(În atenţia tuturor sighişorenilor şi mai ales a foştilor locuitori ai judeţului Târnava Mare care pot să confirme teroarea instaurată de armata sovietică pe aceste meleaguri în anii 1944-1945)
Trecând de curând pe lângă cimitirul sovietic din Sighişoara am constatat, cu surprindere, că a fost refăcut şi extins (modificat) cu păstrarea înscrisurilor care falsifică grosolan istoria Armatei Române şi implicit a României (din anii 1944-1945) şi a însemnelor PCUS (secera şi ciocanul) din ordinele căruia au fost deportaţi, întemniţaţi, maltrataţi şi ucişi (şi cu contribuţia activă a militarilor armatei sovietice de ocupaţie) peste un milion de români din toate provinciile noastre istorice (Transilvania, Muntenia, Moldova, Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţa), inclusiv din Sighişoara. Consultând presa locală şi solicitând un punct de vedere de la primarul Sighişoarei, am aflat că aceste lucrări (numite de „restaurare”) s-au executat„de către o firmă contractată de către Ambasada Federaţiei Ruse în a cărei administrare se află cimitirul eroilor sovietici de la Sighişoara.”(!!) şi faptul că pentru această refacere (căci nu putem s-o numim „restaurare”) şi extindere „…a fost solicitată şi o aprobare de la Ministerul Apărării Naţionale…” (extras din ştirea dată de RADIO SON Sighişoara la 02.09.2013).
Pentru că am lucrat la implementarea unor proiecte privind marcarea vechimii şi a originii româneşti a unor monumente istorice din Ucraina cunosc, de asemenea, cum autorităţile ucrainene şi ruseşti nu ar accepta niciodată refacerea unui înscris, cu adevărul istoric, pe cele câteva morminte şi monumente ale eroilor români aflate acum pe teritoriul lor (majoritatea fiind distruse şi arate cu plugul, după 1945, de barbarii bolşevici), de genul: „Glorie Armatei Regale Române care a alungat agresorul sovietic din teritoriile ocupate”. Şi atunci, de ce am accepta noi, cu umilinţă, înscrierea unor falsuri istorice pe monumentele armatei sovietice bolşevice, ridicate la ordinul comuniştilor ruşi şi români pe teritoriul României, împotriva voinţei poporului român şi în batjocură faţă de victimele barbarilor criminali bolşevici – purtători de uniformă?!! Este o întrebare retorică pe care o adresez instituţiilor guvernamentale care şi-au dat ruşinosul (ilegal?) aviz, o întrebare care ar trebui să o pună fiecare român din Sighişoara, Daneş, Saschiz, Albeşti, Vânători ş.a.
Pentru a ajuta aflarea adevărului şi luarea măsurilor reparatorii care se cuvin, în memoria martirilor români – victimelor militarilor infractori sovietici începând cu septembrie 1944 – cu respect pentru românii de pe Valea Târnavelor, urmaşi ai acestor martiri, care au dreptul la adevăr şi grijă faţă de copiii noştri – generaţiile viitoare – de a fi educaţi în spiritul adevărului istoric, al cultului strămoşilor, eroilor şi martirilor români (cunoscând că un MONUMENT pe teritoriul României are menirea de a conserva, în memoria colectivă a poporului român, faptele eroice, jertfa şi martirajul strămoşilor noştri şi a străinilor care ne-au fost alături în lupta pentru idealurile noastre sfinte, în concordanţă cu adevărul istoric), prezint mai jos rezultatul cercetării pe care am făcut-o asupra unor documente istorice şi militare pe care le-am descoperit în Arhivele Naţionale şi pe Internet: Prin actul de la 23 august 1944, Regatul României a transmis oficial (prin radio) întregii lumi că a încetat lupta împotriva Puterilor aliate şi a întors armele împotriva Germaniei naziste.Ca urmare, Armata Regală Română a eliberat Bucureştiul, Ploieştiul cu toată zona petrolieră, întreaga Muntenie de la Marea Neagră până la Carpaţii Meridionali şi Sudul Transilvaniei ASIGURÂND TRECEREA LIBERĂ A ARMATEI SOVIETICE PRIN TRECĂTORI CĂTRE CENTRUL TRANSILVANIEI (în perioada august-septembrie 1944). Şi în continuare, până la sfârşitul războiului, Armata Română a contribuit decisiv la eliberarea întregii Românii de trupele germane-horthyste, precum şi a statelor vecine Ungaria şi Cehoslovacia. Ce a făcut Armata Sovietică ca răspuns la acest gest amical al României? A făcut prizonieri peste 150.000 de militari români, care aşteptau să lupte împotriva hitleriştilor, în zona Galaţi-Focşani, pe care i-a trimis în lagărele de exterminare din Siberia şi a afluit ulterior în urma Armatei Române (care era obligată să poarte cele mai grele bătălii pe Mureş, Someş, Tisa, la Budapesta, Debreţin, ş.a.) spre Berlin, umilind-o prin a-şi atribui toate victoriile acesteia (!!).\
