut ce masuri vor lua rusii pentru a opri dezastrul, ce masuri au la indemana, daca mai au trupe pe care se pot baza sau daca intregul front din Ucraina se va prabusi tot asa cum s-a prabusit si frontul armatei rosii in vara lui 1944, sau ofensiva din 1914 in Prusia de Est.
PS – Daca trupele ucrainene reusesc sa aiba acelasi succes si pe frontul de sud, in zona Herson, lucrurile s-ar putea sa degenereze rau de tot pentru rusi in general si pentru vladimir putin in special. In mod sigur putin stie ca fara o victorie, fie ea si partiala, in Ucraina, zilele ii sunt numerate la Kremlin.
GeorgeGMT