Care erau planurile de inzestrare si care erau motivatiile acesteia prin 2006. Despre ce dotarea se discuta atunci, ce tehnica se avea in vedere, ce pericole credeam ca ne pandesc in urma cu 12 ani si sa comparam cu situatia de astazi.
Articolul de mai jos a aparut in noiembrie 2006.
Avioane si nave militare, tancuri, masini de lupta in valoare de 13 miliarde de euro. Cel mai mare buget angajat vreodata de Romania pentru dotarea fortelor armate trezeste natural intrebarea: suntem amenintati?
Cu aproape zece ani in urma, Radu Vasile, pe atunci prim-ministru al Romaniei, se intalnea la Tel-Aviv cu presedintele de atunci al Israelului, Ezer Weizman. Evocand faptul ca Romaniase pregateste sa cumpere cateva zeci de elicoptere performante pentru a inzestra fortele aeriene, Weizman a intrebat cu ce dusmani se confrunta Romania incat sa fie nevoie de forte armate atat de bine inzestrate. Raspunsul lui Radu Vasile de atunci nu este relevant; oricum Romania nu a mai cumparat pana la urma acele elicoptere. Dar acum intrebarea ar trebui pusa altfel: cu ce amenintari se confrunta Romania incat sa justifice cheltuirea a aproape 13 miliarde de euro (17 miliarde de dolari) pentru inzestrarea fortelor armate: aeriene, navale, terestre si trupe speciale, adica atat cat sunt investitiile prevazute de autoritatile romane pentru inzestrarea armatei in urmatorii zece ani.
„Cea mai mare amenintare este terorismul si cea mai mica atacul din partea altui stat“, spune fostul ministru al apararii, Teodor Atanasiu. El a explicat insa ca inzestrarea armatei unei tari „nu se face strict in functie de numarul de locuitori, ci urmareste respectarea angajamentelor pe care tara noastra si le-a asumat“, mai spune fostul ministru, actual director al Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).
Aceasta inseamna ca Romania are, pentru urmatorii zece ani – perioada in care banii respectivi trebuie cheltuiti -, angajamente foarte mari, mai mari decat ale altor tari est-europene, ale caror bugete de inzestrare au fost mai reduse (intre 1 si 3 mld. euro in tari ca Polonia, Cehia sau Ungaria). Principala explicatie ar fi ca bugetele de inzestrare ale unor tari precum Cehia sau Ungaria au inclus doar cumpararea de avioane militare, masini militare, instruirea si dotarea trupelor speciale. Bulgaria, in schimb, care inca nu a innoit armata, ar avea cam aceleasi necesitati de inzestrare cu Romania, data fiind deschiderea la Marea Neagra si invechirea tuturor tipurilor de armament. Cu toate acestea, Bulgaria e mai preocupata deocamdata sa isi reduca numarul soldatilor, iar bugetul estimat pentru inzestrare este aproximat la 1 miliard de euro, urmand a fi suplimentat in viitor, conform unui raport al World Security Network.
Un buget relativ comparabil cu al Romaniei, pe ansamblul tarilor care s-au inzestrat militar dupa 1990, este in curs de cheltuire in Grecia, unde termenul folosit este de „reconstructie“: 16,5 miliarde de euro, din care aproximativ 10 miliarde au fost cheltuiti din 2000 pana anul trecut. Iar dintre tarile cu iesire la Marea Neagra, Turcia a fost cea mai activa: are un buget al armatei de 9,5 miliarde de euro, cea mai mare parte a lui fiind indreptata catre flota.
Pe capitole, bugetul alocat de Romania arata disproportionat: 1 miliard de euro pentru fortele terestre, 4,4 miliarde pentru fortele aeriene, dar nu mai putin de 7,4 miliarde de euro (7,8 mld. dolari) pentru inzestrarea fortelor navale. Pare deci ca Romania si-ar pregati o forta navala care sa apere tot estul Europei. „Inzestrarea fortelor navale nu este mai importanta decat altele. Dar pur si simplu in fiecare an sunt stabilite prioritatile in functie de angajamentele asumate de tara noastra (in raport cu NATO, cu forta de securitate a UE si in toate celelalte angajamente pe care le avem). In 2007, de exemplu, cel mai important este contractul de mentenanta a fregatelor“, spune Teodor Atanasiu.