ÎN CONCLUZIE, înscrisul de pe monumentul din Sighişoara (vezi imaginea ataşată) este un fals grosolan dovedit chiar şi de istoriografia comunistă: armata sovietică nu a fost „eliberatoarea României de sub jugul ocupanţilor fascişti”, dimpotrivă s-a comportat ca o armată de ocupaţie, inclusiv în Sighişoara. Iată mai jos una din nenumăratele dovezi ale acestui fals neruşinat, tolerat de autorităţi la Sighişoara, care o găsim pe site-ul: http://www.armyacademy.ro/elearning/working/capitol_8.html) Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, deci se predă în prezent elevilor – viitori ofiţeri români: „RĂZBOIUL ROMÂNIEI PENTRUREÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (1941-1945). Eliberarea părţii de nord-vest a României de sub ocupaţia horthysto-hitleristă: După victoria repurtată asupra trupelor hitleriste în perioada 23-31 august 1944, forţele armatei române au acţionat eroic pentru eliberarea părţii de nord-vest a ţării răpită de Ungaria horthystă prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Armatele 1 şi 4 şi-au realizat dispozitivele operative la nord de Carpaţii Meridionali şi la vest de cei Occidentali. Comandamentul suprem sovietic a ordonat armatelor sale să afluiască prin trecătorile Carpaţilor Meridionali in podişul transilvan. În drumul lor spre noul front de lupta diviziile sovietice au trecut prin oraşele Piteşti, Craiova, Turnu Severin, Braşov, Sibiu, SIGHIŞOARA, Mediaş, Lugoj, Timişoara etc. şi prin trecătorile carpatine fără a mai fi nevoie să lupte…” Faptul că în zona oraşului Sighişoara şi comunele învecinate, pe o suprafaţă circulară cu raza de cel puţin 20 km, armata sovietică nu s-a întâlnit cu forţele inamice germano-maghiare (fixate de armata română pe un aliniament situat la circa 20-30 km Nord, pe Târnava Mică – Ţigmandru – Nadeş – Cristur – Odorhei n.n.) după sosirea primei patrule ruseşti în acest oraş (pe 7 septembrie 1944 – cum rezultă din documentele de arhivă ) e dovedit şi din următoarele documente înregistrate la Arhivele Naţionale: „Aviaţia a fost activă în gările Mediaş, Copşa Mică şi Racăşul de Jos şi de-a lungul frontierei impusă de Dictatul de la Viena (acoperită de trupele române care au interzis pătrunderea armatei germane-maghiare la sud de aliniamentul: Valea Mureşului – Valea Târnavei Mici – Odorhei n.n.). Sunt semnalate lupte la Târnăveni, Ţigmandru, Nadeş (20-25 km nord de Sighişoara n.n.), unde armata maghiară a folosit şi artileria. LA SIGHIŞOARA (unde tocmai sosise prima patrulă sovietică n.n.) E LINIŞTE (nu se semnalează conflicte armate n.n.)”(Nota informativă nr. 398/1944 de la Centrul de Informaţii al Aero Târnava Mare Privind incursiunile aviaţiei şi acţiunile artilerie germane şi maghiare la data de 08.09. 1944, FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944, pg. 9-11)
„Se confirmă luptele de apărare duse de unităţile armatei române pentru respingerea atacurilor germano-maghiare pe linia de frontieră impusă în 1940, inclusiv în fâşia delimitată de comunele Ţigmandru – Nadeş – Senereuş – Măgheruş. Toate atacurile au fost respinse, zona Sighişoara fiind în afara acţiunilor de luptă, inamicul pierzând şi iniţiativa aeriană”. (adresa Preturii Dumbrăveni nr. 1579/12.09.1944, către Inspectoratul General Sibiu; FONDUL:
Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944. „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, pg.14). Aceste mărturii dezvăluie un alt adevăr ascuns de bolşevici şi comunişti.
