Sarmizegetusa

SARMIZEGETUSA REGIA – Noutăţi spectaculoase despre fosta capitală a dacilor

Sarmizegetusa Regia, o uriaşă metropolă da­cică? Suna absolut incredibil acum un an, dar azi, ipoteza prinde contur! Rezultate de ultimă oră ale „arheologiei aeriene” arată că, de fapt, aria de extindere şi de locuire a fostei capitale a dacilor depăşeşte cu mult zona sacră şi zona castrului roman, singurele vestigii săpate acolo de istoricii noştri în ultima jumătate de secol. Dacă teoriile se confirmă, am putea descoperi în Grădiştea de Munte o adevărată metropolă antică, cu nimic mai prejos decât cele mai frumoase oraşe din Grecia şi Roma începutului de mileniu!

Ştiri de „ultimă oră” despre vechii daci

Cercetări recente, efectuate cu cele mai noi tehnologii de fotografiere şi sca­nare aeriană a solului, la comanda televi­ziunii publice britanice BBC, pentru reali­zarea unui amplu documentar despre Im­periul Roman, scot la lumină informaţii inedite, care pun într-o cu totul altă lumină ceea ce ştiam despre daci şi despre capi­tala lor, Sarmizegetusa. Interpretările fă­cute de specialiştii consultaţi de „Formula AS”, pe baza fotografiilor puse la dispo­ziţia Muzeului de Istorie a Tran­silvaniei de către realizatorii documen­tarului, indi­că faptul că Sarmizegetusa nu era o simplă cetăţuie, cum se credea, ci o metropolă în toată puterea cuvântului, dispusă pe terase tăiate pe vârful muntelui, după toate normele urbanismului vremii, de către cei mai pricepuţi meşteri ai epocii antice, plătiţi regeşte de Decebal şi de înaintaşii săi. În plus, eviden­ţierea unor împrejmuiri romane necunoscute, aparţi­nând, cel mai probabil, de ultima perioadă de locuire a Sarmi­zegetusei, indică existenţa unui castru cu mult mai mare decât se cunoştea până acum, construit de cuce­ritori după primul război daco-roman şi aban­donat înaintea celui de-al doilea război…

 

Vânătorii de comori

Când au început pre-documentarea filmărilor la pelicula „Imperiul pierdut al Romei”, prezentatorul englez Dan Snow, de la BBC, şi experta în arheologie Sarah Parcak, de la Alabama State University din Alabama, habar nu aveau că urmau să schimbe radical teoriile specialiştilor din România referitoare la Sarmi­zegetusa Regia, vechea capitală a Regatului dac. Cei doi şi-au bazat proiectul de televiziune pe rezultatele spectaculoase obţinute anterior de Sarah în Egipt. Cu ajutorul imaginilor captate de sateliţi şi procesate de programe speciale de calculator (o teh­nologie impor­tată, aparţinând acţiunilor de spionaj mili­tar), Sarah descoperise acolo peste 1.200 de situri arheologice necunoscute, de la temple de mult pier­dute până la noi piramide! Ca nişte veritabili „vânători de comori”, cum le spun arheologii cu experienţă celor care urmă­resc strict descoperirea de obiective spectacu­loase, şi nu rele­varea sistematică a trecu­tului, cei doi
SARMIZEGETUSA REGIA – Noutăţi spectaculoase despre fosta capitală a dacilor

prezen­tatori ai documentarului pro­dus de BBC sperau să gă­sească aşa ceva şi în ca­drul filmărilor la „Imperiul pierdut”. Prima ţintă a fost, previzibil, Ro­ma, unde şi-au îndreptat atenţia asupra vechiului port care deser­vea capitala imperiului. Acolo, Sarah şi Dan au activat lentilele sateliţilor în căutarea faimosului far din Por­tus, una dintre marile minuni ale lumii romane, care nu fusese încă descoperită. Cum, însă, din cauza nu­me­roaselor construcţii moderne care acoperă locul ve­chiu­lui port din apropierea Romei, cercetarea trena, cei doi au decis să-şi încerce norocul în vechea Dacie, regatul cucerit de Împăratul Traian la 106 e.n. În Mun­ţii Orăştiei, Dan şi Sarah s-au lovit însă de o problemă pe care nu o avuseseră nici în Egipt, nici la Roma, vegetaţia extrem de densă care acoperă vestigiile din jurul Sarmizegetusei dacice fă­cea, practic, imposibilă folosirea imaginilor satelitare. În locul unor ruine, sateliţii nu vedeau decât marea de verde crud ce aco­peră munţii sacri ai dacilor.

