Operațiunea Desert Storm, cu utilizarea masivă a bombardierelor furtive (stealth) și rachetelor de croazieră, i-a împins pe ruși să redescopere vechiul radar de joase frecvențe, uitate de sistemele de război electronic occidentale. Cercetarea rusă s-a cristalizat în jurul laboratoarelor NNIIRT, creatorul radarului Spoonrest P18, specializate în radare de joasă frecvență (UHF / VHF 30Mhz la 1 GHz), a căror lungime de undă specifică permitea detecția unor F-117 și B-2. Lucrările laboratorului francez ONERA, în cadrul radarului RIAS, demonstraseră deja, spre uimirea americanilor, capacitatea de detecție a acestor platforme de către radarele de frecvențe joase.
Spoonrest P18
Departe de a fi o relicvă a Războiului Rece, introducerea procesărilor digitale de tip STAP (Space Time Adaptative Processing) a modificat rapid aceste dispozitive în unele de temut. Adevărata ruptură doctrinară pentru ruși a constat în dispunerea mai multor de radare (aparare stratificata) care funcționează pe frecvențe diferite, variind de la detectarea avansată – mult dincolo de frontiere – cu o rețea de radare fixe și mobile la frecvențe joase, rezistente la efectul de bruiaj și la atacuri de rachete anti-radar, până la ghidajul rachetelor de interceptare.
După ce a dezvoltat mai multe modele de Nevo sau de Oborona, care asigurau supravegherea 3D și 2D, Moscova are acum radare cu antene active, ca Nevo SVU în VHF, Gamma DE și Protivnik DE în banda L (1-2 Ghz) pentru a urmări platforme furtive (stealth), rachete de croazieră, vehicule aeriene fără pilot (drone) și AWACS-uri. Sau ca Barrier E, dedicat pentru detectia platformelor cu o amprentă redusă, zburand la o altitudine foarte scăzută, de genul Rafale.
Barrier E
Este vorba, în primul rând, de a determina o „cutie tridimensionala de căutare”, în care sistemele de apărare aeriană S-300 sau S-400, datorită puternicelor lor radare de achizitie în banda X (91N6E / 96L6E / 40V6MR ), să preia apoi « ștafeta » pentru a urmări ținta înainte de a o neutraliza prin tirul unei rachete, care va fi ghidată în timpul cursei sale de către un alt radar de « angajare » (92N6E).
Multiplicarea radarelor și frecvențelor întrebuințate are ca scop să satureze capacitățile de bruiaj adverse. Desigur, un F-22, cu GBU-39/B SDB ale sale, are ca misiune să distrugă dispozitivul advers de alertă de joasă frecvență în primele minute ale conflictului… cu condiția că poate să se apropie. Mai ales ca rușii folosesc din ce în ce mai mult dispozitive mobile, care complică țintirea, radare pasive și radare bi-statice (unde antenele de emisie și recepție sunt diferite).
În sfârșit, la aceste două rețele automatizate de supraveghere a spațiului aerian, se adaugă un al treilea segment aeronaval pentru detectarea, urmărirea și atacarea oricei surse de bruiaj ESM/ELINT țintind în special capabilitățile de bruiaj ale containerului ALQ-99 al lui F-18 Growler. Integrarea acestei rețele printr-un sistem C4I, valorificând captura unui L3 Com în timpul conflictului din Georgia, în 2008, de către forțele rusești, nu a făcut decât să multiplice capacitățile de reacție ale acestor sisteme, permițându-le să urmărească în timp real desfășurarea forțelor adverse, cât și gestionarea sistemelor de arme și de detecție.
S-400, care are acum radare multi-frecvență mobile cu antene active, (benzi VHF, L, X), se pretinde ca cea mai performanta idee rusă de A2/AD(Anti-Acces/Area Denial) integrând capacitatea anti-balistică moștenită de la S-300 PMU2. În Siria, acest sistem, dotat cu 48 de rachete și capabil să urmărească până la 80 de ținte, interzicea orice abordare la mai puțin 400 km de poziția sa. (N.T. – nu în toate direcțiile, dat fiind amplasamentul bazei de la Lattaquié, parțial mascată de relief) ( N.R. si cel mai probabil nici la 400km raza pentru ca nu exista nici o sursa ruseasca care sa confirme faptul ca rusii ar fi dislocat si racheta 40N6 – cu raza cea mai mare – in Siria)
China, care dezvoltă acum propriile sale radare VHF (YJ26, JY-27A, YLC2V …) și chiar OTH (Over The Horizon), inspirat de radarul HF (0-30 Mhz) rus Rezonans-NE, cu o bătaie de mii de kilometri, tocmai a cumparat șase sisteme S-400.
