Pe site-ul maghiar (din Ungaria) „Gyakori kerdesek” („Întrebări frecvente”) a fost postat textul unei scrisori trimise din România, mai exact din Transilvania. Autoarea, care este unguroaică, a trăit 37 de ani în România şi 4 ani în Ungaria. Concluzia acestei duble experienţe este expusă în conţinutul scrisorii deschise şi concentrată în titlul textului: „Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României!”.
Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României
Îmi pare rău, dar oricine crede că maghiarii din Transilvania au de gând să voteze în masă la alegerile din Ungaria, greşeşte profund. Respingem MASIV modul de gândire din Ungaria şi ne bucurăm că ardelenii revin MASIV în România. Ne-am săturat de certurile permanente, de defăimarea românilor, de lipsa de suflet, de aderarea maladivă la anumite reguli, de deşertificarea relaţiilor umane, de lipsa totală a creştinismului. De toate acestea NU avem nevoie în Ardeal. Şi nu vrem să fim în conflict nici cu românii.
Până acum, necunoscând situaţia de la voi, din Ungaria, ne gândeam „uite, ce am pierdut, Ungaria este raiul pe pământ etc.”. Dar acum, după ce am aflat ce se întâmplă la voi, am început să fim fericiţi că Ardealul aparţine României, fiindcă altfel aţi fi făcut şi aici ce aţi făcut în ţara voastră, unde este considerat ungur numai cel care îi urăşte pe ceilalţi, care îi detestă pe ţigani şi pe evrei. Păi, cu aşa ceva noi NU avem nimic în comun. Unei asemenea mentalităţi noi îi punem stavilă la graniţa de vest a României. Dacă aţi fi trăit şi în România, ţara pe care sunteţi în stare să o dispreţuiţi atât de mult, după mine ar fi trebuit să vă fie ruşine. Desigur, onoare puţinelor excepţii.
Eu sunt unguroaică, chiar dacă vă surprinde. Cunoscuţii mei din Partium merg în Ungaria doar ca vizitatori, dar nu trăiesc acolo. Eu am trăit. Patru ani acolo şi 37 de ani în România. Sunt unguroaică, dar pentru mine ungurimea din ţara-mamă este complet străină.
Vă spun vouă ce este ungurimea, sau cel puţin cea văzută din Borsod. Urlete la concertele Karpatia şi răgete de beţivi, moarte jidanilor împuţiţi! Încrederea în teoriile conspiraţioniste şi convingerea că tot ce există mai important în lume a fost inventat de unguri. Ponegrirea altor popoare, de la francezi la români şi de la ruşi la negri. Ridiculizarea ţiganilor, în glumă dar şi în serios. Afirmaţia că limba maghiară este divină. Credinţa în tot felul de tâmpenii, ca aceea că evreii vor o patrie nouă în Ungaria pentru proviziile ei de apă (notez că judeţele Bekes şi Hajdu importă apă din România pentru că apa de acolo este nepotabilă).
Adică, vorbim aceeaşi limbă dar nu suntem aceeaşi naţiune. Între noi sunt deosebiri atât de mari încât, după euforia începutului, ungurul din Ardeal priveşte cu groază în jurul său, încă tremurând din cauza şocului cultural, înjosirilor şi gândurilor neabordabile. Dumnezeule, unde am ajuns.
Atunci când stăm de vorbă cu voi, la început totul pare în ordine, dar după aceea începeţi să spuneţi nişte lucruri incredibile. În clipa aceea, ne dăm seama că ne-am înşelat amarnic şi că noi nu putem gândi la fel ca voi.
Societatea maghiară este în declin. În degradare accentuată. Oamenii nu se mai căsătoresc, nu fac copii. Deşi ei nu recunosc asta, dar totuşi aşa trăiesc. Mişcarea „Jobbik” (partid politic radical naţionalist, al 3-lea din Ungaria, considerat de unii ca fascist, rasist, antisemit – n.n.) devine tot mai popular, tocmai fiindcă declară nişte „adevăruri” pe care oamenii nu le spun, dar le gândesc. Lumea este plină acolo de organizaţii paramilitare, portaluri fasciste, care îi intoxică în masă pe oameni.
