Buletin naval: Și dacă, totuși… MMSC

Niciodată să nu spui niciodată zice o vorbă din bătrâni… Iar în contextul actual ar trebui poate să trecem în revistă capacitățile tehnico-tactice ale Multi-Mission Surface Combatant (MMSC). Nu de alta, dar e bine să fim informați că surprizele apar când te aștepți mai puțin… 🙂

Deci, cine este MMSC?

Ei bine, MMSC este o versiune a Littoral Combat Ship (LCS) Freedom produsă de Lockheed Martin (LM) și al cărei prim client va fi Arabia Saudită. Grecii ar putea fi cel de-al doilea client internațional al MMSC, existând tot mai multe știri pe acest subiect. Oricum, americanii par să promoveze destul de agresiv acest model. Iar noi, de obicei, rezistăm greu în fața acestor mijloace de persuasiune…

Caracteristici tehnice și calități nautice

Conform celor de la Lockheed Martin, MMSC va utiliza ca bază de pornire LCS; cel mai probabil va crește lungimea navei (de la 118 m în cazul LCS) prin adăugarea unei noi bloc-secții în timp ce lățimea va rămâne aceeași (17,5 m). Având în vedere că MMSC va fi mai lungă (la aceeași lățime) și cu un deplasament mai mare (eu estimez un deplasament la încărcare maximă undeva în zona celor 4000 tone, până în 4500 tone), pescajul va crește prin comparație cu cel al LCS, depășind 4 m.

Din nefericire (cel puțin judecând prin prisma numeroaselor incidente de până acum, unul chiar foarte recent), se pare că MMSC va păstra propulsia de la LCS, una de tip diesel și gaz (Combined Diesel and Gas – CODAG). LM ne spune pe pagina modelului de pe site-ul său că MMSC va avea o rază de acțiune de 5000 Mm (9260 km) și va putea atinge viteze de peste 30 Nd (55 km/h).

Având în vedere că LCS Freedom este capabilă de peste 40 Nd (74 km/h), scăderea vitezei la MMSC îmi dă speranțe că ansamblul propulsiei și în special cutiile de transfer vinovate de multe incidente au devenit mai fiabile. De asemenea, cel mai probabil, în cazul MMSC s-a renunțat la propulsoarele cu jet revenindu-se la clasicele elice, probabil doi arbori/două elice. Nu se cunoaște dacă elicele vor avea pas fix sau pas variabil.

Se știe că LM a participat și la competiția FFG(X) – astăzi clasa Constellation cu o versiune pe steroizi a LCS. Probabil că experiența acumulată cu MMSC a fost utilizată la FFG(X) și viceversa.

Conform surselor publice, LM a primit în 2018 un contract de proiectare și achiziție de materiale în avans, în valoare de 450 milioane USD, în cadrul programului MMSC. Surprinzător sau nu, perioada de proiectare a MMSC se suprapune cu cea pentru FFG(X). Mare noroc pe capul LM!…

Ulterior, în decembrie 2019, LM a primit de la US Navy contractul pentru construcția celor patru MMSC, unul în valoare de 1,96 miliarde USD. Nu cunosc dacă acest contract include senzorii și armamentul (fără muniție), dar având în vedere prețul, ar trebui să le includă. Lăsând la o parte costurile aferente proiectării, personal, estimez că o MMSC va costa circa 700 milioane USD, fără muniție.

Un alt aspect care merită dezbătut sunt calitățile nautice și manevriere. Bineînțeles, LM își prezintă puiul ca fiind „a lethal and highly maneuverable multi-mission surface combatant capable of littoral and open ocean operation. It was designed from the keel up to confront modern maritime and economic security threats.”

Eu mă voi opri asupra nescufundabilității, care este capacitatea navei de a pluti şi de a fi stabilă în cazul în care unul sau mai multe compartimente au fost inundate cu apă, ca urmare a avariilor la corp. De asemenea, subsecvent nescufundabilității avem soliditatea, care reprezintă capacitatea navei de a nu se deforma şi de a-şi păstra etanşeitatea atunci când asupra ei acţionează forţe exterioare (vânturi, valuri, rachete, cargouri cu oi) și care ne interesează și ea.

Americanii spun că LCS (atenție, LCS, nu MMSC) se încadrează în clasa 1+ în ceea ce privește capacitatea de a supraviețui în cazul în care este lovită, conform pozelor de mai jos:

În plus față de cele de mai sus, prezintă și următoarele caracteristici:

Iar dacă totuși este lovită trebuie să fie capabilă să:

US Navy clasifică următoarele niveluri de rezistență la avarii, conform sursei citate:

Navy surface ships are designed to one of three survivability standards, called Level I (low), Level II (moderate), and Level III (high). Aircraft carriers, cruisers, and destroyers are designed to Level III. Frigates, amphibious ships, and certain underway replenishment (resupply) ships are designed to Level II. Other replenishment ships, as well as mine warfare ships, patrol craft, and support ships are designed to Level I.

Deci, la nivelul 3 avem principalele nave de luptă – portavioanele, crucișătoarele și distrugătoarele, la nivelul 2 avem fregatele (ca Oliver Hazard Perry sau viitoarea Constellation – care a adăugat la FREMM căteva sute de tone pentru protecție suplimentară) și navele amfibii iar la nivelul 1 avem navele de patrulare, dragoarele și navele de suport sau cele logistice.

LCS este la nivelul 1+ și ne putem aștepta ca MMSC să se apropie de nivelul 2 specific fregatelor din US Navy. Oricum, standardele US Navy par mai riguroase decât cele europene, cel puțin judecând după ceea ce am văzut la FFG(X).