Dar rușii pregătesc deja desfășurarea lui S-500 în 2017. Departe de a fi o evoluție a lui S-400, S-500 va înlocui pe S-300 (capacitatea anti-balistica)și va fi dedicat în mod specific, datorită timpului de răspuns de 4 secunde (față de 10s pentru S-400 și 90s pentru Patriot), la neutralizarea rachetelor balistice de distanță intermediară de nouă generație, gamei de sateliți în orbită joasă și armelor lansate din spațiu de un HGV, dar și rachetelor hipersonice dezvoltate special pentru a contracara sistemele sol-aer, sau focoasele nucleare așa-zis planante, pe care chinezii le-au testat pe DF-21 și care interzic prezicerea traiectoriilor lor …
Utilizarea bulelor de interdicție, ruse sau chineze, se va răspândi în anii următori, mai ales că aceste sisteme dislocabile vor echipa în curând marinele lor, fără ca occidentalii să poată răspunde în mod convențional.
Traducere – MirceaS
Sursa: ttu.fr
Note RoMilitary
1- Dupa cum stiam deja, rusii au incercat sa contracareze avansul tehnologic american – in domeniul tehnologiei stealth – prin dezvoltarea unei retele proprii de radare, stratificata, o retea care are in compunere, pe langa radare foarte diferite, pasive sau active si componente mobile sau statice. Rusii au marsat pe o aparare anti-aeriana si anti-racheta stratificata, bazata pe un un sistem national de aparare integrat cu baza la sol (in viitor acesta va fi completat si cu o componenta spatiala). Acesta solutie nu este deloc noua, ea fiind aplicata inca de dinainte de 1991 si reprezinta raspunsul tehnologic rusesc la dezvoltarea noilor tehnologii vestice.
Rusia are ca strategie blocarea unui atac masiv asupra sa, iar mai apoi – in timp si cu multi bani – dezvoltarea de noi tehnologii care sa reduca ecartul fata de Vest si – pe mai departe – ajungerea la paritate si pe zona ofensiva…
2 – Ok si cam acesta este articolul tradus de pe sursa mai sus citata, articol care este mai mult decat optimist in privinta capacitatilor rusesti de razboi electronic si foarte pesimist fata de aceleasi capacitati occidentale, desi pana acum rusii sunt mult in urma americanilor pe mai multe paliere ale tehnologiei militare a viitorului : rusii importa drone, rusii nu sunt deocamdata capabili sa construiasca un avion de generatia a cincea si tot rusii importa sisteme si sub-sisteme electronice de prin Franta si de pe unde mai pot, astfel ca acest articol ar trebui luat in considerare cu destula suspiciune…
Daca mai facem precizarea ca tot rusii abia construiesc niste fregate destul de comune, iar americanii au USS Zumwalt, sau faptul ca F 35 este patra generatie de avion stealth iar ivanii au fix niciunul, intelegem mai bine realitatea.
3 – Iar China nu poate – am scris asta de „n” ori – sa fie luata in discutie, din punct de vedere tehnologic, in aceeasi fraza cu Rusia si Statele Unite. Cele doua super-puteri se tot „razboiesc” tehnologic de peste 60 de ani, fiecare dintre ele a avut avantaje in fata celeilalte, dar China este inca foarte departe de a sta pe picior de egalitate cu cele doua, o China care inca in „dezvoltare” tehnologii rusesti/occidentale din anii „60 si „70…
Dar articolul ne-a placut si este instructiv de citit, mai ales datorita faptului ca nu intodeauna abundenta resurselor (a banilor) face diferenta. Ideile bune vin si daca esti mai sarac, iar URSS/Rusia a dovedit ca poate dezvolta sisteme de arme uimtor de eficiente fara a cheltui pentru asta sume echivalente cu ce au americanii la dispozitie.
Insa, ca de obicei, tehnologia militara este o chestiune pur teoretica, pana cand – Doamne fereste – cele doua forte vor fi fata-n fata.