M-am ferit pana acum, sau pur si simplu nu a venit vorba, insa cred ca ar fi trebuit sa vina, sa vorbim un pic si despre Serviciile Secrete. Nu neaaparat despre cele romanesti, ci in general, despre ce inseamna sa lucrezi intr-o astfel de structura si cum arata in reallitate un ofiter de informatii veritabil.
Filmele si cartile cu subiecte adiacente spionajului, sau razboiului din umbra, au crea de-a lungul anilor cateva stereotipuri privind activitatea agentilor secreti. Blonzi sau bruneti, cu toti sunt experti in luptele corp la corp, au o minte brici, succes la femei, foarte eleganti, un fel de strutocamila intre Rembo I si un fotomodel de succes, plini de noroc si inconjurati de femei superbe.
Bond…James Bond fiind imaginea inconica a acestei meserii.
Dar cum arata in realitate un agent secret?! Pai si ei sunt de mai multe feluri, cei mai importanti si numerosi, fiind baietii specializati pe vanatoare, adica contraspionaj. In Romania protectia informativa a structurilor statului si culegerea de informatii de pe teritoriul national, o asigura SRI-ul, care este in esenta un serviciu de contraspionj.
Astfel un contraspion clasic nu este in nici un fel asemanator unei vedete, nu poarta arma si cel mai probabil este de facto un birocrat sadea, insa este genul de birocrat cu care nu ai vrea sa ai de a face.
Aici fac exceptie echipele de la operatiuni speciale, baietii din teren, dar numarul lor este intodeauna foarte mic. Adica hitman-ii.
Imaginea cea mai sugestiva a unui astfel de ofiter a fost difuzata de Discovery Channel, intr-un documentar despre pitonul african. Ce legatura are un piton cu un ofiter de informatii?! Mai mult decat credeti. Daca SRI-ul si-ar alege o mascota, un animal reprezentativ, atunci sarpele, si in particular pitonul, ar fi, cred eu, cel mai reprezentativ.
In documentarul respectiv era prezentata o femela- piton, in lungime de aproximativ 4,5-5 metri, la vanatoare. Astfel pitonul (sau pitoana J ) s-a strecurat pe fundul unei balti mai mari, dintr-o rezervatie africana. Statea pe fundul apei si ajutata de senzori sai, scana continu malul, iar o data la 25 de minute scoatea doar narile deasupra apei pentru a respira. Deja la intrarea in apa (in dipozitiv) animalul era nemancat de 6 luni, iar aceasta perioada este una considerabil de mare, chiar si pentru o reptila cu metabolismul lent, precum un piton.
Practic ii cam sticleau ochii de foame. Cu toate astea, timp de mai mult de o saptamana, pitonul nu a incercat absolut nici un atac, desi in permanenta erau animale care se adapau, insa niciunul nu a intrat cum trebuie in raza sa de actiune. Documentaristii episodului comentau ca sarpele ar fi fost in stare sa moara de foame pe fundul apei, dacat sa atace orbeste, asa la noroc. Pana la urma pitonul a reusit sa vaneze o antilopa, insa morala acestui comportament, translatat in filosofia serviciilor speciale, nu poate sa nu-ti dea fiori.
De ce?! Pentru ca acest comportament face dintr-un contraspion cosmarul oricarei tinte. Meticulozitate, rabdarea infinita de a peria informatii, de a le confrunta, iar mai apoi de a le lua din nou la mana, odata si inca odata si tot asa. Capacitatea de a seziza lucruri si amanunte pe care 99,9(9)% din oameni nu le-ar remarca pe toata durata lor de viata, face ca atunci cand un astfel de om este pus cu nasul in urma…sa fie jale mare.
Un contraspion bun nu se fabrica, el se naste si apoi se formeaza in ani si ani de munca. Cel mai probabil este un om care nu iese niciodata in evidenta, sters, chiar voit, un om modest si la locul lui, foarte calm si amabil, insa ochii il tradeaza. Teoretic vorbind, ochii lui ar trebui sa te sperie, sa genereze o reactie de aparare inconstienta si de fuga de langa el.
Principala calitate este bineinteles inteligenta, dar la fel de importanta este rabdarea. Rabdarea cu “R”, meticulozitatea de a peria iar si iar aceleasi informatii, pana cand un sablon apare in ele, pana cand le prinzi capul.
Poate ca veti zambi, insa va pot spune ca cea mai mare parte a informatiilor cu care un servicu secret lucreaza sunt informatii publice, disponibile pentru toata lumea. Imaginea spionului care intra noaptea si sparge nu stiu ce seif, fiind demult doar un cliseu. In realitate, orice serviciu secret civil lucreaza cu informatii publice, numai ca ei, spre deosebire de noi, chiar le inteleg si stiu sa le foloseasca/manipuleze.