Desi teoretic inzestrarea armatei nu are legatura, cel putin nu directa, cu intrarea in UE, in tarile est-europene cele mai multe licitatii pentru tehnica militara au fost facute in intervalul 2001-2004, poate si din cauza ca armatele din zona au fost inzestrate cu MiG-uri a caror durata de viata expira in 2012. Aceasta a determinat si Romania sa inceapa programul de inzestrare de la fortele aeriene, avioanele necesare armatei urmand a fi selectate la sfarsitul anului viitor. Pentru fortele navale, strangerea ofertelor va incepe cel mai devreme intr-un an de-acum incolo, iar in paralel se vor derula proiecte mai putin vizibile – a se citi mai ieftine, cum ar fi instructia fortelor speciale sau achizitia de echipamente pentru fortele terestre.
Cu alte cuvinte, distractia abia incepe si se va accentua odata cu selectarea unei oferte, spune Jan Kucmas, director regional al companiei de consultanta AMI CE din Cehia, tara unde s-a consumat cel mai controversat proces de inzestrare din zona, care a culminat cu demisia guvernului. „Nu se poate ca acest proiect de inzestrare a armatei sa nu creeze controverse imense, indiferent de cine va fi ales. Daca e ales unul ieftin, presa va intreba de ce punem din nou vietile oamenilor in pericol si de ce ne multumim cu fiare vechi; daca e nou si scump, se va intreba de unde atatia bani“, spune Kucmas.
Kucmas afirma ca in Cehia, dincolo de ratiunile care aveau in centru producatorii nationali de avioane si alte echipamente, scandalul a pornit de la urmatoarea intrebare: avem de fapt nevoie de inzestrarea fortelor aeriene? De ce nu este posibila plata contributiei catre NATO contra protectiei spatiului national de catre fortele Aliantei, asa cum fac de pilda tarile baltice? Mai ales ca, precizeaza Kucmas, atunci cand NATO solicita prezenta Cehiei intr-un conflict, sunt solicitati doar soldati si munitii. Ca, de altfel, si in cazul Romaniei. Aici au aparut insa doua probleme. Prima, de natura tehnica – renuntarea la fortele aeriene ar fi insemnat ca daca peste zece ani, de exemplu, Cehia ar fi avut nevoie de avioane de lupta, ar fi durat ani buni pana cand infrastructura si logistica necesare sa fie repuse in functiune. A doua tinea de mandria nationala – cum sa nu mai aiba Cehia fortele proprii aeriene?
„Nu se poate renunta la traditia aviatiei romanesti si nici nu ne putem permite sa o luam de la zero cand avem nevoie“, a raspuns aceleiasi intrebari lt.-col. Ioan Lazar, loctiitor al secretarului de stat din cadrul Departamentului pentru Armamente (DPA).
AVIOANE: La inceputul anului viitor va avea loc cea mai mare licitatie pentru avioane de lupta pe care a derulat-o pana acum statul roman. Miza e un contract de 3,5 miliarde de dolari (2,7 mld. euro) pentru avioane si restul pana la 4,4 miliarde de dolari (3,4 mld. euro) pentru rachete aer-sol.
„Este destul pentru orice“, a replicat entuziasmat Valerio Bonelli, oficialul companiei Alenia Aeronautica, parte a grupului italian Finmeccanica, la intrebarea daca suma de 3,5 miliarde de dolari ar ajunge pentru cumpararea a 48 de aeronave Eurofighter Typhoon. Cunoscut drept cel mai scump avion de lupta din era digitala, Eurofighter Typhoon, produs de Alenia, este una din variantele de aeronava pe care statul roman le ia in calcul pentru inzestrarea fortelor aeriene ale armatei, proces care va incepe efectiv in primele luni ale anului viitor, cand se vor primi ofertele angajante de la producatorii de avioane de lupta.
Suma de 3,5 miliarde de dolari pusa la bataie de stat ar urma sa ajunga pentru ca, din 2008, in dotarea armatei sa intre 48 de avioane militare. Foarte important este ca statul roman a decis sa procure avioanele prin contract de cumparare, dupa cum declara oficiali ai MApN pentru BUSINESS Magazin. Ungaria, Cehia si alte tari care au achizitionat recent avioane noi le-au luat in leasing.
MApN ia in considerare varianta leasingului pentru alte eventuale contracte care se vor derula „in viitorul apropiat“, potrivit reprezentantilor ministerului – pentru licitatiile care se vor derula incepand din 2008, in special pentru dotarea fortelor navale.