Este evident că la SIGHIŞOARA ostaşii „eroi” sovietici nu au purtat lupte cu duşmanul hitlerist (acesta fusese oprit de mult pe aliniamentul Mureş – Târnava Mică de Armata Română iar armata germană se retrăsese încă din luna august prin trecătorile din Carpaţii Orientali şi de Curbură). Şi atunci cu cine s-au luptat şi cine i-a omorât pe aceşti bolşevici în frunte cu maiorul C. D. Isacov, îngropaţi ca „eroi” chiar în centrul Sighişoarei (de aşa zisa Uniune a Patrioţilor din Sighişoara, de fapt o organizaţie a PCR – agenţia de spionaj a Rusiei sovietice în România)? Răspunsul ar fi fost uşor de dat dacă Primăria Sighişoarei ar fi consultat nişte istorici şi ar fi discutat cu câţiva din bătrânii supravieţuitori din acele vremuri: aceşti bolşevici barbari (nu eroi!) au murit în luptă cu românii sighişoreni neînarmaţi, pe timpul când încercau să-i jefuiască, să le violeze nevestele sau fiicele, să le fure hainele sau ceasurile de la mână!! Ce făceau trupele sovietice „eliberatoare” în intervalul 09 – 15.09.1944(data la care a fost înmormântat mr. „erou” C. D. Isacov – „eliberatorul” Sighişoarei)? Se comportau ca o armată de ocupaţie (chiar şi după semnarea la Moscova, a armistiţiului din 12.09.1944) conform datelor de arhivă, citez:
„Coloanele armatei roşii, începând cu 09.09. 1944, comit şi execută (în fostul judeţ Târnava Mare n.n.) rechiziţii, jafuri, spargeri neînchipuite, populaţia fiind ţinută în teroare”.
ESTE EVIDENT CĂ mr. ISACOV şi ortacii lui „eroi necunoscuţi”(oare chiar toţi sunt necunoscuţi sau chiar nu au existat: pe monumentul central nu se precizează nimic legat de locul şi modul în care au murit aceşti „eroi”) nu s-au luptat cu „fasciştii” (că aceştia defluiseră încă din august la Nord de Mureş) şi nici n-au eliberat oraşul Sighişoara de „fasciştii”, cum în batjocură scrie pe monumental lui Isacov (pentru simplul motiv că acest oraş nu a fost ocupat de germani sau maghiari în toată perioada 1940-septembrie 1944, fiind mereu sub controlul jandarmeriei şi armatei române), ci dimpotrivă l-au ocupat şi jefuit, obligând locuitorii şi la muncă forţată, aşa cum ne dovedesc documentele de arhivă (voi reveni cu documente doveditoare). Şi specialiştii M.Ap.N., dacă s-ar fi consultat cu istoricii militari (oare de ce n-au făcut-o?!), ar fi aflat acest adevăr cunoscut de întreaga ţară din numeroasele cercetări şi lucrări apărute. Iată mai jos un singur citat sintetic şi semnificativ preluat de pe site-ul: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/probatoriu/10_militari.htm (ARMATA- victimă a genocidului comunist): „sovieticii au amânat cu 20 de zile (23.08.-12.09.1944) semnarea armistiţiului, etapă pe care au proclamat-o <eliberarea glorioasă a României>, luând prizonieri peste 150.000 militari români (aflaţi în aşteptarea ordinului de alăturare), parcurgând sute de kilometri fără să tragă vreun foc (Până în Transilvania şi Banat),devastând depozite şi magazii , rechiziţionând cai şi căruţe, jefuind gospodării, violând femeile fără apărare în faţa copiilor îngroziţi, ucigând pe cei ce li se împotriveau, extinzând haosul şi dezordinea. Acest „comportament de ocupant”- dominat de teroare şi samavolnicii – îndreptate, atât asupra armatei cât şi a populaţiei civile, a prefaţat regimul comunist instalat ulterior.]”