Simularea celor două castre romane, de la Sarmizegetusa Regia, în viziunea documentarului BBC

Rezultate impresionante…
Pentru a putea pătrunde, totuşi, misterele Sarmize­getusei dacice, producătorii documentarului BBC au apelat la cercetătoarea româncă Ioana Oltean, de la Exeter University, din Marea Britanie. „Cei de la BBC m-au contactat ca specialist în arheologia Daciei. Ştiau de car­tea mea «Dacia: Landscape, Colo­ni­za­tion, Roma­nisa­tion», publicată în 2007. În­tâmplarea a făcut să fiu specia­listă şi în arheologie aeriană şi, de pe această poziţie, am putut să le ofer o con­sultanţă mai com­plexă. BBC îşi dorea ca documentarul să obţină informaţii ar­heo­logice inedite, ca­re să fie de folos cer­cetărilor de la sol. Eu, care efectuasem zboruri de recunoaş­tere arheologică aeri­a­nă în Ro­mânia, ştiam că la Sar­mizegetusa Regia urmele ar­heo­logice sunt acoperite de păduri, deci nedetectabile din satelit. De aceea, le-am suge­rat celor de la BBC să folosească singura tehnologie capabilă să «vadă» prin coroana copa­cilor, şi anume LIDAR, o tehnologie care foloseşte raze laser pro­iectate de pe un avion special”, ne relatează Ioana Oltean.
SARMIZEGETUSA REGIA – Noutăţi spectaculoase despre fosta capitală a dacilor
Sarah şi Dan la Sarmizegetusa Regia, alături de arheologul Gelu Florea

Practic, sistemul LIDAR (Light Detection and Ran­ging) penetrează vegetaţia, indiferent cât e de den­să. Tehnologia fusese folosită cu succes de arheologii care au descoperit oraşul maiaş Caracol. Acolo au fost de ajuns patru zile pentru ca tehnologia să le ofere ar­heologilor o hartă mult mai detaliată decât ceea ce obţinuseră după un sfert de secol de cercetări la sol! Acum, în cazul Daciei, bugetul pus la dispoziţie de BBC a permis închirierea unui avion cu tehnologie LIDAR, care a survolat Grădiştea de Munte. Primele rezultate ale analizei pe calculator a re­zul­tatelor transmise de sistemul de sca­nare l-au impresionat pe şeful şantierului arheologic de la Sarmi­ze­getusa, Gelu Florea, care recunoaşte, în documentarul BBC, că pe imagini apar ziduri şi zone de ocupare a Sarmize­getusei Regia despre care cercetătorii români habar nu aveau că există! Ineditul descoperirii de la Grădiştea de Munte e confirmat şi de Ioana Oltean. „Imaginile care mi-au fost tri­mise dădeau suficientă siguranţă pen­tru identificarea a cel puţin o circum­va­laţie de mari dimensiuni, până atunci necunoscută în zona fortificaţiei de pe Dealul Grădiştei, şi care acum se ştie că a fost construită de către armata romană de ocupaţie. Desigur, mai există şi alte date noi despre situl din Dealul Grădiştei. Chiar în momentul de faţă, procesez datele LIDAR originale, care mi-au fost de curând oferite de către BBC…”, ne-a explicat cerce­tătoarea româncă de la Exeter Uni­versity. Noi surprize ar putea apărea dintr-un moment în altul în legătură cu Sarmizegetusa dacică!

Primul castru roman, cel mare, descoperit de BBC, în comparaţie cu castrul cel nou, despre care aveau cunoştinţă arheologii români

Un final nefericit
SARMIZEGETUSA REGIA – Noutăţi spectaculoase despre fosta capitală a dacilor
Simularea celor două castre romane, de la Sarmizegetusa Regia, în viziunea documentarului BBC

Prezentarea rezultatelor de la Grădiştea de Munte în cadrul documentarului „Imperiul pierdut al Romei”, difuzat în ţara noastră în primăvara acestui an, este, din păcate, dezamăgitoare. Superficiali în descrierea dacilor, pe care îi categorisesc drept „barbari”, fără nici o altă nuanţă sau explicaţie, şi preocupaţi doar de emfaza forţei civilizatoare a Imperiului Roman, Dan Snow şi Sarah Parcak se mulţumesc să constate pre­zenţa unui castru roman de dimensiuni mult mai mari decât cel cunoscut înainte de rezultatele LIDAR, cas­tru pe care, prezentat într-o simulare în plan drept, com­plet contrastant cu culmile şi diferenţele de nivel de la faţa locului, îl populează cu barăci romane, expli­când prin aceasta că Traian a lăsat în Sarmize­getusa tru­pe numeroase pentru a putea impune pacea în zonă… Dar chiar dacă filmul lui Dan Snow a înşelat aşteptările publicului românesc, rezultatele relevate de scanarea LIDAR – o direcţie importantă asumată de proiectul BBC – sunt acum la îndemâna specialiştilor din România şi pot fi folosite pentru a înţelege, cu adevărat, realităţile Sarmizegetusei dacice pre şi post-romane.