Declaratiile fostului ministru al apararii, Teodor Atanasiu, dadeau ca posibila achizitia, intr-o prima transa, a jumatate din necesarul de avioane (24), varianta sustinuta de analistii din piata de profil. „Cred ca bugetul de achizitie va fi initial mai mic: vom achizitiona pentru inceput mai putine avioane, cu echipamentele de sol, cursuri de pregatiri pentru piloti, contracte de service si alte cheltuieli care sa nu depaseasca 2 miliarde de dolari“, estimeaza pentru BUSINESS Magazin Radu Tudor, corespondent din Romania al revistei de profil Jane’s Defence.
Bugetul va diferi si in functie de tipul de avion pe care il vor alege fortele aeriene: nou sau second hand. „Bineinteles, la avioanele noi service-ul va fi mult mai putin costisitor“, spune Radu Tudor. Atuul avioanelor second hand, pretul mai mic platit in prima faza, nu prea a mai convins in ultima vreme tarile care si-au inlocuit integral flota de avioane militare – cu exceptia Poloniei care, orientata clar spre Statele Unite, a cumparat fara licitatie 48 de avioane F16.
Indiferent daca vor fi achizitionate toate odata sau pe rand, semnarea contractului se va face cu aceeasi companie, cea care va castiga licitatia, dat fiind ca, odata decis un tip de avion, cursurile pilotilor, contractele de mentenanta, de piese de schimb si de service se vor efectua pe acel tip de avion, introducerea unui alt tip presupunand costuri foarte mari si nefiind economica.
Dat fiind ca inzestrarea nu mai este un proiect de perspectiva, ci este deja in curs, anul trecut si anul acesta, patru producatori de tehnica militara au depus deja ofertele de informare la MApN – Elbit Systems din Israel si Lockheed Martin din SUA pentru avionul F-16, Boeing pentru avionul F18, Gripen International din Suedia pentru avionul JAS 39 Gripen si Ministerul Apararii din Belgia pentru avionul F16. Pana la sfarsitul anului ar urma sa mai depuna oferta consortiul italo-anglo-germano-spaniol Eurofighter GmbH pentru avionul Eurofighter Typhoon. Din aceeasi generatie face parte si avionul Mirage, produs de compania franceza Dassault-Breguet, ai carui oficiali nu au prezentat inca o oferta guvernului roman, dar care ar putea veni la licitatie in cazul in care ar primi o cerere concreta de oferta.
MApN va formula cererile concrete de oferta la sfarsitul lunii decembrie, insa Mirage nu este printre optiunile autoritatilor: „Firmele care fabrica avioane de care Fortele Aeriene Romane au nevoie pentru inzestrare sau completarea inzestrarii sunt Uzina de Avioane Craiova, Elbit, Lockheed Martin Aeronautical Systems, Alenia Aeronautica, EADS – Casa Military Transport Aircraft si SAAB“, arata datele furnizate de MApN pentru BUSINESS Magazin.
Desi oferta ar parea destul de variata, companiile enumerate mai sus putand aduce la licitatie minim cinci modele de avioane, conditionarile pe care guvernul roman si le-a impus reduc oferta. Prima astfel de restrictionare ar fi ca guvernul a decis sa cumpere un avion nou, nu unul la mana a doua. In prima sa aparitie publica in calitate de ministru al apararii, in urma cu doua saptamani, Sorin Frunzaverde a declarat ca doreste ca avionul multirol care va fi achizitionat pentru a inlocui avioanele MIG-21 sa fie nou si nu la mana a doua: „Imi doresc un avion nou, care sa ofere fortelor aeriene o perspectiva foarte stabila in urmatorii ani“.
Dorinta de achizitie a unui avion nou scoate automat din cursa avioanele F16 si F18, variantele propuse MApN de Elbit, Boeing sau Lockheed Martin fiind second hand. Raman, asadar, in cursa avioane precum JAS 39 Gripen, Eurofighter Typhoon si Mirage, bineinteles cu posibilitatea intrarii unor versiuni noi F16 sau F18. Conditiile pentru intrarea in cursa: un avion din ultima generatie si o varianta accesibila ca pret.
Decizia insa este mai mult decat dificila, din cel putin doua motive. Primul ar fi dimensiunea contractului, suma de 3,5 miliarde dolari calificand inzestrarea armatei drept cea mai mare achizitie facuta pana acum de statul roman. Al doilea motiv ar fi ca alegerea castigatorului tine si de considerente politice – alegerea unui avion american ar clatina intrucatva simpatia UE, la care vom fi aderat de curand la semnarea contractului, iar alegerea unui avion european ar trezi poate nemultumiri americanilor.