Rezultă clar că pe teritoriul oraşului Sighişoara (unde funcţiona şi un Comandament Militar Sovietic începând cu zilele de 10/11.10.1944) şi întregului judeţ Târnava Mare, armata sovietică s-a comportat ca o armată de ocupaţie barbară, instalând o stare de teroare în marea majoritate a localităţilor judeţului, începând cu 7 septembrie 1944 (când prima patrulă sovietică a intrat nestingherită în Sighişoara) şi până în luna septembrie 1945 când a fost prinsă sau alungată şi majoritatea militarilor sovietici, răzleţi sau dezertori aflaţi pe teritoriul judeţului Târnava Mare. Aproape că nu a existat comună sau oraş fără crime, jafuri armate, violuri sau tâlhării comise de grupuri răzleţe (2-4 soldaţi sau ofiţeri) sau organizate (20-30 soldaţi sub comanda unor ofiţeri) de militari sovietici, asupra cărora Comandamentul Sovietic din Sighişoara nu a luat nicio măsură (dimpotrivă, pe unii dintre ei i-au înmormântat cu onoruri chiar în centrul Sighişoarei, cum se poate vedea şi azi!!). Şi autorităţile române tolerează şi azi o asemenea blasfemie, oare nu le e teamă de Dumnezeu?! Ca urmare, având în vedere consecinţele negative incalculabile pe termen mediu şi lung asupra educaţiei tinerilor şi copiilor români din Sighişoara, precum şi asupra imaginii României în Europa (care va avea de suferit prin transmiterea unor falsuri istorice antiromâneşti prin intermediul miilor de turişti care vizitează anual Cetatea Sighişoara), m-am decis să fac publice aceste adevăruri istorice, necunoscute majorităţii sighişorenilor. Secretul a fost atât de bine păstrat de comunişti şi după 1948 (prin teroarea antiromânească instaurată, inclusiv în Sighişoara şi încercarea de a şterge urmele crimelor aflate în arhive), încât abia acum, după 70 de ani am reuşit să descopăr, cu ajutorul lui Dumnezeu (au existat arhivişti şi bibliotecari cu credinţă care au salvat o parte din documentele doveditoare chiar cu riscul libertăţii şi al vieţii)aceste tragice adevăruri – şi e vorba aici de suferinţele părinţilor, bunicilor şi străbunicilor noştri, unii aflaţi în viaţă şi acum (octogenari şi nonagenari). În speranţa că veţi da tot sprijinul pentru aflarea întregului adevăr şi pentru cuvenitele reparaţii, în memoria acestor martiri, părinţi sau bunici ai românilor sighişoreni de azi, aştept noi mărturii din partea cititorilor Jurnalului de Sighişoara care au trăit acele clipe de groază. (Voi reveni cu noi dovezi din Arhivele Naţionale).
(Concluzii cu privire la comportamentul barbar al trupelor sovietice – aflate în marş către frontul din Transilvania – în Sighişoara şi pe Târnava Mare, începând cu luna septembrie 1944, desprinse în urma studiului documentelor oficiale, emise în perioada septembrie 1944 – martie 1945 şi păstrate în Arhivele Naţionale ale judeţului Mureş.)
ABUZURILE conducerii ARMATEI SOVIETICE (rechiziţii fără plată, obligarea cetăţenilor români de a executa muncă forţată în folosul unităţilor sovietice în spatele frontului, etc.) şi ACŢIUNILE CRIMINALE ŞI TÂLHĂREŞTI ale trupelor ruseşti, petrecute pe teritoriul ÎNTREGULUI JUDEŢ TÂRNAVA MARE,
ÎNCEPÂND CU ORAŞUL DE REŞEDINŢĂ SIGHIŞOARA, au avut un CARACTER ORGANIZAT, fiind executate sau tolerate de Comandamentul Militar al Armatei Sovietice înfiinţat la Sighişoara în perioada 10-12.09.1944. CARACTERUL ORGANIZAT al acestor acţiuni este demonstrat de:
– CONFISCAREA IMEDIATĂ A TUTUROR APARATELOR DE RADIO APARŢINÂND LOCUITORILOR DIN SIGHIŞOARA ŞI DIN ÎNTREG JUDEŢUL (izolând, informaţional, populaţia, pentru ca aceasta să nu mai poată asculta ordinele guvernului şi armatei române şi nici să afle ororile comise de soldaţii bolşevici pe unde au mărşăluit, menţinând astfel starea de nesiguranţă şi teroare);
