Episodul CII
Revenind la Do-335, haideti sa vedem care a fost ritmul productiei si versiunile:
1)Do 335V1-V14: 13 exemplare produse la Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen+1 nefinalizat, in perioada vara 1943-vara 1944. Iata care au fost acestea si cum au fost ele inmatriculate, majoritatea aeronavelor au fost testate la Mengen:
-Do 335V-1, Werk Nr.230001, inmatriculat CP+UA, un singur prototip dotat cu doua motoare DB-603A, primul zbor pe data de 28 octombrie 1943, avandu-l la mansa pe Flugkapitan Hans Dieterle, pilot de test la Heinkel, mai tarziu si la Dornier. A executat 27 de zboruri de testare, constatandu-se ca trenul de aterizare triciclu era slab si nu rezista unei aterizari dure ori pe piste neamenajate,iar lipsa trapelor la trenul de aterizare principal afecta aerodinamica si buna functionare a acestuia, probleme rezolvate ulterior;
Do 335V 1 inmatriculat in SUA
-Do 335V-2, Werk Nr.230002, inmatriculat CP+UB, un singur prototip, motorul spate a luat foc, distrus pe data de 15 aprilie 1944. Incepand cu acest prototip, oglinzile retrovizoare erau adapostite in carenaje bombate aflate pe lateralele cupolei, iar trenul de aterizare principal era acoperit cu trape. Primul zbor a avut loc pe data de 31 decembrie 1943, la mansa aflandu-se Hans Dieterle;
-Do 335V-3, Werk Nr.230003, inmatriculat CP+UC, ulterior T9-ZH, un singur prototip, acesta fiind prototipul seriei A-4. Similar cu CP+UB. Primul zbor a avut loc pe data de 20 ianuarie 1944, avandu-l la mansa pe Werner Altrogge, inginer aeronautic –acesta, se pare, a zburat JU-86 peste URSS si Marea Britanie, pierzandu-si viata intr-un Do-335 pe data de 15 aprilie 1944 (la Memmingen cu Do-335 V-2 inmatriculat CP+UB, Werk Nr.230002). Aeronava era propulsata de doua DB-603G-0, de preproductie, acestea furnizand 1900 CP/1400 kW la decolare, si avand cabina restilizata si oglinzile retrovizoare adapostite in carenaje bombate aflate pe lateralele cupolei. In urma testelor reusite cu V-3 ce acumulase peste 60 de ore de zbor, Ministerul German al Aerului/RLM lanseaza la mijlocul lunii ianuarie 1944 o comanda pentru cinci prototipuri (posibil variante notate initial de la V-21 la V-25), acestea urmand sa fie vanatori de noapte. Generalfeldmarschall Milch spunea despre Do-335 ca “este aeronava care detine propriul record de viteza si altitudine ca P-38, si nu sufera de probleme de fiabilitate a motorului”. Ca urmare, se intentiona realizarea a 120 de aeronave de preproductie pana in luna martie 1946, acestea urmand sa fie produse la fabrica Dornier din Oberpfaffenhofen, peste 2000 urmand sa fie realizate, incepand din martie 1946, la fabrica Dornier din Munchen care, se pare, urma a fi construita;
-Do 335V-4, Werk Nr.230004, inmatriculat CP+UD, un singur prototip nefinalizat, acesta urma sa devina Do-435/HE-535 (proiect predat Heinkel in octombrie 1944), avand aripile principale extinse, un motor cu piston dispus frontal DB-603LA -2300 CP, si unul cu reactie Heinkel HE-S 011/1300 kgf in coada, anvergura aripilor 15,40 m, lungime 13,40 m, inaltime 5,60 m, greutate: gol 7585 kg/complet incarcat 10500 kg; viteza maxima 822 km/h; autonomie de maxim 5 ore, armament: 2 tunuri calibrul 30 mm dispuse oblic, MK-108/2 tunuri MG-151/20 pe carenajul motorului frontal/un tun calibrul 55 mm, MK-112, cu tragere prin butucul elicei frontale. Aeronava era biloc, operatorul radar aflandu-se intr-o cabina dispusa in spatele aripilor principale, intre acestea si turbojet.