Fostul ministru al apararii nici nu se poate gandi la asemenea criterii: „Romania nu are trei armate, una pentru NATO, alta pentru UE si alta pentru aparare interna, ci una singura care este pusa fie la dispozitia NATO, fie la dispozitia UE, cum de altfel au si toate celelalte tari membre ale Uniunii. Nu avem aliati mai importanti sau mai putin importanti, ci avem capabilitati militare pe care le punem la dispozitia oricarei aliante din care facem parte“, sustine Atanasiu.
Principalii doi concurenti sunt insa europeni: JAS 39 Gripen este construit de un joint-venture format de grupul suedez SAAB cu concernul britanic BAE Systems, iar Eurofighter Typhoon este rezultatul cooperarii industriei aeronautice din patru state europene: italienii de la Finmeccanica (compania-mama a Alenia Aeronautica), BAE Systems din Marea Britanie si multinationala europeana EADS. Partea care ar multumi pe toata lumea este ca ambele avioane au mare parte din componente produse in SUA, de catre Boeing si Lockheed Martin.
Cele doua consortii pregatesc acum ofertele definitive pentru licitatia de la MApN. In acest sens, oficiali ai Alenia Aeronautica vor veni la mijlocul lui decembrie la Bucuresti pentru discutii cu autoritatile, dupa cum au declarat oficiali ai companiei pentru BUSINESS Magazin. De asemenea, cel putin un oficial din partea Gripen se afla una-doua saptamani pe luna la Bucuresti pentru a tatona terenul. Mesajele includ, bineinteles, avantajele pe care fiecare din cele doua concerne le-ar aduce: Gripen se axeaza pe faptul ca vinde cel mai ieftin avion de ultima generatie, iar Eurofighter marseaza pe faptul ca vinde cel mai puternic avion de ultima generatie cu doua motoare.
„Daca MApN imi cere o oferta finala miercurea viitoare, eu le-o asez vineri pe masa – si asta pentru ca vineri ma intorc in Bucuresti“, pledeaza Richard Smith, directorul comercial al Gripen pentru Europa Centrala si de Est, care vine din doua in doua saptamani la Bucuresti.
Smith nu s-a lasat descurajat de perioada destul de indelungata de cand se vorbeste despre inzestrarea armatei. Are experienta Cehiei si a Ungariei, unde intervalul dintre anuntul ca incepe inzestrarea si semnarea contractului a durat cam cinci ani. In Romania, procesul, pe partea de dotare a fortelor aeriene, se preconizeaza a fi mai scurt: a inceput efectiv din 2005 (desi se vorbeste de el inca din 2001 – odata cu aderarea la NATO) – si se va termina, daca totul merge bine, in 2008. „Avantajul nostru este ca stim ca aceasta perioada de evaluari dureaza: pot sa se schimbe doua guverne cat timp dureaza procesul, dar noi nu ne descurajam: ce trebuie sa facem e sa ramanem dedicati si intre timp sa lansam mesajele de care credem ca este nevoie pentru a obtine contractul“, spune Richard Smith. Deocamdata, Smith se lauda cu lobby-ul intens pe care il face pe langa autoritatile romane: „Am avut o serie de discutii si am prezentat ce poate face Gripen in Romania in materie de offset, dar si in materie de pret – cu cativa oficiali din Romania, in special cu oameni din armata. In vara m-am intalnit si cu o serie de membri ai Parlamentului, in acelasi scop“.
In afara de faptul ca 280 de avioane au intrat in serviciu in Suedia din 1997 (este o obisnuinta ca avioanele militare sa intre intai in serviciul tarii producatoare), JAS 39 Gripen a mai fost cumparat de Africa de Sud (28 avioane in 1999), Ungaria (14 avioane in 2005) si Cehia (24 de avioane in 2005).
