Norocul Saab sau al celor de la Lockheed?!
Cunoastem cu totii cursa umar la umar dintre suedezi si americani pentru contractul de dotare a aviatiei indiene cu un avion mutlirol single-engine. Suma pusa la bataie nu este inca cunoscuta, iar numarul aparatelor avute in vedere oscileaza intre 120 si chiar peste 200 de bucati, vorbim asadar de un contract mamut si zeci de miliarde de dolari.
Doar ca indienii au o conditie foarte importanta, accea ca avionul – si implicit cam toate sistemele sale, probabil ca se gandesc si la motor – sa fie fabricate in India prin transfer tehnologic. Ideea nu este chiar noua, New Delhi dorea acelasi lucru si in contractul cu Dassault pentru Rafale, intre timp sau mai potolit si le cumpara in transe direct din Franta.
Revenind la Saab vs Lockheed, pana in urma cu destul de putin timp in urma ambele companii promiteau luna de pe cer in caz ca vor castiga, promiteau transfer integral de tehnologie, linie de fabricatie in India si cate si mai cate, desi stim si noi ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Este foarte greu de presupus ca radarul AESA sau motorul vor primii aprobarea guvernelor suedez sau american pentru transfer de tehnologie si mai sunt si alte sisteme complexe destul de interzise la export.
In fine gura, nu-i doare dar americanii chiar plusau si se banuia ca ar fi de acord cu transferarea intregii linii de productia a F 16 in India iar daca o terta parte ar fi dorit sa mai cumpere F 16 noi aparatele ar fi venit de pe linia de fabricatie indiana, sau cel putin asa visau hindusii…
Pana la urma totul s-a dovedit doar o discutie de presa LMul anuntand foarte clar ca n-are de gand sa-si relocheze linia catre Asia, ba chiar s-ar putea ca oferta americana sa fie destul de zgarcita cu transferul de tehnologie. Poate o linie de asamblare finala, cu cvasi-totalitatea componentelor produse prin SUA.
Aici intervin cam trei probleme: prima ar fi ca F 16 se afla inca in dotarea multor tari (foarte seriose) aliate cu Statele Unite, tari sensibile din punct de vedere geopolitic, cum ar fi Coreea, Singapore, multi aliati europeni, iar aceste state nu vor renunta prea curand la F 16. Nimeni n-ar accepta sa depinda de industria indiana pentru intretinerea flotei. A doua problema ar fi ca americanii nu vor transfera niciodata tehnologia de fabricatie a motorului, a radarului AESA, sistemele opto-electronice, sistemul de detectare in infrarosu, sistemele de razboi electronic etc.
A treia problema ar fi ca F 16 Viper s-ar putea dovedi o solutie low-cost fata de F 35. Deocamdata programul JSF are si intarzieri si costuri destul de mari, iar pentru urmatorii 15-20 de ani nimeni nu-si va permite sa dea vrabia din mana (un F 16 functional si pe care toata lumea se poata baza) pe cioara de pe gard (un F 35 magnific dar inca departe de maturizare). Si sunt tari care, in linia intai fiind, nu-si permit experimente…
Iar daca in urma cu ceva timp LMul era sub presiunea posibilei inchideri a linei de fabricatie pentru F 16 din lipsa de comenzi, acum lucrurile stau exact pe dos, au de lucru multi ani de acum incolo si fara contractul cu India.
In primul rand sunt ceva comenzi si pentru avioane noi, Bahreinul fiind in carti cu 19 avioane noi plus inca 20 modernizate, dar grosul comenzii vine din modernizarea unor F 16 mai vechi, A/B Block 20 taiwaneze, C/D block 40/42 americane, Block 50/52 americane, singaporeze si sud-corene.
Si vorbim de sute de bucati, astfel:
– SUA – 841 de bucati, de la cele 300 initiale;
– Coreea de Sud – 134 de aparate.
Si ar mai fi clienti pentru modernizarea unor F 16 mai vechi la standardul „Viper”, mai sunt si unii care ar putea sa comande avioane noi.
Asadar si prin urmare nici o problema pentru linia de fabricatie a F 16 si ramane de vazut cat si ce anume sunt dispusi anume americanii sa mai lase ca sa-i multumeasca pe hindusi.
Suedezii pe de alta parte au chiar necazuri mai mari, Gripenul fiind un avion „international”, componentele lui nefiind nici pe departe suedeze in totalitatea lor, mai ales motorul care este o licenta americana si ramane de vazut daca furnizorii celor de la Saab vor primii aprobarea guvernelor lor pentru transferul de tehnologie intr-o tara, India, unde influenta ruseasca este chiar la ea acasa.
Iar pe de alta parte este cu totul neverosimil sa credem ca industria indiana ar fi capabila sa asimileze o tehnologie atat de avansata intr-un timp cat de cat rezonabil, nemaivorbind ca ar trebui sa asimileze de fapt o intreaga industrie.
In mintea lor, indienii vor ca cele 120-200 de avioane sa fie livrate in 10 ani, ori noi stim ca ei nu sunt in stare sa dezvolte o rachete AT mai devreme de 10-12, daraminte sa „inghita” o cantitate atat de mare de tehnologie ultramoderna. Singura lor sansa ar fi ca avioanele sa fie construite in Occident si livrate cu vaporul…
GeorgeGMT