Scaunul ejectabil
Lucrul la aeronava a inceput in ianuarie 1945 dar timpul era pe sfarsite, insa exista rapoarte ale serviciilor de informatii aliate ce stipuleaza existenta unui prototip pe aeroportul Lowenthal, la inceputul lui 1945 (nu-i cert, insa se stie ca germanii au distrus o gamada de proiecte/prototipuri inainte de capitulare, pentru a nu cadea in mainile invingatorilor). Au mai existat si proiectele: Do-635, versiune de recunoastere indepartata, numita si Ju-635/Do-335Z (Zwilling/Cuplat), avand doua fuzelaje de Do-335 cuplate si o singura aripa principala, fiind dotata cu 4 motoare DB-603E-1, 10 rezervoare interne dispuse in aripi, dotata cu doua camera foto de inalta rezolutie, Rb-50/60,putea lua la bord 60 bombe de marcare a tintei, tren de aterizare provenind de la aeronava de transport Ju-352B-1 Herkules, anvergura 27,45 m, lungime 18,50 m, viteza maxima 720 km/h.
Dornier Do 635
A fost realizata o macheta, posibil doar a cockpit-ului, in ianuarie 1945, in colaborare cu Heinkel, asta deoarece Dornier n-avea experienta in realizarea aeronavelor Z, programul fiind anulat in data de 5 februarie 1945, datorita situatiei grave de pe front. Interesant este faptul ca germanii au dat proiectul, la sfarsitul lui 1944, japonezilor, acestia fiind dea dreptul impresionati de Do-335Z, insa nu l-au pus in practica, si pentru ei era prea tarziu.
P 256
Au realizat totusi o aeronava oarecum similara ca design cu D0-335, numita Kyushu J7W Shinden/Fulgerul Magnific, interceptor prototip, primul zbor pe data de 3 august 1945, cu doar 3 zile inainte de “Marele Bum”; P-256/Proiect 256, versiune vanator de noapte a Do-335 turboreactor, cerinta emisa de Luftwaffe in data de 27 februarie 1945 (interesant cum astia cereau proiecte si aeronave futuriste cand era prea tarziu), avand urmatoarele caracteristici: 3 membrii in echipaj, pilot, operator radar si navigator (navigatorul se afla in fuzelaj iar pilotul si operatorul radar in cabina); lungime 13,60 m; latime 15,45 m; inaltime 5,50 m; greutate: gol 6,86 tone/complet incarcat 11,30 tone; motorizat cu doua turbojeturi Heinkel-Hirth HeS-011 dispuse sub aripi, fiecare dezvoltand 1297 kgf; viteza maxima 882 km/h la 8000 m altitudine (preconizat 2,60 ore la incarcatura maxima, evoluand la 6000 m altitudine, conform calculelor); autonomie 1000-1400 km; rata de ucare 672 m/minut; plafon de serviciu 9020 m; armament: 4 MK-108 in bot, calibrul 30 mm/2 MG-213/20, dispuse oblic (configuratie Schrage-Musik), calibrul 20 mm, tunul n-a intrat niciodata in serviciu avand urmatoarele caracteristici: producator Mauser Werke AG la sfarsiul lui 1944 sau inceputul lui 1945; doua variante, de 20-30 mm calibru; calibrul 20 mm; greutate 75 kg; lungime 1,93 m; lungimea tevii 1,60 m; rata de foc 1200-1400 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 530/1050 m/s (acest tun avea sa fie copiat de catre britanici -ADEN 3M, francezi –DEFA 540 si americani –M39)/doua bombe de 500 kg; rezerva interna de combustibil 3,75 tone; echipamente electronice precum FuG-24SE, ZVG-24, FuG-29, FuG-25 IFF si FuG-244 Bremen; incarcatura pe aripa 276 kg/mp. Aeronava a ramas doar la nivel de proiect pe planseta, insa a fost studiata de catre americani si britanici.