Fiecare tara are propria poveste despre inzestrarea armatei, dar Gripen si ceilalti concurenti sunt deja cunostinte vechi si lupta cum stiu mai bine. Richard Smith povesteste ca, pana acum, principalul atu al Gripen, pe langa faptul ca vine cu un avion din era digitala si prezinta contracte bune de offset, a fost accesibilitatea: „A fost crucial sa invingem competitia in tarile unde am vandut pana acum, am concurat cu… (aici Richard Smith face o pauza, nu vrea sa-i nominalizeze pe cei de la Eurofighter – n.red.) avioane cu doua motoare, foarte scumpe de operat si de cumparat, dar si cu avioane second hand“. In afara de Romania, Gripen se uita acum si spre alte piete, in special occidentale: „Suedia analizeaza piata, deoarece vrea sa inlocuiasca cinci aeronave, Grecia vrea sa isi inlocuiasca de asemenea aeronave, in Norvegia si Danemarca am depus tone de documente, pentru ca ei vor sa inlocuiasca F16 cu care lucreaza dintotdeauna, alte piete ar mai fi Malaiezia, Filipine, India – care cauta 120 de avioane“. Comanda din India, foarte importanta pentru Gripen, ar insemna ca gigantul suedez sa mute capacitati de productie acolo, deoarece o conditie este ca India sa participe efectiv la realizarea comenzii.
In ceea ce-i priveste pe rivalii de la Eurofighter, acestia se lauda cu Typhoon – cel mai nou proiect in domeniul aeronauticii militare si singurul avion de ultima generatie dotat cu doua motoare, insa si cel mai scump. Ca e cel mai scump o spun si oficialii Alenia Aeronautica, companie care detine un procent de 21% din proiectul Eurofighter si care va conduce campaniade vanzare in Romania si Turcia: „Toate companiile se bat pe proiectul de inzestrare a armatei Romaniei, dar cei mai buni suntem noi si Gripen. Credem insa ca Romania isi poate permite un avion de ultima generatie, desi e un program scump si necesita o gramada de bani“, afirma Valerio Bonelli.
Avionul este cotat la 60 de milioane de dolari, singurii cumparatori care si l-au permis pana acum (in afara de tarile producatoare) fiind Arabia Saudita (care va semna la sfarsitul acestui an un contract de 72 de avioane) si Austria (care a comandat 18 avioane in 2003). Tarile producatoare au cumparat in 1997 (odata cu definitivarea proiectului Eurofighter) 620 de aeronave: 232 Marea Britanie, 180 Germania, 121 Italia si 87 de aeronave Spania. Iar tarile vest-europene vizate de Gripen sunt si in atentia Eurofighter: avionul este in evaluari acum in Grecia, Danemarca, Japonia si Elvetia, dar si in Norvegia, iar Turcia a cerut o oferta angajanta.
O atentie aparte merita modul de contractare a viitoarelor avioane. „Cand il vezi pur si simplu in aer, JAS 39 e un avion nou, dar el inseamna de fapt mai mult: investitii, locuri de munca, dezvoltarea unor industrii si cresterea exporturilor“, spune Richard Smith pentru BUSINESS Magazin, promovand contractele de offset pe care Gripen le propune Romaniei (offset – cooperare industriala; legea offset-ului prevede ca orice companie straina care castiga un contract guvernamental de anvergura sa aduca in tara respectiva investitii egale cu un procent negociat din valoarea contractului; legea romaneasca prevede minim 80%).
Gripen a castigat contractul din Ungaria dupa ce a adus o oferta avantajoasa din punctul de vedere nu numai al pretului, dar si al offset-ului, care a reprezentat 110% din valoarea contractului de achizitie pe o perioada de 13 ani. In Cehia, contractul de offset a fost cel mai mare semnat de Gripen: 130% din valoarea achizitiei.
Pentru Romania, semnarea unui astfel de contract ar fi, dincolo de afacerea in sine pentru companiile aeronautice, prilejul intrarii in tara a unor investitii de minim 2,2 mld. dolari (80% din valoarea contractului). Gripen spune ca se bazeaza pe cooperarea companiilor suedeze (Electrolux, Scania, SAAB, Volvo, ABB), iar Alenia spune de asemenea ca se bazeaza pe companii din cele patru state producatoare. Atat Gripen, cat si Eurofighter au interes pentru parteneriate cu companiile romanesti de aeronautica militara, in special cu Romaero Baneasa. Cel mai recent contract semnat de Romaero a fost saptamana trecuta cu Alenia Aeronautica (care colaboreaza deja in proiectul ATR42/72, in Romania fiind produsa sectiunea 13 din fuselajul avioanelor regionale). Firma spera sa extinda colaborarea si la alte sectoare de activitate, „cum ar fi aeronavele C-27J Spartan ale Alenia Aeronautica propuse pentru evaluare catre fortele aeriene romane pentru inlocuirea flotei invechite de aparate de zbor tactice“, dupa cum se arata in comunicatul de la lansarea parteneriatului. Inlocuirea aparatelor Antonov e propusa de autoritati pentru sfarsitul acestui an, fiind privita ca prioritara datorita nevoii de mobilitate: „O armata care tinde sa devina moderna trebuie sa fie rapid dislocabila, ceea ce inseamna ca prioritatile de inzestrare sunt pentru mijloacele de transport care sa faciliteze deplasarea armatei in orice regiune este nevoie“, spun oficialii MApN.
