Asa cum scriam, iar unii dintre noi aveam inca indoieli, Turcia si F 35A traiesc o dragoste imposibila. La fel ca in mult mai celebra “Romeo si Julieta”, tatal F 35 nu-si lasa adrasla sa se marite chiar cu oricine si nu accepta haremul, turcii tre’ sa-si aleaga o singura mare iubire – nu mai multe – si pe acest considerent lucrurile s-au lamurit.
Odata ce primele “bucati” de S 400 au aterizat in noua lor casa din Turcia, Casa Alba a oficializat practic pozitia exprimata foarte clar de Pentagon: pana pe 31 iulie toti ofiterii si subofiterii turci implicati in programul de pregatire pentru operarea F 35A trebuie sa fie deja in drum spre Ankara, in timp ce aparatele F 35A, deja livrate catre fortele aeriene turce, dar aflate in Statele Unite, vor ramane in Statele Unite, nu cunoastem sub ce forma juridica.
Si cu asta basta, Casa Alba a anuntat miercuri – 17 iulie, ca: “The F-35 cannot coexist with a Russian intelligence collection platform that will be used to learn about its advanced capabilities.”
Dar eliminarea Turciei din programul F 35 (despre care am scris suficient) nu este singurul necaz cazut pe capul osmanlailor, Uniunea Europeana le-a pus si ea gand rau, amenintand cu sanctiuni financiare si politice.
Astfel, Bruxellesul a suspendat deja discutiile a nivel înalt și a negocierilor privind transportul aerian, urmand ca si asistenta financiara sa fie redusa.
Banca Europeana de Investitii este “sfatuita” sa-si revizuiasca pozitia fata de imprumuturile acordate Ankarei. Negocierile pentru aderarea Turciei la UE sunt de mult si definitiv suspendate, iar cele pentru crearea unei uniunii vamale sunt si ele moarte dar inca neingropate, precum Lenin in cutia lui de la Kremlin.
Uniunea Europeana reproseaza Turciei (printre multe altele) intentia de a incepe forarea in apele Ciprului de Nord (un fel de republica recunoscuta doar de Ankara), iar cand este vorba de gaze &titei Uniunea Europeana (ca si SUA) pot deveni extrem de principiale. Dreptatea, in cazul forajelor, este probabil la mijloc, dar americanii, doar ca sa fie siguri, sprijina Grecia din punct de vedere militar prin tot felul de programe de ajutor.
Insa, revenind la zburatoare, turcii au “solutii”, desi acestea sunt mai mult haioase decat reale: prima ar fi programul lor national de dezvoltare a unui avion de generatia a cincea. In aceste conditii de sanctiuni nici o companie Vestica nu va mai pune piciorul la Ankara, iar otomanii – ramasi singuri – vor ramane cu desene pe asfalt.
Suhoi Su 35S…Sss…SMT? (tot un fel de „35” ar fi si el)…posibil viitorul avion de generatia a V-a turcesc…because I was inverted!
O a doua solutie, ca intotdeauna, vine de la rusi, acestia – saritori din fire cum ii stim, si cu buznarele al dracului de goale – sunt gata sa primeasca Turcia in programul Suhoi Su 57, program din care India tocmai ce s-a retras. Sau, daca Erdogan doreste, pot vinde si Suhoi Su 35S – pe langa S 400, ca sa fie familia intreaga.
De remarcat ar fi faptul ca turcii spera (sau macar asa declara) ca vor fi implicati in programul de fabricatie a S 400, lucru foarte greu de crezut la modul serios. Adica, pot face ceva, dar acel “ceva” va fi doar simbolic din doua motive: pe de o parte Turcia nu fabrica motoare de autobuz si vor sa se implice in S 400? Pe de alta parte, o asemenea tehnologie chiar nu se da, iar ivanii nu vor permite nimanui sa-si bage nasul in locurile cu adevarat sensibile ale sistemului.
Poate o vopsea acolo, un cauciuc si cam atat. In privinta colaborarii pentru S 500, lucrurile sunt clare; turcii vin cu banii, rusii le vand sistemul.
GeorgeGMT