Totodată, merită adăugat și faptul că, spre deosebire de alte marine, US Navy își testează navele la șocuri/explozii subacvatice iar LCS a trecut și ea printr-un astfel de test, după cum puteți vedea în clipul de mai jos:

De altfel, cu ocazia executării proiectului pentru FFG(X), LM a decis să reproiecteze sala mașinilor prin decuplarea completă a motoarelor ce vor furniza puterea celor doi arbori, modelul propus pentru FFG(X) renunțând și el la propulsoarele cu jet. Pentru a asigura supraviețuirea în caz de lovitură directă, motoarele urmau să fie distribuite de-a lungul navei în compartimente separate, consecința fiind creșterea lungimii proiectului final în raport cu varianta inițială a LCS care era destinată competiției FFG(X). Pentru mai multe lămuriri vă recomand să citiți articolul de pe Tehnomil.

Până la urmă, LM s-a retras din competiția FFG(X) fără prea multe explicații însă ne putem gândi în mod rezonabil că nu au reușit să îndeplinească cerințele US Navy la un preț decent, care să se încadreze în buget și să asigure și o marjă de profit care să nu le pună acționarii în cap.

Senzori și armament

Ajungem și la ce stă să numere majoritatea dintre voi când se uită la o navă de luptă, senzorii și armamentul. În acest articol voi utiliza notificarea DSCA din 20 octombrie 2015 când s-a cerut acordul Congresului pentru contractul cu Arabia Saudită. Evident, un alt potențial client poate folosi alți senzori, altă configurație a armamentului în limitele constructive și raportat la cerințele operaționale.

MMSC utilizează un sistem centralizat de conducere a luptei produs de LM, COMBATSS-21. Este un sistem derivat din celebrul AEGIS, probabil unul dintre cele mai reușite astfel de sisteme aflate în serviciu astăzi.

Radarul principal este și el unul de ultimă generație, un produs Hensoldt, TRS-4D. Acest radar are atât o versiune cu panouri fixe cât și una cu antenă rotativă. Nu am găsit detalii cu privire la versiunea aleasă de saudiți dar ar trebui să avem în vedere că și LCS va utiliza acest radar în versiunea cu antenă rotativă începând cu LCS-21.

Radarul este unul foarte modern, AESA, cu tehnologie GaN și funcționează în banda C (NATO – G). Versiunea cu antenă rotativă acoperă 360 de grade și are o rază de acțiune de până la 250 km. Poate descoperi ținte cu un RCS (radar cross section) de 0,01 m², iar rata de actualizare este de sub 1 s. Poate urmări un avion de la peste 100 km și o țintă mică de la peste 14 km, fiind totodată capabil să urmărească concomitent 1000 de ținte. Impresionant, nu-i așa? 

Pentru dirijarea focului (în special rachetele antiaeriene cu rază medie – ESSM Block 1, cu ghidare radar semi-activă), MMSC este dotată cu un radar Saab Ceros 200 Sensor and Illuminator.

Pe lista dotărilor importante putem adăuga Link 16; IFF; WBR-2000 Electronic Support Measure and Threat Warning System; Automatic Launch of Expendables (ALEX) Chaff and Decoy-Launching System; ARC-210 Radios; Combined Enterprise Regional Information Exchange System (CENTRIXS); Automated Digital Network System.

Continuăm cu senzorii, mai precis cu Low Frequency Active Passive Variable Depth Sonar (rom. sonar activ/pasiv de frecvență joasă cu adâncime variabilă), un element foarte important în lupta antisubmarin. Acest tip de sonar este ideal pentru descoperirea submarinelor cu atât mai mult cu cât MMSC nu este prevăzută și cu o propulsie silențioasă, electrică.

Pentru lupta antisubmarin, MMSC vor fi echipate și cu tuburi lans-torpilă – MK-32 Surface Vessel Torpedo Tubes și cu contramăsuri de tip Nixie – AN/SLQ-25A Surface Ship Torpedo Defense System. Bineînțeles, elicopterul ambarcat, un MH-60R va contribui și el, încă în mod semnificativ.

Pentru combaterea țintelor navale – de suprafață, MMSC va fi dotată cu 8 (opt) rachete navă-navă RGM-84 Harpoon Block II, tun MK-75 76 mm OTO Melara, tun(uri) Narwhal de 20 mm și câte 10 (zece) mitraliere de 12,7 mm.

Pentru lupta antiaeriană, MMSC va folosi rachete cu rază medie ESSM lansate vertical din MK-41 VLS iar pentru raza scurtă/apărare din zona apropiată a navei – CIWS, va folosi rachete RIM-116 RAM, lansate din MK-15 Mod 31 SeaRAM Close-In Weapon System (CIWS). Nu se cunoaște tipul de Mk-41 folosit pe navele saudiților dar lipsa rachetelor cu rază lungă (SM-2 Standard) din notificare mă determină să cred că vorbim de versiunea Self-Defence a lansatorului. Maxim Tactical. Oricum, având în vedere cele 16 celule de care fiecare MMSC va dispune, navele vor putea duce, virtual, nu mai puțin de 64 de ESSM… Impresionant din nou, nu-i așa? 🙂

În final, vă las să aruncați o privire în interiorul USS Milwaukee, LCS-5:

Vineri fiind, vă las să visați frumos la MMSC, imaginându-vă cum ar arăta ele în portul militar Constanța, cu tricolorul românesc fluturând la pic… 🙂

Nicolae

PS – de la Razvan…Grecia, via Naval Analyses (Twitter link – inclusiv observatii):