Oficialii Gripen si Eurofighter mai spun ca, daca statul roman o va dori, companiile de profil vor putea inclusiv participa la realizarea comenzii de avioane. „Acesta a fost cazul Africii de Sud, care a trimis in Suedia 100 de ingineri carora le-am oferit training si care au participat activ la constructie“, spune oficialul Gripen. Cel mai mare contract de offset semnat pana acum de Romania a fost legat de controversata achizitie a fregatelor britanice la mana a doua de la BAE Systems, in timpul guvernarii Nastase – contract evaluat la 171 mil. euro. Scandalurile pe aceasta tema, legate de o serie de comisioane primite de intermediarii tranzactiei, au distras atentia de la onorarea contractului de offset, programat a se incheia in 2010.
NU NUMAI FREGATE: Lista de „necesar achizitii“ de la MApN are 80 de titluri si subtitluri, fiecareia revenindu-i o parte din bugetul de 13 miliarde de euro prevazut pana in 2016. Cel mai mult va atrage inzestrarea fortelor navale, 7,4 miliarde de euro. Anul viitor se va consuma „maxim 20% din acest buget“, dupa cum spun reprezentantii MapN. Bugetul pentru 2007 acopera modernizarea celor doua fregate second hand cumparate de la BAE Systems, programul de suport logistic pentru acestea, programul privind sistemul de observare, supraveghere si control la Marea Neagra/SCOMAR si achizitia a patru corvete multirol si a patru nave tip vanator de mine.
Sa le luam pe rand. Programul de modernizare a fregatelor a fost inclus in cel de achizitie a celor doua nave la mana a doua, semnat in urma cu patru ani cu BAE Systems. Contractul prevede „repunerea in functiune a celor doua nave, tinandu-se cont ca o nava are nevoie de o reconditionare scumpa la 5-7 ani, iar cele doua fregate cumparate de Romania aveau nevoie de reconditionare, atat generala, cat si la motoare“, dupa cum spune Barney O’Kelly, directorul de comunicare al BAE Systems. De asemenea, contractul mai prevede imbunatatiri periodice, instruirea unui echipaj de 270 de marinari care sa lucreze pe aceste nave si pachetul initial de suport tehnic.
Dincolo de aceste obligatii impuse de contractul de achizitie, compania britanica doreste sa participe la contractul de intretinere pe termen lung a celor doua fregate, program estimat in bransa la aproximativ 1 miliard de euro pe o perioada pana la 50 de ani, pana cand acestea vor fi scoase din uz. „BAE Systems este in discutii cu guvernul Romaniei pentru suport tehnic pe viata pentru aceste doua nave. Fortele navale au, de asemenea, in intentie imbunatatirea capacitatii tehnice a celor doua nave in viitor, program pentru care nu exista insa o evaluare clara (nici a echipamentelor, deci nici a pretului)“, mai spune Barney O’Kelly.
In Marea Neagra vor fi ancorate nu numai cele doua fregate, dar si alte opt nave, dintre care patru corvete si patru vanatoare de mine. Corvetele sunt nave mici si usor manevrabile, usor inarmate, mai mici decat o fregata, dar mai mari decat o nava de patrulare. Suedia, Germania, India, Israelul, Polonia, Turcia, Grecia si Rusia sunt tarile care folosesc in marina militara corvete. Producatorii de corvete sunt, spre deosebire de producatorii de avioane militare, care tind sa se alieze, in general companii nationale, care au inceput sa produca pentru inarmarea propriei marine.