Este exact ceea ce nouă nu ne trebuie. Asta nu e adevărata lume maghiară, ci înfumurarea arogantă a unei populaţii în scădere. Dacă acest proces nu încetează, Ungaria se va auto-falimenta. Un popor care nu este în stare să-şi recunoască greşelile şi în permanenţă îi arată cu degetul pe ceilalţi, îşi pierde posibilitatea de vindecare. Vindecarea începe cu pocăinţă, nu cu aroganţă. Ardealul nu va urma această cale.
Naţionalităţile nu vor avea scaune în „Potcoava” Parlamentară din Budapesta
În urma alegerilor parlamentare din 6 aprilie 2014, cetăţenii Ungariei şi-au ales noul parlament. Pentru prima dată după schimbarea sistemului din 1990, şi minorităţile şi-au putut alege reprezentanţi în Parlamentul din Budapesta. Nici una dintre cele 13 naţionalităţi nu au reuşit însă să-şi aleagă deputaţi cu drepturi depline. Românii, la fel ca celelalte 12 naţionalităţi, vor avea doar un purtător de cuvânt în Casa Ţării. Acesta nu va avea drept de vot şi nu va nici măcar un scaun în Potcoava Parlamentară, în sala mare unde se ţin şedinţele adunării naţionale de la Budapesta. Cu puţine excepţii, toate naţionalităţile vor fi reprezentate în Parlament de preşedinţii autoguvernărilor pe ţară. Purtătorii de cuvânt ai naţionalităţilor nu au dreptul să formeze un grup parlamentar, dar vor face parte dintr-o comisie specială pentru minorităţi.
Conform datelor încă neoficiale, după o prelucrare de peste 98 la sută a voturilor, cele 13 naţionalităţi, nici în condiţiile favorizate, nu au reuşit să obţină nici un mandat cu drepturi depline. Asta înseamnă că fiecare dintre cele 13 naţionalităţi va avea doar câte un purtător de cuvânt, fără drept de vot, în Parlamentul de la Budapesta.
Cum au votat românii?
Pentru lista românească, condusă de Kreszta Trajan, actualul preşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, au votat în total 354 dintre cele 647 de persoane înscrise în registrul românesc central de la Biroul Electoral Naţional. Lista românească a obţinut locul al şaselea dintre toate naţionalităţile, în fruntea clasamentului aflându-se nemţii, cu 11.189, urmaţi de romi cu 3.984 de voturi.
Cercetând datele înregistrate în localităţile tradiţionale cu populaţie românească din judeţul Bichiş, aflăm că cei mai mulţi, 72 la număr, au votat la Chitighaz, localitate care este urmată de Bătania, cu 56 de voturi. Pe locul trei se află Aletea, cu 32 de voturi, apoi urmează Jula, cu numai 30 de voturi.
La Micherechi, localitate cu majoritate covârşitoare românească, au votat pentru lista Autoguvernării pe Ţară numai 12 persoane. E interesant însă că, la Otlaca-Pustă, un sat fondat de români acum mai bine de un secol, nici o persoană nu a votat cu lista românească.
În judeţul Bihor, cei mai mulţi au votat la Săcal, 11 la număr. La Apateu şi Bedeu numai câte un singur alegător a sprijinit lista românească. În judeţul Ciongrad, în singura localitate cu populaţie românească autohtonă, la Cenadul Unguresc, lista Autoguvernării pe Ţară a fost votată de 2 alegători. În oraşul învecinat, la Macău, au votat 11.
Cu cele 354 de voturi adunate din toată ţara, în următorii patru ani, românii din Ungaria vor avea un purtător de cuvânt în Parlament, în persoana lui Kreszta Trajan. Lista Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria a inclus în total trei nume, pe locul 2 figurând Tiberiu Juhasz din Jula, iar pe locul 3 doamna Elena Silaghi din Bedeu.
La recensământul din 2011, în Ungaria 640 de mii de persoane s-au declarat aparţinătoare vreunei minorităţi. Dintre acestea, 35.000 au răspuns măcar la o singură întrebare (dintre cele patru) că au vreo legătură cu originea, limba, cultura românească. Dacă luăm în calcul aceste date de la recensământ, se poate constata că doar 1% din românii din Ungaria au votat duminica trecută lista AŢRU pentru parlament.
E. Şimon