Cu totii am cazut de acord ca saracia lucie, in materie de dotare, a Armatei Romane nu are legatura directa cu banii de la buget, sau mai exact cu lipsa lor, ci mai degraba, cu slabul management al acestora si lipsa de ideei si vointa, cronica. Mai are legatura si cu incompetenta celor pusi sa faca astfel de tranzactii.
Managementul statului este, in afara oricaror discutii, extrem de slab si incompetent, iar din acest motiv s-a cerut inlocuirea lui cu managementul privat in companile de stat. Dar ce este de fapt un management privat?! Explicat mai simplu, lucrurile stau cam asa: propietarul, statul adica, intocmeste un fel de caiet de sarcini, adica stabileste niste conditii, criterii de performanta, etc, prin care cere ca respectiva companie sa atinga anumiti parametri investitionali, de profitabilitate, etc. Apoi scoate caietul de sarcini pe piata libera, la concurs. Castigatorul competitiei semneaza apoi un contract, pe o periodada determinata.
Singurul lucru care ii ramane statului de facut este sa urmareasca indeplinirea obligatilor asumate de catre managerul privat in privinta companiei respective. Insa nu poate interveni de loc, ceea ce, in cazul nostru, este foarte bine.
Acum, revenind la achizitile de armament, problema poate fi rezolvata cam la fel.
MApN-ul stabileste ce categorii de arme doreste, cantitatile, graficul de livrare si bineinteles pretul maximal pe care este dispus sa-l plateasca.
Ministerul de Finante, stabileste la randul sau ce sume anuale poate plati si in ce conditii poate accepta liniile de finantare. In esenta treaba Finantelor este sa spuna ce suma doreste sa imprumute, in ce conditii, ce volum ar trebui sa aiba serviciul datoriei. Astfel MF poate cere o anumita dobanda, un anumit grafic de rambursare, inclusiv cu perioada de gratie, iar prin intermediul agentiei care se ocupa cu offsetul, se poate cere care o anumita parte din productia sistemelor de armament sa se faca in tara.
Tot in cadrul programului de offset, Romania poate impune un anumit grafic si o anumita structura investitilor compensatorii. Practic noi am putea cere ca offsetul sa se faca in anumite ramuri economice, sa ne aduca o anumita suma anula la buget, etc, etc.
Acum, cum toata lumea stie ca ai nostri ori sunt foarte slabi, ori foarte corupti, asa ca haideti sa lasam negocierea si gasirea banilor pe seama unui partener privat.
Ideea este urmatoarea! Gasesti o firma mare de audit si un partener bancar solid si cu nume mare, eventual o banca de investiti de pe Wall Street. Respectiva banca semneaza cu Statul Roman un contract prin care se obliga sa aduca o anumita finantare, in anumite conditii specifice, un fel de credit sindicalizat. De unde aduce banca banii, este strict problema lor, noi am cerut doar ca dobanda sa nu depaseasca un anumit procent, iar durata de rambursare sa fie cea stabilita de Romania.
Avantajul unei astfel de ideei este dat de faptul ca absolut toate negocierile, de la finantare, la pretul armamentului si pana la implementarea offsetului, va fi negociat si apoi urmarit cu atentie de banca respectiva. Practic managementul afacerii, finantarea, livrarea, offsetul, rambursarea datoriilor, ar fi facute sub directa supraveghere a managerului privat angajat in acest scop.
Diferenta dintre Romania si o mare banca de investitii este uriasa! Asfel banca respectiva are cei mai buni specialisti in astfel de negocieri, nimeni nu indrazneste sa-i pacaleasca, au un nume foarte respectabil, si una peste alta am iesi muuuult mai ieftin.
La un credit total de 20 miliarde de dolari, la care adaugam si offsetul, banca va fi platita cu un comision, care la aceste sume gigantice nu ar trece de 1,5-2%, sau s-ar putea negocia si o suma maximala nominala.
Poate credeti ca este mult, insa din experienta noastra de zi cu zi, stim foarte bine, ca in Romania “comisionul”, adica spaga perceputa la contracte cu statul, sare binisor de 30%, basca calitatea slaba a executarii contractului si respectarii teremenelor convenite.
O banca de investitii mare precum Merryll Lynch, sau JPMorgan, ar fi mult mai ieftina si eficienta, decat toate ministerele noastre puse la un loc. Au efectiv cei mai buni negociatori si experti financiari si ar putea foarte usor sa creeze o echipa dedicata de specialisti militari.
Una este ca la masa negocierilor sa stea fata-n fata Saab si niste fraieri din ministerele noastre si alta ca Romania sa fie reprezentata de o banca gen JPMorgan!
Finantarea, gasirea finantarii, ar fi strict problema bancii, ca si derularea contractului, in intregimea parametrilor sai, adica inclusiv obligatiile de offset.
Bineinteles ca tipul de armament, caracteristicile lui, sunt apanajul MApN-ului. Banca iti ofera doar un sistem militar in cantitatile si la pretul dorit de tine. Ce anume va sti sa faca, ce detalii tehnice va avea, aceastea nu sunt problema bancii, astfel ca secretul militar nu va fi deloc o problema.
Asadar RoMilitary nu doar face galagie ca doreste o Armata Romana moderna si bine echipata, ci ofera si solutii. In toata lumea civilizata, statul sau marile companii, externalizeaza investitile majore si finantarea lor, catre astfel de banci, sau firme specializate, datorita eficientei dovedite. Cand ai nevoie de miliarde de euro cea mai buna varianta este sa ai langa tine pe cei mai buni experti din lume.
In mod clar Romania nu are astazi un corp de functionari publici suficient de bun pentru a face o afacere serioasa, de multe miliarde de euro. Angajarile pe baze politice si de cumetrie, au umplut pana la refuz structurile statului cu analfabeti si gioarse clientelare, incapabile sa faca ceva. Fondurile europene fiind un foarte bun exemplu. Practic personalul pe care noi il platim din banii nostri nu poate/nu stie absolut deloc meserie!
Este imposibil ca un astfel de sistem birocratic sa fie performant si sa poata tine sub control un astfel de mega-contract, nemaivorbind aici de negocierea lui.
Inca o data spun: solutii sunt cu duiumul, iar privatizarea achizitilor militare ar oferi Romaniei cea mai buna afacere posibila: finantare ieftina si sustenabila, investii enorme, prin offset si tehnica militara moderna si suficienta. Daca am angaja cei mai buni experti pentru asta, in maximum zece ani, Romania si Armata Sa ar avea o cu totul alta fata, iar criza economica ar fi doar o amintire urata.
GeorgeGMT