Ca nu trebuia folosit acest sistem de achizitie extrem de pagubos pentru dotarea armatei ci incredintarea directa, este o cu totul alta discutie. De asemenea, ca sansa ca acesta competitie sa se transforme intr-un contract ferm este redusa, este – iarasi – o alta discutie de purtat, atat timp cat Romania n-a fost in stare sa semneze cu cineva contractul pentru achizitia celor patru corvete, sau mai de curand, n-a fost in stare sa negocieze cu probabil, singurul producator disponibil, un contract pentru cumpararea de sisteme anti-aeriene de tip MANPADS.
Lasand la o parte sansa ca obuzierele auto-propulsate sa si intre in dotare in termenul preconizat in documentele oficiale – 5 ani de la semnare, cateva lucruri sunt interesante.
In primul rand faptul ca in urma cu 10-11 ani discutia despre obuzierele autopropulsate era axata pe sisteme pe roti nu pe senile si asta din varii motive: pretul mai mic, viteza mai mare de deplasare pe drumuri asfaltate, ritmul mai rapid de livrare, masa mai mica ca si credinta ca nivelul de protectie nu trebuie sa fie prea ridicat. Ei bine toate aceste argumente au fost date la o parte si s-a ajuns, corect dpmdv, la solutia cu obuzier pe senile, grad ridicat de protectie si o mobilitate mai buna pe orice tip de teren.
O alta posibila explicatie ar putea sa vina si de la arma tancuri, arma care in urma cu 10 ani nu prea mai era luata in serios, la nivel de dotare cu tancuri noi pentru cinci batalioane, dar acum s-a cam batut in cuie ca vor fi cinci batalioane de tancuri modern si de aici probabil si necesitatea ca artileria grea sa fie tot pe senile, sau interesul brusc pentru MLI-uri pe senile si ele.
In cel de-al doilea rand, numarul de sisteme dorite: cinci a cate 18 obuziere fiecare. Un numar, sa recunoastem, necesar dar cu totul necredibil de luat in considerare inainte de razboiul din Ucraina. Inainte de 24 februarie 2022 se discuta despre o achzitie mult mai mica, undeva la nivelul de 18 unitati. Ei bine si aici lucrurile s-au schimbat, declarativ macar.
Deocamdata discutam despre trei sisteme a cate 18 obuziere calibrul 155mm (restul de 36 de unitati ar trebui contractate dupa anul 2028, cand primele 54 ar fi deja in dotare), la care se adauga vehiculele auxiliare, dupa cum urmeaza:
- Obuzier cal. 155 mm auto propulsat, pe senile – 18 unitati;
- Teava cal. 155 mm, de rezerva – 9 buc;
- Masina specializata de transport si incarcat muniții – 12 vehicule;
- Post de observare de artilerie auto propulsat – 9 unitati;
- Autostație meteorologica – 1 bucata;
- Mijloc tehnic de evacuare a echipamentelor avariate (TEHE-VAC) – 3 unitati;
- Sistem de cercetare acustica – 3 unitati.
Ca termene de livrare, primele 18 obuziere ar trebui sa vina dupa doi ani si jumatate de la semnare, al doilea lot de 18 dupa 40 de luni si al treilea lot dupa fix cinci ani.
Ce nu se vede aici, va face poate obiectul unei viitoare achizitii, este dotarea cu radare de artilerie, fara de care – in ziua de azi – nici n-are rost sa te apropii de front. De asemenea nici dotarea fiecarui batalion cu propria unitate de cercetare aeriana pe baza de drone n-ar fi o idee exagerata. Adica daca tot pui un milliard de euro pe masa, mai pune cateva zeci de milioane de euro si pentru radare de artilerie (contra-baterie) si cateva drone de fiecare unitate. Pentru ca altfel raza mare a acestor sisteme nu-ti aduce prea multe beneficii….
Nu stiu cate radare ar reprezenta un numar suficient, cate obuziere per radar ar fi necesare, la care trebuie adaugata cercetarea aeriana, dar cred ca ar trebui sa avem in vedere suficiente sisteme de cercetare pentru a asigurarea unei cat mai mari independente pe front pentru fiecare unitate in parte, pentru o cat mai mare flexibilitate a subunitatilor componente, cu atat mai mult cu cat se vede in Ucraina cum comanda centralizata, prea centralizata, face mult rau ambelor parti implicate.
In privinta radarelor contra-baterie nu stam deloc bine, Romania avand pana acum comandate doar sase astfel de radare – AN/TPQ-53 de la Lockheed Martin, ori daca incepem sa adunam artileria reactiva si viitoarele batalioane de obuziere ne cam da cu virgula, adica nici macar un radar per batalionul de artilerie (MLRS+obuziere).