In ziua de astazi MI5, contraspionajul britanic, unul dintre cele mai respectate si eficiente servicii speciale, a recunoscut public, prin 2008 parca, ca peste 90% din raporatele si activitatile lor, au la baza informatii de pe piata libera si doar o mica parte este stransa prin mijloace specifice: informatori, interogatorii, filaje, etc.
Astfel capacitatea de analiza, capacitatea de a intelege si a lega intre ele, stiri si evenimente, pe care marea masa a populatiei nu da doi bani, face diferenta dintre infrangere si victorie, in lumea razboiului din umbra. Pe vremea DSS-ului, majoritate analistilor de informatii, marea masa a contrasionajului, erau recrutati din randul studentilor de la stiinte exacte, matematica fiind regina. Erau alesi oameni modesti, tocilari chiar, oameni care in mod sigur nu simteau nevoia sa fie vedete, sa epateze in vreun fel, oameni care aveau capacitatea sa citeasca o pagina de carte de zeci de ori, fara sa se plictiseasca, iar la final sa-ti explice cate litere erau strambe, sau cate erau putin decolorate.
Ei bine astfel de oamenii sunt spaima servicilor de spionaj. Nu veti vedea printre ei acte de vedetism, nu-i veti vedea aroganti, sub nici o forma nu vor sari la bataie in baruri, ci dimpotriva sunt genul de oameni care dupa ce ii intalnesti si stai de vorba cu ei cateva minute, ii uiti in urmatoarea secunda, ti se par blazati si plictisitori, fara pic de viata in ei. Bine ar fi sa nu aveti vreodata o discutie…mai profesionala cu ei, pentru ca sunt sanse sa nu scapi cu mintea sanatoasa.
Asadar munca de baza a unui serviciu de informatii este culegerea de informatii. Insa nu neaaparat culegerea informatiilor este problema, mai ales astazi, cand suntem pur si simplu bombardati cu informatii, ci analizarea lor, cernerea lor, pe baza anumitor criterii si mai ales gasirea acelora dintre ele, care chiar conteza.
Bineinteles ca sunt inca informatii secrete, la care se ajunge foarte greu, insa de-a lungul timpului s-a dovedit ca nu exista seif suficient de smecher, sau oameni incoruptibili, asadar pana la urma nu accesul la informatie este problema, ci prelucrarea sa, capacitatea de a intuit care informatii sunt corecte si iti folosesc, sau care sunt doar intoxicare voita sau nu.
Pentru ca o parte importanta a contaspinonajului modern, si inainte era tot cam asa, este dezinformarea inamicului prin difuzarea de informatii, nu neaaparat false, ci aranjate intr-un anume fel, incat sa ajungi la o concluzie cu totul gresita. Dezinformarea este o metoda extrem de eficienta si destul de ieftina, insa are nevoie de o mare cantitate de inteligenta.
Scopurile dezinformarii pot fi multiple, insa doua dintre ele sunt predominante: inducerea inamicului pe un drum gresit, sau ascunderea/mascarea unor informatii reale aflate deja pe piata, care nu au putut fi scretizate, printr-o campanie de dezinformare.
Sa va dau un examplu: celebra AREA 51 Nevada, la circa 70 km de Las Vegas. Baza, construita in anii” 50, era si poate inca mai este folosita de armata Americana pentru expertimentarea a diferite tipuri de tehnologii foarte avansate: B-2, F-117, SR-71 si multe altele, au ca loc de nastere desertul din Nevada. Acum cu atatea avioane si zboruri foarte dese, era practic imposibil ca cineva sa nu bage de seama.
Dar cum americanii sunt baieti destepti si cu multa cultura, au decis ca decat sa se chinuie sa tin secret ditamai mastodontul de baza, dimpotriva sa-i faca o reclama mai dihai decat cazinourile din Las Vegas. Astfel s-a pus la punct celebrul deja plan cu OZN-urile. Cativa impatimiti, nu foarte credibili insa!, au primit pe surse diferite rapoarte, poze neclare, informatii trunchiate, precum ca Varu’Sam ar detine si ar experimenta acolo cu nave si omuleti verzi.
Nu comentez acum daca aceste aspecte sunt reale sau nu, oricum nu conteaza, insa americanii s-au hotarat sa-si ascunda baza lor ultrasecreta…in vazul tuturor, atragand atentia asupra ei cu toate mijloacele, mergand pe principiul scrisorii lui Edgar Allan Poe.
Astfel orice aratare, orice poza cu avioane, putea fi imediat categorisita drepte o nebunie a ufologilor psihopati, si de asemenea ce serviciu de informtaii strain ar mai fi dat atentie unei baze inconjurate de fotografi, si unde se organizeaza excursii cu familia, la vanatoare de OZN-uri?! Orice spion serios fuge de publicitate si nici nu-si poate inchipui ca americanii chiar ar avea ceva demn de vazut acolo.