Pretul unei asemenea nave noi, dotate cu echipamente de ultima generatie, este in jur de 60 de milioane de euro (una second hand costa jumatate, intre 25 si 35 de milioane de euro, in functie de modernizare), dar pretul ei poate creste foarte mult in functie de inzestrari. „Integrarea unor anume arme poate mari mult pretul unei corvete, cum ar fi de exemplu posibilitatea ca aceste nave sa transporte elicoptere, ceea ce e imposibil in cazul vanatoarelor de mina“, mai spune oficialul BAE Systems, companie de asemenea producatoare a mai multor tipuri de corvete, fregate si distrugatoare.
Vanatorul de mina este un vas echipat cu un sonar care identifica si distruge minele subacvatice; acestea sunt in general vase mici, deseori cu o chila dubla, asemanatoare cu un catamaran, pentru a avea un contact cat mai mic cu apa. Un vanator de mine OKSOY (produs de compania norvegiana Kvaerner Mandal) este estimat la aproximativ 42 de milioane de euro. Dar exista si variante mai scumpe: luna aceasta guvernul finlandez a semnat achizitia a trei vanatoare de mine de la compania italiana Intermarine SpA (parte a grupului producator de nave Rodriguez Cantieri Navali) pen-tru 245 mil. euro.
Inzestrarea completa a fortelor navale ar presupune prezenta in Marea Neagra a unei intregi armate – „fregate, corvete, un submarin, nave dragoare/vanatoare de mine, nave de lupta fluviale, nave de transport si de suport logistic, scafandri de lupta, subunitati de infanterie marina, sistem de cercetare si supraveghere a spatiului maritim“, dupa cum comunica oficialii MApN.
Sistemul de supraveghere, cunoscut sub abrevierea SCOMAR, este estimat la 40 de milioane de euro si este compus din statii de senzori ce vor fi amplasate pe coasta Marii Negre, bazate pe un radar de supraveghere maritima si o camera video de acoperire pe timp de zi, dar si pe timp de noapte. Sistemul va fi pus in functiune din 2008. La lansarea proiectului-pilot, Adrian Burcea, oficial al Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Constanta, a justificat prezenta noului sistem de supraveghere prin „amenintarile teroriste care vor fi indreptate spre Romania odata cu integrarea in Uniunea Europeana“.
ARMATA DE USCAT: Programul de inzestrare a fortelor terestre, de aproximativ 1 miliard de euro, prevede achizitia a 384 de transportoare blindate. Cele mai multe astfel de transportoare sunt vandute de compania franceza Thales, care este concurata de GIAT (Franta), Rafael (Israel), Movag (Elvetia) si Rheinmetall (Germania).
Pentru transportul militarilor, masinile ARO vor fi inlocuite cu masini Hummer in varianta militara – Humvee, produse de General Motors si de AM General, companie americana din Indiana, producatorul initial al Humvee, care a vandut catre GM brandul si marketingul produselor. „Pana acum, masinile care au intrat in armata romana sunt donatii din partea guvernului american, dar stim ca exista intentia de a fi cumparate cateva sute de masini de catre Armata Romana“, spune Craig MacNab, directorul de comunicare al AM General.
Pretul „de pornire“ al unui Hummer este de 25.000 de dolari, spune MacNab, „dar nimeni nu mai cumpara ceva asa de ieftin, in special cand vine vorba de forte armate“. Donatia din partea Statelor Unite a ajuns la militarii romani in urma cu doua saptamani, cand acestia au primit 8 vehicule de lupta Humvee. Alte opt masini vor fi livrate in ianuarie 2007, iar ultimul lot, care va contine sase vehicule, va ajunge in Romania in martie sau aprilie. Fabricat incepand cu anul 1995, Humvee este complet blindat cu placi subtiri din otel, avand o greutate totala de aproape 4,5 tone.
Un alt program scump care va fi finantat din bugetele armatei se refera la instruirea si dotarea militarilor profesionisti. Conform analistilor in domeniu, un om pregatit pentru trupele speciale sau pentru a pilota un nou tip de avion (se calculeaza minim 3.500 de euro ora de zbor pe un avion, in medie 70 de ore pregatire la inceput, plus alte antrenamente periodice si training-uri teoretice, plus echiparea) are nevoie in medie de o investitie de 1 milion de euro.
Din 2007, armata se va subtia treptat, la anul vor ramane 80.000 de militari, iar din 2008 incolo vor ramane doar soldatii profesionisti. Planurile sunt insa mari: „Operationalizarea a doua brigazi NATO ne va permite sa participam atat in cadrul fortei de raspuns a NATO, cat si la grupurile de lupta ale Uniunii Europene“, spune Frunzaverde.
Sursa: businessmagazin.ro