Desi sunt cel mai mare exportator, SUA a si importat armament in valoare 560 mil $ in 2015, Romania a realizat exporturi in SUA de aproape 31 mil $ in primele 6 luni din 2016 – in principal arme usoare, pentru uz civil.
In cazul marilor contracte de import in SUA, care sunt de fapt foarte rare, toti potentialii exportatori se asociaza cu producatori americani pentru a participa la licitatii.
Unul din aceste programe este T-X, ce prevede inlocuirea avioanelor de antrenament T 38 Talon cu un avion avansat pentru trecerea ulterioara a pilotilor pe avioanele de generatia a Va. Numarul de bucati este de 350 initial, putand fi extins pana la 1000.
M 346 produs de italieni, este si el competitor.
Initial a fost o colaborare cu General Dynamics in propunerea pentru T-X si dupa retragerea acestora, Leonardo-Finmeccanica a inceput un parteneriat cu Raytheon, Honeywell (motoare) si CAE USA (simulatoare).
In ultima perioada au aparut in presa informatii despre negocierile tensionate cu italienii cauzate de faptul ca Raytheon isi asuma rolul de prim contractor si leader al programului denumit T 100.
De asemenea sunt si discutii aprinse referitoare la exporturile viitoare facute prin US Military Sales program. Se spune ca italienii sunt foarte frustrati, intru-cat desi sunt „proiectanti” ai avionului, americanii le acorda doar un rol secundar.
In reclama de pe siteul Raytheon, este specificat ca avionul va fi produs in SUA, aducand mii de joburi. Am spus „proiectanti”, intru-cat proiectul initial al avionului a fost facut de Yakovlev (YAK 130 ) care a intrat in cooperare cu Aermacchi in 1992. Datorita lipsei de finantare, rusii au vandut documentatia in anul 2000 cu 77 mil $ italienilor. Desigur italienii l-au modernizat si imbunatatit la nivelul cerut in vest.
Daca ar castiga competita, americanii s-ar antrena cu T 100 iar rusii cu YAK 130 – in linii mari, cam aceiasi platforma desigur dotata diferit. Interesant!
Alt competitor la T-X este T-50, trainerul dezvoltat de KAI in Coreea de Sud impreuna cu Lockheed Martin.
LM a participat in proportie de 13% din costul de 2,1 mld $ al dezvoltarii.
Deja s-a anuntat ca in cazul castigarii contractului, productia avioanelor va fi realizata in SUA.
De curand LM a afirmat ca poate livra avioanele mai devreme cu 3 ani fata de data preconizata -2024- permitand o reducere a cheltuielilor USAF cu 1 mld $ prin retragerea anticipata a T 38. Oricum e cel putin ciudata strategia de marketing a celor de la LM, care vorbesc de reduceri de costuri si livrari in avans, tocmai ei care au facut ce au facut cu F 35 din acest punct de vedere.
In SUA, acum aproape 20 de ani, a existat un program de cumparare pentru avioane de antrenament primar JPATS, respectiv 750 avioane de antrenament primar. Au participat mai multe companii straine, toate in cooperare cu marile firme americane.
De fapt avionul care a castigat licitatia a fost Pilatus PC 9 proiectat in Elvetia, care a devenit prin modificarile facute de americani Beech Pilatus 9 Mk2 denumit ulterior Beechcraft T 6 Texan II.
In acea perioada Beech facea parte din grupul Raytheon.
Avionul a fost exportat in Israel, Canada,UK, Noua Zeelanda, Grecia. Irak. Mexic.
Pilatus, firma elvetiana a primit in final doar roialitati din toate vanzarile.
Probabil ca aceeasi situatie va fi si in cazul italienilor pentru M 346.
Cele doua programe, JPATS si T-X, au caracteristici comune tipice pentru offset in cazul importurilor; obligatoriu o firma americana ca si contractor principal, productia realizata in SUA si exportul ulterior al avioanelor de catre americani.
Oficial nu exista nici o impunere.
De fapt e absolut normal pentru o putere ca SUA.
Daca vrei sa ai acces la piata americana a marilor contracte de aviatie, astea sunt conditiile.
Oricum nu le trebuie nici o aprobare si nu se asteapta la contestatii.