Dar sa avem rabdare, poate daca vedem contractul pentru obuziere semnat, in viitor va creste si numarul de radare contra-baterie in inzestrarea artileristilor. Poate…
La nivel de munitie, cantitatile sunt intradevar reduse dar aici n-ar trebui sa avem o problema daca concomitent cu lansarea acestei achizitii s-ar pune in practica si fabricarea in Romania a munitiei calibrul 155mm, adica cat de prosti sa fim sa cumparam o arma si sa nu fabricam munitia, macar pe cea simpla, nu ma refer aici la proiectile ghidate sau dotate cu sub-munitie AT. Oare se pregateste fabricarea in tara a proiectielor de 155mm, sau suntem doar prosti?!
Lovitura 155 mm cu proiectil exploziv – 17.352 buc
Lovitura 155 mm cu proiectil fumigen – 324 buc
Lovitura 155 mm cu proiectil de iluminare – 324 buc
Lovitura 155 mm cu proiectil inert (pentru instruire) – 720 buc.
Intreaga cantitate de munitie ceruta trebuie sa ajunga in Romania dupa 30 de luni de la semnarea contractului
In privinta competitorilor aici lucrurile sunt relative simple si avem trei posibile companii:
- Coreenii de la Hanwha Aerospace cu K 9 Thunder. Sigur vor fi in competitie;
- Germanii de la KMW si Rheinmetall cu PzH 2000;
- Americanii de la BAE Systems cu M109 Paladin, probabil varianta A7.
Nu discutam aici preturile propuse, ci doar datele tehnice iar aici Paladinul sta cel mai slab dintre toate.
Daca ne uitam la raza, este singurul care ofera doar 20km cu proiectile normale, dar asta nu-i de mirare atat timp cat K 9 si PzH au o teava de lungime de 52 de calibre, iar M 109 vine cu o teava de doar 39 de calibre. Abia sistemul ERCA – Extended Range Cannon Artillery (M1229) – va detine o teava de 58 de calibre dar deocamdata ERCA nu stiu sa fie in dotarea US Army.
Nici rata de foc nu face furori in cazul Paladinului, fiind bine in urma celor doua obuziere posibil concurente. Astfel, Paladin vine cu o rata de foc sustinuta de doar 1 lovitura pe minut si maximum 3-4/minut in rafala, in timp ce PzH 2000 trage si trei proiectile in 10 secunde sau 10 pe minut. K 9 Thunder poate lansa trei proiectile in 15 secunde si 6-8 proiectile pe minut timp de trei minute. De asemenea, pentru foc sustinut, obuzierul coreean poate trage intre 2 si 3 proiectile pe minut, adica de doua, trei ori mai mult decat Paladinul.
Raza ambelor obuziere (PzH si K9) atinge 40 de km fara proiectile reactive, in timp ce in cazul M 109 se ajunge la 30km cu proiectile reactive si doar cu Excalibur atinge 40km.
Daca tot discutam despre proiectile reactive – rocket-assisted projectile (RAP), PzHul atnge 67 de km, iar K9 bate si el la 54km.
Indiferent cum rasucim aceasta achizitie nu cred ca Paladinul are cum concura cu K9 si PzH, cu atat mai mult cu cat pare ca este si foarte scump, dar la noi lucrurile nu sunt niciodata cum ar trebui sa fie, pentru ca daca stam stramb si judecam drept cred ca suntem singura tara cumparatoare de rachete anti-nava NSM (cu exceptia SUA) care am cumparat racheta norvegiana din Norvegia dar via (contabiliceste vorbind) Raytheon.
Ramane de vazut ce oferte vor fi depuse pana pe 10 septembrie, dar ca sa nu va faceti prea multe iluzii, ofertele vor fi foarte generale, pentru ca MApN n-a anuntat public si datele tehnice importante: raza de actiune, rata de de foc, numarul de proiectile pe care fiecare obuzier trebuie sa-l aiba in dotare, cate proiectile per teava sa poata fi lansate etc. Aceste… amanunte vor fi disponibile pentru companiile calificate in etapa a II-a. De ce?!
Adica vor sa cumpere o masina dar nu anunta ce culoare, ce fel de transmisie etc. Asta garanteaza ca vor fi mai multe etape de calificare, posibilitati de contestatie si una peste alta, in loc sa anunti clar ce vrei sa cumperi, sa te informezi tu ca MApN (ca ai si tu artileristi si oamenii aia cam stiu ce vor), sa incepi poate un dialog competitiv si apoi o decizie ferma, o tot lalaie cu etape de calificare, contestatii etc.
GeorgeGMT