Sayyad-1 (Hunter-1 = Vanatorul 1) este un sistem de rachete sol-aer dezvoltat din sovieticul S-75 (nume de cod NATO SA-2 Orientarea).
Sayyad-1 este influentat de versiunea chinezeasca HQ-2 si beneficieaza de intreaga tehnologie nord-coreeana. Practic, racheta originala din arsenalul Iranului este o versiune modificata in Coreea de Nord. Asiatici au sporit capacitatea si eficienta in misiunile sol-sol.
De aici a pornit controversa in jurul rachetei, statele occidentale sustin ca SA-2 a fost livrata pentru ca Iranul sa o foloseasca pe post de arma chimica.
Primul test al rachetei iraniene a avut loc pe 14.04.1999. Misiunea a fost interceptarea unui obiect zburator. Multumit de succesul misiunii si capacitatea produsul, un purtator de cuvant a declarat: ,,racheta a fost in masura sa atinga obiectivul la o altitudine corespunzatoare”.
In urma acelor teste racheta a fost denumita Sayyad-1 de la numele generalului Ali Sayyad-Shirazi.
Comandantii militari iranieni, la acea vreme, au afirmat ca Sayyad-1 a fost produsa in totalitate de industria militara iraninana cu scopul de a servi in fortele armate. Ulterior, oficialii de la Teheran au recunoscut ca racheta are un design conceput de China si ca a fost fabricata partial in Iran.
Ca si modelul original (S-75 sovietic) racheta iraniana foloseste un lansator fix. Pregatirea terenului si instalarea bateriei dureaza mai multe ore.
Fiecare racheta are nevoie de o remorca speciala si un camion (6X6) care sa asigure transportul si montarea pe lansator. Incarcarea dureaza ~5 minute, in functie de experienta si pregatirea operatorilor.
Obiectivul rachetei in Armata Iraniana este interceptarea bombardierelor si a avioanelor de recunoastere, ce zboara la altitudine joasa sau inalta, protectia centrelor economice, politice si sociale.
Caracteristici:
tipul: apararea impotriva aparatelor ce zboara la altitudine joasa sau inalta.
viteza: 1.200m/s
propulsie: combustibil solid
masa: 2.320kg – 195kg focosul
lungime: 10,84m
raza maxima 20km
Sursa: Armyrecognition
Iranul a dezvoltat si versiunea sol-sol denumita Tondar (Thunderbolt = Traznetul)
Racheta este conceputa pentru misiunile tactice si face parte din aceeasi categorie cu Fateh A-110. Nu este clar daca Tondar foloseste combustibil solid sau lichid, dar este cert ca de data acesta iranienii au importat masiv tehnologie din chinezeasca CSS-8.
Modul de instalare a bateriei si manevrarea rachetei sunt similiare ca si in cazul Sayyad-1, deoarece lansatorul este comun.
Caracteristici:
racheta tactica
masa: 2.650kg
lungime: 10,8m
diametru: 0.65m
gama: minim 50km, maxim 150km
focos: 190kg sau 250kg
orientare: INS
Sursa: Thearkenstone
Citeste si
Alicatiile miltare iraniene reprezinta un mesaj pentru intreaga lume
….In aces timp, in Turcia, rachetele Patriot devin operationale
Rachetele Patriot în curs de desfăşurare în Turcia pentru a răspunde ameninţării cu tiruri de rachete venite din Siria vor deveni operaţionale la începutul lunii februarie.
NATO: Rachetele Patriot din Turcia, operaţionale în februarie
Anunţul a fost făcut luni de purtătoarea de cuvânt a NATO, Oana Lungescu, transmite AFP. Transportul echipamentelor şi instalarea lor în sudul Turciei sunt în curs de la începutul lunii ianuarie şi vor continua în săptămânile următoare, a precizat Oana Lungescu, într-o declaraţie de presă, transmite Moldpres.
Miniştrii de externe din statele membre NATO au aprobat, la 4 decembrie, desfăşurarea de rachete sol-aer Patriot în sudul Turciei, după ce Ankara a prezentat o cerere oficială în acest sens. Scopul declarat al acestei măsuri este de a proteja teritoriul turc de eventuale rachete lansate din Siria, unde au loc lupte între trupele guvernamentale fidele regimului Bashar al-Assad şi forţele rebele.
În total, şase baterii de rachete sol-aer Patriot vor fi trimise în Turcia – câte două de către SUA, Olanda şi Germania. Mai multe sute de militari din aceste state vor fi desfăşuraţi pentru a asigura funcţionarea sistemelor.
Sursa: Ziuaveche
NeroFlash