Un alt exemplu de manipulare a informatiei este criza economica. Astfel intr-o tara, sa zicem Xomania, criza a lovit serios. Oamenii au salarii de 800 lei/luna, somajul creste, statul nu face investiti, politicienii sunt corupti si prosti…Insa nu atat de prosti! Ce face ca lumea sa nu le sara-n cap de foame?!
Pai…circ! Se acuza unul pe altul de hotie, se injura, se balacaresc, se suspenda chiar, si in tot acest timp economia si viata oamenilor se duce de rapa, dar cina sa mai stea sa vada asta?! Tot poporul se imparte in tabere si se gatuie, fiecare sustinandu-si favoritul, si astfel guvernarea merge mai departe. Acest exemplu nu are a face cu servicile secrete, ci doar cu manipulare informatiei.
Asadar un ofiter de informatii adevarat si de calitate, este invizibil in societate. Puteti fi vecini cu unul, poate chiar ati fost la peste impreuna, este un om modest, linistit si foarte cuminte…insa in principiu ochii ar trebui sa va spuna ca nu totul este asa cum pare.
Utilitatea acestor oameni este insa covarsitoare! Practic nici o tara din lume nu poate supravietui, cu atat mai putin prospera, fara un serviciu de contrainformatii serios si profesionist. Aceste servicii sunt, metaforic vorbind, precum sistemul imunitar al organismului. Un astfel de om merita si 50000 de euro pe luna, pentru ca de munca si succesul lui depindem cu totii. De la slujbele pe care le avem, le pretul painii si al cartofilor, de la calitatea vieti de zi cu cu zi, la viitorul copiilor nostri, totul depinde in mod direct de munca acestor oameni. Ei sunt cei care opresc atacurile economice asupra economiei romanesti, atat in tara cat si peste hotare, ei sunt cei care stau cu ochii pe traficantii de grau si petrol, sau fluxurile economice ale Romaniei.
Tot ei stau de garda pe langa toate institutile statului, pentru ca acestea sa-si faca treaba linistite, fara ca oamenii care lucreaza acolo sa fie manipulati, santajati sau imbolditi in orice fel sa nu-si faca datoria.
Influenta unui serviciu secret destept, este pur si simplu covarsitoare in viata noastra de zi cu zi. Practic tot ce este important intr-o viata de om, de la pretul locuintei si salariul minim pe economie, pana la aprovizonarea pietei cu produse de calitate la preturi decente, repet, absolut totul tine de acesti oamenii, care in general mai mutl sunt injurati, decat laudati.
Acum puteti sa spuneti ca Romania o duce prost si pe cale de consecinta am avea servicii speciale slabe. Din fericire nu este asa. SRI-ul si numai el, isi face treaba, gaseste amenintarile, face rost de solutii, lupta si anihileaza, insa problema noastra principala este, ca de obicei, clasa politica. Aceasta nu numai ca nu tine cont de rapoartele SRI sau SIE, dar ii mai si saboteaza. De ce?! Pai coruptia inaltilor functionari ai statului si deci vulnerabilitatea lor in fata servicilor secrete straine, este una dintre prioritatile oricarui serviciu de contrainformatii.
Mai tineti minte de rapoartele SRI si SIE de la sfarsitul anului 2007 si inceputul lui 2008, rapoarte care anuntau conducerea Tarii ca vine criza economica peste noi?! Rapoartele erau foarte amanuntite si prezentau pe larg toate riscurile, si de asemenea propuneau solutii. Ce au facut alde Tariceanu si Basescu?! Au marit in continuare salariile si pensiile, au aruncat banii in consum.
Polonia in schimb s-a pregatit, iar acum nu stie de criza.
SRI stie asta, DGIA stie asta, SIE stie si el asta si fac tot ce pot, si se pare ca inca pot destul, numai ca toate eforturile lor se lovesc de zidul Tradarii Natioanle, in diferite forme, care se numeste Politicianul Roman.
Asa ca servicile noastre au invata, inca din anii comunismului, ca Romania si cei care o conduc, sunt doua entitati separate, si ca ei nu sunt platiti sa apere conducerea politica, ci natiunea romana. Astfel, de-a lungul timpului, destul de des de altfel, serviciile romanesti au actionat de capul lor, asa cum credeau ele mai bine, fara sa mai raporteze sau sa astepte sfatul politicienilor.
Si bine au facut! Poate ca Romania este astazi intr-o situatie foarte grea, insa eu am credinta ca daca serivicile nostre special nu erau bune si foarte nationaliste, poate ca astazi mergeam cu pasaport la Putna.
Este bineinteles doar o parere personala, nu am nici un fel de informatii care sa justifice cele scrise mai sus. Este doar o parere personala….
GeorgeGMT