-Do 335V-5, Werk Nr.230005, inmatriculat CP+UE, un singur prototip, primul dotat cu armament, motorizat cu DB-603A;
-Do 335V-6, Werk Nr.230006, inmatriculat CP+UF, un singur prototip, aeronava experimentala, prima dotata cu cabina presurizata si bombe;
-Do 335V-7, Werk Nr.230007, inmatriculat CP+UG, un singur prototip, motorizat cu Junkers Jumo 213A/E, testat la Dessau, supraalimentat, racit cu lichid, 12V, lungime 2,26 m, greutate uscat 940 kg, injectie directa de combustibil, 1725 CP/1287 kW/3250 rpm la 9600 m altitudine. 2020 CP/1508 kW la decolare/la nivelul marii 865 CP/645 kW/la 3000 m altitudine 960 CP/716 kW la 2450 rpm. Benzina de 80/100 octane. A fost in dotarea FW-190/Ta-152H si JU-188/388;
-Do 335V-8, Werk Nr.230008, inmatriculat CP+UH, un singur prototip, motorizat cu DB-603E, aeronava testate la Stuttgart. Variantele Do-335 dotate cu motoare DB-603E aveau viteza: maxima de 763 km/h la 6500 m altitudine/de croaziera 685 km/h la 7100 m altitudine/economica 552 km/h la 6000 m altitudine. Raza maxima de actiune cu rezerva interna de combustibil: la viteza maxima 1400 km/la viteza economica 2050 km. Timp de urcare: la 1000 m in 55 s/la 8000 in 14,50 m. Plafon de serviciu 11,40 km; greutate: gol 7260 kg/complet incarcat 9600 kg; lungime 13,85 m; anvergura 13,80 m; inaltime 5 m; anvergura aripilor 38,50 m/p;
-Do 335V-9, Werk Nr.230009, inmatriculat CP+UI/V9, prototip serie A-0, aeronava testata la Rechlin in mai 1944;
-Do 335V-10, Werk Nr.230010, inmatriculat CP+UK, prototip serie A-6, biloc, vanator de noapte dotat cu radar FuG-220 Lichtenstein SN-2 (nu-i cert, insa unii istorici considera c-a existat si o varianta A-6 cu aripile principale exinse, numita A-7). Dupa ale surse a existat si-un monoloc vanator de noapte pe orice vreme, avand aripile principale extinse si motoare DB-603L, numit A-5.
FuG-220 Lichtenstein SN-2 a aparut la sfarsitul lui 1943, fiind o imbunatatire substantiala a variantelor FuG-202/212, avand mai multe variante. Acesta avea dipolii verticali mai mari in numar de 8, montati cate 2 pe fiecare pilon (4 la numar), functionand pe frecvente VHF, fiind mai rezistent la bruiajul Aliat. Avea urmatoarele performante: frecventa de emisie 72/90/91 MHz, in functie de varianta. Ultima varianta de SN-2 aparuta in 1944 ajungea la 118 MHz, unghi de cautare in inaltime 100◦/120◦; putere de emisie 2000-2500 W; frecventa impulsurilor 292/295/298 Hz; greutate 70 kg; con de cautare cuprins intre -/+45◦; puterea receptorului 5 dB; raza de actiune: minim 500 m/maxim 5000-8000 m. Radarul era capabil sa localizeze o tinta de: 1 m/patrat de la 3200 m distanta,10 m/patrati de la 5800 m, 40 m/patrati de la 8000 m distanta distanta. In general, acest sistem se gasea pe avioane Ju-88 si Me-110, posibil ca 6 unitati sa fi fost montate pe Me-109 G6 si He-111 (din ultimele loturi construite) si Me-262, dar unele radare erau montate in partea spate a avioanelor, cu deosebire a celor cu doua motoare, pe deriva sau aripile spate. Se pare ca avioane germane ce faceau parte din Grupul Mixt de Aviatie germano-roman, Derschloh-Serbanescu si a Grupului Mixt de Vanatoare de Noapte, dispuneau de radare aeropurtate de tipul FuG-202/212 si posibil, FuG-220. Nu se stie cu certitudine daca avioane din dotarea escadrilelor romanesti aveau asemenea sisteme radar, dar cel mai probabil nu;
-Do 335V-11, Werk Nr.230011, inmatriculat CP+UL/V11, prototip serie A-10, trainer, biloc. Bilocurile mai erau numite Ameisenbar/Furnicarul;
-Do 335V-12, Werk Nr.230012, inmatriculat CP+UM, prototip serie A-12, trainer, biloc;
-Do 335V-13, Werk Nr.230013, inmatriculat RP+UA/13, prototip serie B-1, testele s-au facut in Franta (probabil);
-Do 335V-14, Werk Nr.230014, inmatriculat RP+UB/14, prototip serie B-2, distrus.