Urbanismul dacic depăşeşte orice închipuire

Dr. Alexandru Diaconescu

Informaţiile puse la dispoziţie de ima­ginile obţinute de BBC, plus o serie de alte argumente incontestabile, la care a avut ac­ces de-a lungul anilor, în timpul cerce­tărilor sale, l-au ajutat pe dr. Alexan­dru Diaco­nes­cu, arheolog de epocă ro­mană şi confe­ren­ţiar în cadrul Facultăţii de Istorie a Univer­sităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, să structureze o cura­joasă teorie legată de ca­pitala regatului dac. „Viziunea noastră până acum era că Grădiştea de Munte va fi fost o cetăţuie ca toate celelalte, o cetăţuie în care lo­cuiau câteva zeci de oameni, aşeza­rea civilă întinzându-se pe platourile secun­dare şi la poalele dealului. Or, Grădiş­tea e altceva! Sarmizegetusa dacică a fost, de fapt, un oraş, ceea ce nu ne vine prea uşor să credem, după ce am tot citit că între ziduri nu erau decât câteva sanctuare şi cam atât. S-a găsit acolo, în două-trei clădiri-atelier, o cantitate mare de fier, care depăşeşte cantitativ tot fierul din Europa aşa-zis barbară. Ai, la Sarmi­zegetusa, cea mai mare producţie indus­trială din Europa, după Grecia şi Roma! Recent, Simion Ştefan, în cartea sa de­dicată războaie­lor lui Domiţian şi Traian cu dacii, re­dactată în franceză, arăta că la Sarmi­zegetusa Regia a existat o locuire foar­te mare, pe care o plasează aproxi­mativ pe toată culmea dealului Grădiştei. În plus, el intuieşte că incinta cetăţii daci­ce trebuie să fi fost mult mai extinsă, însă, fără date suplimentare, planurile propuse de Simion Ştefan sunt inexacte… Dar acum, iată, intervin aceste fotografii plătite de englezii de la BBC: iar imaginile LIDAR arată că, în afara unui castru roman cunoscut, se mai văd urmele încă unui castru, precum şi numeroase alte con­strucţii. Se dis­ting detaliile unui urbanism dacic care depăşeşte orice închipuire”, spune, entuziast, dr. Ale­xandru Dia­conescu, în timp ce îmi arată fotografiile surprinse de avionul echipat cu tehnologia LIDAR.

În 102, când, după primul război cu regele Dece­bal, împăratul Traian a impus condiţiile pentru înche­ierea păcii, prima dintre ele a fost expulzarea din Da­cia a arhitecţilor, a inginerilor şi a instructorilor mili­tari, îmi spune Alexandru Diaconescu. „Asta îl durea cel mai tare pe Traian! Erau instructori militari care îi ajutaseră pe daci să lupte bine contra romanilor şi erau ingineri şi arhitecţi pe care regii daci i-au folosit pentru a fi la zi cu tot ceea ce însemnau arhitectura şi fortificaţiile vremii”. „Având monopol pe metalele preţioase, Decebal era atât de bogat că nici nu avea nevoie de monedă proprie. Ce să facă el cu o monedă pe care să scrie «Decebalus per Scorilo»? Dacii copiau la perfecţie moneda romană şi, astfel, practic, ei îi plăteau în «valută forte» pe aceşti specialişti străini, despre care vorbeşte punctul 1 al tratatului de pace din 102. Când se întorceau acasă, specialiş­tii angajaţi de regii daci mergeau cu bani frumoşi «şi fără miros», câştigaţi peste Dunăre. Unde mai pui că monedele dacilor erau făcute din metale de calitate, din argint mai bun decât cel de la Roma…”, îşi con­tinuă raţionamentul Alexandru Diaconescu. Dacii, spune el, aveau de secole contacte strânse cu cetăţile pontice şi cu lumea greacă şi s-au folosit din plin de experţi şi specialişti din cetăţile prietene. „Elitele dacilor nu erau străine de principiile urbanismului clasic. Recent descoperitul oraş getic, datând din se­colul III înainte de Hristos, de la Sboryanovo, în Bulgaria, este posibilul predecesor al Sarmizegetusei dacice. Întreg situl, inclusiv celebra necropolă de la Sveştari, ocupă aproape 100 de hectare şi este situat imediat la sud de Ruse”, argumentează profesorul Diaconescu.

„Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”

 

Primele cercetări arheologice din 1922-1924, de la Grădiştea de Munte, ale profesorului D.M. Teodorescu

„Fotografiile aeriene deschid o nouă perspectivă în înţelegerea lumii dacice, pentru că avem de-a face cu un fel de Machu Pichu din Peru. Putem vorbi nu numai despre construcţii pe terase cu un amplu sistem de canalizare şi despre ziduri cu corecţie optică, pen­tru care s-au folosit însemne greceşti. Pe fotografii se văd clădiri dincolo de zona cunoscută până acum. Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”, consideră Alexandru Diaconescu.
„Noile fotografii arată că sunt două castre romane şi o incintă dacică, mult mai mare, care cuprinde o acropolă rectangulară şi o agora, unde sunt sanctua­rele. Apoi, foarte spectaculos este faptul că marele drum procesional continuă mult spre vest, pe sute de metri. Către vest se văd, de altfel, mai multe clădiri monumentale de piatră de o parte şi de alta a dru­mului, despre care nu ştiam nimic înainte”, remarcă profesorul Diaconescu, studiind fotografiile celor de la BBC. „E un drum neobişnuit, pentru că este de o lă­ţime impresionantă, în comparaţie cu drumurile ro­mane normale, care erau foarte înguste, cât să treacă un car, doar cele principale atingând 12 metri lăţime. Plus că drumul dacic era pavat cu blocuri de piatră atât de fină, că parcă ar fi fost calupuri de lut tăiate cu sabia. Nu poate fi decât un drum ritualic, căci nu­mai la ceremoniile religioase mergi cu două sau trei care unul lângă celălalt. Către sud-est, din marele drum procesional porneşte, perpendicular, un drum, probabil paralel cu cel care ducea la una dintre porţile cetăţii dacice. Aceste căi, care se încrucişează în unghi drept, sunt specifice urbanismului ele­nistic. De altfel, şi poarta de sud-est a incintei dacice, şi turnul hexagonal de curtină au fost construite, conform cercetărilor ar­heologice, din blocuri fasonate conform teh­nicilor edilitare elenistice. Această in­cintă ar trebui urmărită de arheologi pas cu pas, căci nu pare să fi avut un traiect regulat”.

Dacă scanarea LIDAR a reuşit să eli­mine, virtual, pădurea care acoperă vesti­giile antice, în realitate, arheologii vor tre­bui să facă efec­tiv acest lucru, pentru a pu­tea săpa vechea Sar­mizegetusa. „Este evi­dent că prima mă­sură care trebuie luată este defrişarea pădurii care a invadat rui­nele capitalei dacice”, au declarat la unison mai mulţi specialişti con­sultaţi de „For­mula AS”, care consideră că, în acest caz, argumentele istorice trebuie să primeze înaintea oricărui alt tip de argu­mente, ecologiste, de exemplu.

*
„Formula AS” a pus laolaltă informaţiile cele mai importante, revelate de-a lungul timpului de săpăturile de la Grădiştea de Munte, cu rezultatele recentei scanări lidar pentru a demonstra cât mai clar adevărata dimensiune a Sarmizegetusei dacice, despre care se ştiau prea puţine înainte de documentarul BBC

Ca orice oraş construit în stil ele­nistic, Sarmizegetusa trebuie să fi avut o parte înconjurată de zid, cu edificii publice şi reşedinte de lux, „oraşul de sus”, şi alta mult mai largă, „oraşul de jos”, spune Alexandru Diaconescu. Un bun exemplu de astfel de oraş, ridicat pe terase susţi­nute cu ziduri, este Pergamon, în Asia Mică. „Sus erau re­şe­dinţa regală şi tem­plele, apoi, pe terasele următoare, sunt ampla­sate pieţe publice şi edificii de cult, iar mai jos, începe locuirea civilă”, îşi imaginează profesorul Diaco­nes­cu fru­moasa capitală a dacilor. Cu doar un an în urmă, îna­inte de documentarul celor de la BBC, un astfel de vis ar fi părut curată nebunie…

 

Formula AS