China creste, cu sincope si o economie hibrida, plina de datorii si planuri cincinale, dar creste, pune yuan peste yuan, nava peste nava si incearca sa faca fata, deocamdata in Pacific, Statelor Unite, Japoniei, Coreei de Sud, Australiei si – doar opinia mea – si Rusiei intr-un viitor nu foarte indepartat.
Odata cu lansarea celui de-al doilea portavion al sau – Shandong – intram de facto in era portavioanelor in marina chineza, daca tinem cont de faptul ca primul – Liaoning – este de fapt o nava-scoala pentru deprinderea de catre chinezi a folosirii portavioanelor, pentru pregatirea echipajelor si a pilotilor, a infrastructurii navale si de la tarm etc.
In mod oficial Shandong va fi primul portavion operational al Chinei, prima astfel de nava care va fi pe deplin operationala.
Iar pana in 2035 ar fi sa fie sase portavioane, urmatoarele patru clasice (CATOBAR) cu propulsie nucleara si un numar mare de avioane la bord.
Dar aici stirile difera de la sursa la sursa, unele incadreaza noul portavion Shandong in clasa Type 001A, altele in Type 002 si mergand mai departe, avem Type 003, o nava CATOBAR de 85 mii de tone – 2 bucati si Type 004, un portavion similar cu Nimitz-class, in jur de 100 de mii de tone, propulsie nucleara si un grup aerian format din 90 de aparate de lupta.
Deocamdata, indiferent de clasificari, China are doua portavioane, doua grupuri de lupta si construieste la ritm automat. Se poate observa ca in cazul Beijingului, flota si aviatia sunt prioritare, aici merg bani multi si nu numai noi observam acest lucru ci si Japonia sau Coreea de Sud, tari care au anuntat deja ca vor opera in viitor portavioane dotate cu F-35B, iar australienii detin deja navele le mai trebuie doar avioanele.
Cu toate acestea, China n-a fost niciodata, si nici n-a vrut sa fie, o putere navala in istoria ei. Nici macar cele sapte Flote ale Tezaurului (care au debutat la inceputul secolului XV sub comanda amiralului Aheng He) nu erau de fapt forte expeditionare, pe model european, ci mai mult grupari navale menite sa aduca prestigiu Imperiului Celest de unde si lichidarea lor nu dupa mult timp de la inceperea voiajelor.
Dar trebuie sa ne aducem aminte ca puterea Chinei a fost mai mereu una continentala, desi navele Imperiului Celest au facut comert in Asia sute de ani.
Astazi insa, China depinde din ce in ce mai mult de rutele sale navale, aducand un pic cu situatia Japoniei din prima parte a secolului XX. China are nevoie de o putere navala capabila sa-i asigure comertul liber peste mari, capabila sa-i asigure un flux constant si neintrerupt de materii prime ca si de o piata globala pentru produsele sale.
Terestru Beijingul nu are dusmani naturali care sa-l sperie, India nu are intentia sa cotropeasca teritorii chineze (situatia este in realitate exact invers), Rusia nu doreste sa se extinda spre sud, dar Japonia este inamicul numarul unu pentru chinezi, America domina autoritar Oceanul Pacific si nu numai, plus ca americanii nu sunt singuri acolo, francezii, britanicii, australienii chiar vor sustine efortul american in cazul unui conflict comercial cu China.
Asadar, sase portavioane, din care cel putin patru de tip CATOBAR, ar putea aduce un minim de confort din punctul de vedere al sigurantei navigatiei pentru comertul chinezesc. Ramane sa vedem cum vor muta ceilalti jucatori din Pacificul de Est, cum isi vor ordona ei efortul financiar pentru aparare.
Si nu doar portavioane construiesc chinezii ci si nave de asalt amfibiu. De curand (septembrie 2019) au lansat prima nava Type 075 LHD (landing helicopter dock), asta dupa ce au deja in dotare cinci LPD (landing platform dock) Type 071 de 25 de mii de tone.
Noua Type 75 are 40 de mii de tone, patru lifturi pentru aeronave si poate lua la bord pana la 20 de elicoptere. Deocamdata trei astfel de nave sunt planificate: una lansata, a doua deja in constructie, urmeaza cea de-a treia, care – spun unele surse – va fi chiar mai mare.
Ca sa va faceti o idee, sa spunem ca Type 75 LHD este similara cu clasa America a US Navy, in timp ce Type 71 LPD aduce cu San Antonio-class.
Privind mai atent programul de dotare a marinei chineze nu putem sa nu intelegem nelinistea provocata vecinilor de peste mari ai Beijingului. Portavioane, distrugatoare de escorta similare celor americane dotate cu AEGIS, nave de asalt amfibiu. Totul indica o posibila politica agresiva din partea Chinei, pentru ca daca cu portavioanele iti poti mentine deschise caile navigabile, distrugatoarele protejeaza portavioanele, navele de asalt amfibiu, sunt destinate asaltului amfibiu, adica debarcarii de trupe si tehnica pe tarmuri ostile, sau macar pe tarmuri care nu-ti apartin inca, ori pe unele insule aflate in litigiu.
Astfel incat, Japonia nu-si dezvolta portavioane in contrapartida cu cele chinezesti ci mai degraba cu ochii pe navele de asalt amfibiu, cele care pot crea cu adevarat probleme sub umbrele portavioanelor. Daca China are o forta expeditionara semnificativa atunci si Japonia trebuie s-o poata combate si uite-asa epopeea portavioanelor in Pacific revine la viata, pentru prima oara dupa august 1945.
GeorgeGMT