2)Do 335A-0: 10 exemplare de preproductie produse la Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen, in perioada iulie 1944-octombrie 1944. Aceste aeronave erau aproape de intrarea in dotarea Luftwaffe, insa timpul n-a mai avut rabdare. Iata care au fost acestea si cum au fost ele inmatriculate:
-Do 335A-0, Werk Nr.240101, inmatriculat VG+PG/101, dotat cu doua motoare DB-603A-2, testat la Rechlin in iulie 1944;
-Do 335A-0, Werk Nr.240102, inmatriculat VG+PH/102, exemplar iesit pe portile fabricii pe data de 16 aprilie 1945 si capturat de US Army pe 22 aprilie 1945, doar 6 zile mai tarziu, reinmatriculat FE-1012 si testat la inceputul lui 1946 la Freeman Field/Indiana de catre USAF. Acest exemplar a fost testat si de catre US Navy la Patuxent River Naval Air Station/NAS, fiind donat in anul 1961 Muzeului National al Aerului Smithsonian. In octombrie 1974 a fost dus in Germania, la Dornier, pentru reconditionare/restaurare completa (pe-atunci construiau Alpha Jet), angajatii firmei germane fiind surprinsi de faptul ca si dupa 30 de ani bolturile explozive ce detasau elicea si derivele erau inca functionale . Acest exemplar s-a intors in State in anul 1986 si este astazi unicul “supravietuitor”, aflandu-se expus la Steven F.Udvar-Hazy Center de pe Aeroportul Dulles din Washington D.C/SUA. Americanii au pus mana pe doua Do-335, aducandu-le in State la bordul portavionului de escorta USS Reaper/DB-82 (aeronavele au fost incarcate la Cherbourg/Franta, plecand spre Newark/SUA pe data de 19 iulie 1945), Operatiunea Sea Horse (Calutul de Mare, partea navala a operatiunii strict secrete de aducere in State a tehnologiei aeronautice militare germane, numita Operatiunea Lusty, prescurtarea de la Luftwaffe Secret Technology. Au adus aeronave precum:5 FW-190F; 4FW-190D; 1FW Ta-152; 4Ar-234S; 3He-219S; 3ME-Bf-109S; 2Do-335; 2Bu-181S; 1Doblhoff WNF-342; 2Fl-282S; 1Ju-88G; 1Ju-388; 1Me-Bf-108; 1 He-177A-7;1 Ju-290; un prototip nefinalizat+un motor Jumo 004, de Horten Ho-229V-3.Bineanteles, au adus si pus la treaba inclusive piloti de test de la Me, Do, Ar, Ju si He, c-altfel nu se putea, unii au colaborat voit, altii au fost fortati, fiind pusi sa aleaga intre lagar sau colaborare. Eheee, uite asa au bagat ,dupa, programe de cercetare-dezvoltare la greu). Nu se cunoaste soarta celui de-al doilea exemplar;
-Do 335A-0, Werk Nr.240103, inmatriculat VG+PI/103, sfarsitul lui iulie 1944;
-Do 335A-0, Werk Nr.240104, inmatriculat VG+IJ/104, ajuns la Erprobungskommando 335/Erkdo 335 in data de 4 septembrie 1944. Erkdo 335 era unitatea de testare si evaluare a Luftwaffe creata pentru Do-335, si era bazata la Mengen. Au zburat si la Rechlin, insa au fost desfiintati in aprilie 1945;
-Do 335A-0, Werk Nr.240105, inmatriculat VG+IK/105, exemplar capturat de US Army/US Navy la Lechfeld, aprilie 1945. Aeronava apartinea Erkdo 335/EK-335;
-Do 335A-0, Werk Nr.240106, inmatriculat VG+PL/106. Aeronava apartinea Erkdo 335;
-Do 335A-0, Werk Nr.240107, inmatriculat VG+PM/107. Aeronava apartinea Erkdo 335;
-Do 335A-0, Werk Nr.240108, inmatriculat VG+PN/108. Aeronava apartinea Erkdo 335;
-Do 335A-0, Werk Nr.240109, inmatriculat VG+PO/109. Aeronava apartinea Erkdo 335;
-Do 335A-0, Werk Nr.240110, inmatriculat VG+PP/110. Aeronava apartinea Erkdo 335, octombrie 1944. Se pare ca un exemplar a fost adus la standard A-4.
