Desi India nu da nici un semn ca s-ar fi razgandit atunci cand a refuzat oferta suedeza cu ocazia primului MMRCA, Saabul inca mai are sperante.
Ca sa ne aducem aminte – cu ceva ani in urma – India a deschis mare competitie pentru achizitionarea a 126 de aparate multirol, avioane care urmau sa inlocuiasca flota de MiG 21 si MiG 27. Lucrurile au mers greoi, pana la urma Dassault cu Rafale au fost castigatoare. Au urmat negocieri ample si destul de dure, partea indiana renuntand pana la urma sa semneze contractul. De fapt se pare ca francezii nu au acceptat unele clauze cerute de indieni printre care si aceea prin care compania franceza trebuia sa-si asume garantia pentru avioanele ce urmau sa fie fabricate (asamblate) in India.
Si uite-asa MMRCA 1 a fost anulat, dar nu peste mult timp guvernul indian a cumparat cu banii jos 36 de aparate Rafale, contract aflat astazi in derulare.
Mai apoi s-a anuntat un nou MMRCA pentru achizitia foarte necesara a 114 aparate multirol, care sa fie fabricate in India, achizitie care avea fix acelasi scop: inlocuirea MiG 21/27 din flota Indiana.
Si aici lucrurile sunt foarte incetosate, nu se cunoaste mare lucru, ofertele insa au curs garla: Dassault cu Rafale, Boeing cu F/A-18 Super Hornet E/F (probabil Block III), Lockheed Martin cu F 16, varianta personalizata pentru India sub indicativul F 21, europenii cu Eurofighter, rusii cu MiG 35 si, evident, suedezii de la Saab cu Gripen E/F.
Asa cum spuneam, lucrurile nu sunt deloc clare, programul mai mult stagneaza decat merge, singurele zvonuri credibile au legatura cu o posibila achizitie directa a inca 36 de Rafale.
Dar Saabul nu se lasa si ministrul suedez al apararii a trecut la ofensiva, cand pe 8 iunie a declarat: “The ongoing multirole fighter aircraft procurement where the Gripen fighter concept offered by SAAB is a good example of transfer of technologies and is supported 100 percent by the Swedish government,” aratand indienilor cum se descurca Saabul in Brazilia.
Declaratia a fost facuta intr-o discutie on-line cu producatorii de armament indieni.
Gripen E/F este deja o alta mancare de peste fata de prima oferta Saab si are astazi o cu totul alta consistenta macar si pentru ca avionul (E/F) exista si poti sa pui mana pe el, il poti testa, numai vorbim doar de un proiect pe hartie.
Ca piese de rezistenta, noul Gripen se lauda cu o gama foarte larga de armament aflata la dispozitia sa: rachete europene ca Meteor si IRIS T, precum si rachete americane – AMRAAM sau AIM-9X, alte tipuri de arme ghidate aer-sol etc, fiind din acest punct de vedere superior competitorilor sai, nici unul dintre avioanele oferite neavand la dispozitie o panoplie atat de complexa.
La nivel de senzori, Saab vine cu radarul AESA Leonardo ES-05 Raven, cu sistem pasiv IRST Leonardo Skyward G, cu sistemul de avertizare impotriva rachetelor (sferic, la 360*) Missile Approach Warning System (MAWS), plus un sistem de razboi electronic categorisit de catre Saab ca fiind printre cele mai avansate din lume.
C-o fi, c-o fi pe-aproape, n-avem, evident, de unde sti. Saabul se mai lauda si cu un foarte avansat sistem de comunicatii/data-link.
O comparatie cap-la-cap intre Rafale si Gripen E, nu este chiar o chestiune serioasa, cele doua aparate fiind diferite din mai multe puncte de vedere si au in spate filosofii de operare/proiectare diferite, insa o comparatie grosolana pe baza unor preturi cunoscute poate fi facuta, astfel 36 de Rafale au costat India peste 8 miliarde de dolari (incluzand aici si modernizarea a doua baze aeriene, armament plus alte lucruri), 36 de Gripen E/F au costat Brazilia 4,68 miliarde de dolari (incluzand aici transferul de tehnologie pentru fabricarea locala a Gripen, ceea ce sa recunoastem este foarte mare lucru).
Cu ocazia primului MMRCA, India a considerat insa ca Gripen nu intruneste toate criteriile tehnice cerute de IAF si l-a respins. O alta problema spinoasa intre Saab/Suedia si India este vanzarea de catre tara scandinava de aparate (AEW&C) Erieye – Saab E-2000 – catre Pakistan. Cel putin sase astfel de aparate fiind in dotarea fortelor aeriene pakistaneze.
Indienii chiar au reprosat acest lucru in mod oficial Suediei.
Pe de alta parte relatiile politice si militare dintre Franta si India sunt vechi, solide, indienii au incredere in tehnica de lupta franceza, o cunosc destul de bine, India operand aparate Mirage 2000 si Jaguar, submarine Scorpene plus multe altele, pe cand Suedia doreste doar sa vanda arme Indiei si cam atat, ori in acest context greutatea relatiilor franco-indiene precum si forta politico-militara franceza pot face usor diferenta, asta pe langa Dassault Rafale in sine.
Asadar, pretul aparent mai mic pentru Gripen E nu are cum sa fie singurul criteriu de luat in seama, nici macar calitatiile aparatului si ale tehnologiei oferite nefiind hotaratoare in alegerea viitorului avion multirol pentru IAF.
Dar Saab-ul nu se lasa, oricum n-are nimic de pierdut si isi tot etaleaza afacerea braziliana, afacere care pana acum s-a dovedit una de un foarte real succes, atat din punctul de vedere al aparatului in sine, cat si pentru partea a doua a tranzactiei: transferul de tehnologie.
Doar ca Brazilia a cumparat Gripen E/F sa-l zboare deasupra junglei, cu exceptia statului Chile (F 16 in dotare) nici o alta tara sud-americana neavand o aviatie militara dotata cu aparate supersonice demna de acest nume. Brazilia nu are un inamic natural, nu are nici macar vreun inamic pe care sa-l poata indica ca fiind macar potential….
India in schimb este practic in razboi cu Pakistanul (F 16, JF 17 Thunder in curand cu radar AESA si posibil 30 de aparate J 10C din China), intr-o perpetua confruntare cu China si are in dotare (ca avion principal de lupta) +270 de Suhoi Su 30MKI, aparate care se pare nu si-au dovedit inca superioritatea in fata F 16 pakistaneze. In rest avioane vechi, batrane, cu exceptia Rafale si a Mirage 2000.
GeorgeGMT