3)Do 335A-1: 11 exemplare produse la Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen+9 nefinalizate, in perioada noiembrie 1944-aprilie 1945, acestea putand fi echipate si cu bombe. Iata care au fost acestea si cum au fost ele inmatriculate:
-Do 335A-1, Werk Nr.240113, inmatriculat 113, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240161, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240162, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240163, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240164, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240165, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240166, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240167, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240168, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240169, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240170, neinmatriculat, exemplar capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240301, inmatriculat 01, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240302, inmatriculat 02, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240303, inmatriculat 03, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240304, inmatriculat 04, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240305, inmatriculat 05, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240306, inmatriculat 06, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240307, inmatriculat 07, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240308, inmatriculat 08, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-1, Werk Nr.240309, inmatriculat 09, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-2, ramas la stadiul de proiect;
-Do 335A-3, ramas la stadiul de proiect.
4)Do 335A-4: Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen, 4 exemplare nefinalizate, 10 preconizate, in perioada ianuarie 1945-februarie 1945. Acestea erau variante neinarmate destinate recunoasterii indepartate, posibil dotate cu camera foto de inalta rezolutie. Iata care au fost acestea si cum au fost ele inmatriculate:
-Do 335A-4, Werk Nr.240310, inmatriculat 10, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-4, Werk Nr.240311, inmatriculat 11, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-4, Werk Nr.240312, inmatriculat 12, exemplar partial finalizat capturat de US Army;
-Do 335A-4, Werk Nr.240313, inmatriculat 13, exemplar partial finalizat capturat de US Army.
A existat si intentia fabricarii variantei Do-335A-6, insa asta nu s-a materializat deoarece fabrica Heinkel din Viena/Austria a fost bombardata si distrusa;
Do 335 detalii
5)Do 335A-10: 1 exemplar produs la Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen +1 nefinalizat, in perioada octombrie 1944-aprilie 1945. Exista, se pare, si-un prototip A-9, acesta fiind la baza un A-4 avand aripile principale extinse, motoare DB-603L si cabina presurizata (foarte probabil insa sa fie vorba despre aeronava cu numarul 111). Iata care au fost acestea si cum au fost ele inmatriculate:
-Do 335A-10, Werk Nr.240111, inmatriculat 111, exemplar ce a zburat tarziu, in noiembrie 1944 si capturat de US Army la Oberpfaffenhofen;
-Do 335A-10, Werk Nr.240114, neinmatriculat, exemplar nefinalizat.
6)Do 335A-12: 2 exemplare produse la Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen +2 nefinalizate, in perioada noiembrie 1944-aprilie 1945. Iata care au fost acestea si cum au fost ele inmatriculate:
-Do 335A-12, Werk Nr.240112, inmatriculat 112, exemplar capturat de britanici si testat la RAE Farnborough, distrus intr-un accident pe data de 18 ianuarie 1946;
-Do 335A-12, Werk Nr.240121, inmatriculat 121, exemplar capturat de britanici si testat la RAE, distrus intr-un accident pe data de 13 decembrie 1945;
-Do 335A-12, Werk Nr.240122, inmatriculat 122, exemplar nefinalizat , distrus/casat de US Army;
-Do 335A-12, exemplar nefinalizat.
7)Do 335B au fost 6 prototipuri partial finalizate asamblate la Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen, in perioada ianuarie 1945-februarie 1945. Se pare ca unele erau motorizate cu DB-603L. Iata care au fost acestea si cum au fost ele inmatriculate:
–Do 335V-15 – Werk Nr.240119, inmatriculat RP+UC 15/19, prototip B-1, februarie 1945;
–Do 335B-2 – Werk Nr.240118, inmatriculat RP+UB 14/18, prototip B-2, capturat de francezi si testat pana pe data de 4 iunie 1948;
–Do 335V-16 – Werk Nr.240120, inmatriculat RP+UD 16/20, prototip B-2, vanator de noapte dotat cu radar FuG-218 Neptun.
FuG-218 Neptun a fost realizat in numar mic de catre firma Siemens-Halske, probabil din 1944, avand doua variante de antene: una montata pe un singur catarg avand dipolii montati in forma de cruce (posibil numita V1) si alta formata din 2 catarge fiecare avand cate 4 dipoli (8 in total, numita si V2), performantele fiind urmatoarele: frecventa de emisie 158-187 MHz, in functie de varianta; putere de emisie 1 kW; unghi de cautare in inaltime 120◦; greutate 50 kg; raza de actiune: minim 130 m/maxim 5000 m. S-a aflat in dotarea avioanelor Ju-88, Me-110 G-4, Fw-190 (o varianta formata din 3 catarge, posibil numita V3), Me-262 (varianta V2), Ar-234 si Me-1101 (doar un singur prototip). Cele mai mari variante ale acestuia au dotat in numar extrem de mic, cel mai probabil 15 unitati, pasarile rare ale Luftwaffe, Dornier Do-335, avand insa putere de emisie mult mai mare, dar informatia nu-i certa. Se spune ca pe Do-335 Pfeil din diferite loturi, FuG-218 avea puterea de emisie cuprinsa intre 2-30 kW, ajungand la raza maxima de actiune de 10 km –cel mai probabil doar un singur avion a avut radar ce ajungea la asemenea performante (10 km), si-acesta este RP+UD 16/20. Se pare ca vanatorii nocturni aveau rezervoarele de combustibil reproiectate si marite, ascunzatoare de flacari la evacuare si antene radar dispuse dorsal;
–Do 335V-17 – Werk Nr.240116, inmatriculat RP+UE 17/16, prototip B-6 testat in Franta, in toamna lui 1945. Unele surse mentioneaza doua exemplare produse in perioada ianuarie 1945-februarie 1945;
–Do 335V-18 – Werk Nr.240117, inmatriculat RP+UF 18/17, prototip B-2 vanator de noapte (unele surse il numesc Do-335 B-2), testat februarie 1945. Monoloc, dotat suplimentar cu doua tunuri MK-103 in aripi si doua rezervoare suplimentare largabile de 300 L (sub aripi);
–Do 335V-19 – Werk Nr.240115, inmatriculat RP+UG 19/15, prototip B-3, nefinalizat, perioada februarie 1945-aprilie 1945. Deriva din B-1 insa avea aripile principale extinse. Ar fi existat, cel putin pe planseta, si varianta B-4, la origine un B-1 cu aripile principale extinse si motoare DB-603L;
–Do 335V-20 – prototip B-7, nefinalizat, in perioada februarie 1945-aprilie 1945;
–Do 335V-21 – prototip B-8, nefinalizat, in perioada februarie 1945-aprilie 1945;
–Do 335V-22 – prototip B-8, nefinalizat, in perioada februarie 1945-aprilie 1945, posibil un A-4 cu aripile principale extinse. Pe planseta se afla si varianta B-12, trainer biloc destinat seriei B, niciodata produsa.
Interesant este faptul ca pe data de 23 mai 1944, asteptand invazia aliata, Hitler a devenit brusc interesat de Do-335, ordonand prioritate maxima in productia acestuia. El a hotarat anularea productiei de Heinkel HE-219 si utilizarea facilitatilor de productie in realizarea Do-335. Insa Ernst Heinkel n-a pus niciodata in aplicare hotararea Fuhrer-ului, si oricum chiar n-avea nicio importanta…
Do 335 lansand o bomba de 500kg
Desi n-a apucat sa-si faca o cariera operational, prin designul sau unic si caraceristicile tehnice inovatoare, Do-335 depasea clar toate aeronavele dotate cu piston ale vremii, a fost aeronava ce nu “suferea” de problemele de asimetrie asociate unui motor defect. Ca aeronava de lupta ar fi avut mare potential, insa Aliatii au avut din nou noroc cu indecizia lui Hitler si a conducerii armatei germane, cu multitudinea de proiecte aeronautice, cu lipsa din ce in ce mai acuta a materiilor prime, combustibilului si pilotilor calificati, cu distrugerea facilitatilor de productie, cam cu tot ceea ce inseamna, pana la urma, esec si infrangere.
Do 335 V 12, varianta de antrenament
Nu este foarte clar daca EK-335 a folosit Do-335 in lupta, insa asul fancez Pierre Closterman in cartea sa “Marele Circ” descrie intalnirea cu un Do-335 in aprilie 1945, in nordul Germaniei. Cele patru Hawker Typhoon, printre care si al sau, apartinand Escadrilei 3 RAF, n-au reusit sa-l ajunga din urma si sa-l incadreze datorita vitezei sale mari. Si piloti americani au raportat intalniri cu “ciudatenia” pe cerul Germaniei, fara a avea loc vreo confruntare –aeronava germana disparand rapid din peisaj. Cert este faptul ca atunci cand Aliatii au capturat fabrica Dornier-Werke G.m.b.H din Oberpfaffenhofen la sfarsitul lui aprilie 1945, 11 Do-335A-1 si 2 Do-335A-12, trainere, erau finalizate (aproximativ 37 de exemplare dupa alte surse, finalizate), alte aproximativ 70 aflandu-se in diverse faze de constructie, asteptandu-si motoarele si alte componente importante. Nu este cert, dar se pare ca-n scurta sa existenta doar 16 prototipuri de Do-335 au zburat efectiv, acestea fiind motorizate cu DB-603A/A-2/G-0/E/E-1, conform surselor. Se stie insa ca ultimul zbor al unui Do-335 a avut loc pe data de 20 aprilie 1945 la mansa aflandu-se Hans-Werner Lerche, pe ruta Rechlin-Oberpfaffenhofen.
Daca ar fi apucat sa intre in dotare existand productie si resurse suficiente, basca facilitatile de productie si personalul calificat, aceasta aeronava polivalenta deosebita echipata cu radar, bine inarmata, cu o buna vizibilitate si de mare viteza, ar fi provocat, cu siguranta, pierderi grele anglo-americanilor. Spre norocul lor insa, germanii, in perioada 1944-1945, si-au risipit firavele resurse in zeci de proiecte avantgardiste dar cu slabe sanse de implementare, multe neavand cum sa fie gata inainte de 1946-1947. Despre acestea vom mai vorbi, insa Do-335 ramane, pentru mine, o aeronava deosebita!
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
www.militaryfactory.com/aircraft/detail.asp?…
www.squadron13.com/do335/DO335.htm
www.aeroflight.co.uk › Aircraft Types › Types
www.pilotfriend.com/…/Dornier%20Do%2033..
www.avionslegendaires.net/…/dornier–do–335–..
www.flugzeuginfo.net/…/acdata_dornier_do33…
dioramas-and-models.com/dornier%20do335-a…
wp.scn.ru/en/ww2/f/470
www.fiddlersgreen.net/…/Dornier-Arrow.html
www.luft46.com/prototyp/go9.html
www.kamov.net/german/goppingen–go–9/
www.warbirdsresourcegroup.org/…/mk103.htm…
www.wehrmacht-history.com/…/30-mm–mk-10..
www.airpages.ru/eng/lw/mk103.shtm
www.aviation-history.com/engines/db605.htm
simanaitissays.com/…/tatin–paulhan–aero–torpill…