– NUMĂRUL MARE al acestor acţiuni criminale (aproape în fiecare localitate DIN ZONA CUPRINSĂ între Copşa Mică – Sighişoara – Racăşul de Jos, pe Valea Târnavei Mari şi CF Copşa Mică – Sighişoara – Rupea – defileul Oltului din m-ţii Perşani s-au înregistrat jafuri, crime sau violuri);
– ÎNCERCĂRILE Comandamentului Militar Sovietic de a MUŞAMALIZA aceste infracţiuni grave sau de a-i proteja pe făptuitori, toate acestea confirmând că armata roşie s-a comportat în România, cel puţin în perioada septembrie 1944 – mai 1945, ca o armată de ocupaţie barbară. Astfel de acte infracţionale s-au petrecut pe o perioadă lungă (circa 10 luni), cu consecinţe umanitare, morale, sociale şi economice dezastruoase pentru Regatul României în general şi pentru jud. Târnava Mare în special. Această concluzie se desprinde, pentru judeţul Târnava Mare şi Sighişoara, din dările de seamă ale poliţiei, jandarmeriei (către Prefectura Târnava Mare) şi din adresele Prefecturii şi Preturilor adresate forurilor ierarhice superioare, cuprinse în documente oficiale care, din fericire, s-au mai păstrat (este evident că multe au fost distruse) în Arhivele Naţionale din Târgu Mureş, astfel: PENTRU LUNILE SEPTEMBRIE – DECEMBRIE 1944 (începând cu 7 septembrie când prima patrulă sovietică a intrat în Sighişoara):
- Rapoarte şi concluzii cu caracter general… „Populaţia, în general, continuă a-şi manifesta deosebita nervozitate şi îngrijorare faţă de faptele comise de soldaţii ruşi (jafuri în dauna locuitorilor n.n.) şi imposibilitatea autorităţilor civile şi militare de a apăra viaţa şi avutul cetăţenilor. O deosebită îngrijorare se observă în rândul populaţiei române în urma faptului că Comenduirea Rusă a Pieţii Sighişoara a ridicat aparatele de radio şi de la români (aliaţi n.n.) fără excepţie! …în contra românilor s-au luat aceleaşi măsuri ca şi contra minorităţilor (colaboratoare cu naziştii şi horthyştii inamici n.n.)…se aşteaptă şi alte măsuri şi mai drastice… Teama funcţionarilor publici şi a elementelor intelectuale faţă de modul cum se comportă soldaţii ruşi este justificată…” (din Darea de Seamă a Poliţiei oraşului Sighişoara asupra evenimentelor petrecute în septembrie 1944 – după sosirea trupelor sovietice în judeţ; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare. DOSAR 4/379/1944. Pg. 21/23/24, „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”) …„Populaţia românească este foarte nemulţumită din cauza multor jafuri din judeţ…pe timpul scurgerii trupelor sovietice şi ridicarea aparatelor de radio de către Armata Sovietică…” (Adresa Prefecturii Târnava Mare nr. 399/30.09.1944 privind starea de spirit a populaţiei în septembrie 1944 – după sosirea trupelor sovietice în judeţ; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare.DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, Pg. 21/23/24)
„Conform Ordinului secret al MAI nr.12454/1944 (semnat de generalul Aldea n.n.) veţi întocmi urgent tablouri (tabele n.n.) cu rechiziţiile fără plată şi pagubele comise de armata roşie în trecere. Se vor evidenţia distinct pagubele suferite: de către administraţiile locale respectiv de către particulari.” (Adresa Prefecturii Tr. Mare nr. 421/20.09.1944 către pretori şi primari; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944 „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, Pg. 21/23/24) – majoritatea acestor tabele, din nefericire, a dispărut!
„Coloanele armatei roşii, începând cu 09.09. 1944, comit şi execută rechiziţii, jafuri, spargeri neînchipuite, populaţia fiind ţinută în teroare (militarii sovietici puteau fi definiţi astfel ca terorişti pregătiţi şi instigaţi psihologic împotriva poporului român n.n.)”. (Adresa Preturii Mediaş nr. 2200/1944 către Prefectura Târnava Mare, ca răspuns la solicitarea MAI; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, Pg. 21/23/24).
- Exemple de cazuri concrete de crime, muncă forţată, jafuri şi violuri, petrecute în localităţile judeţului Târnava Mare, raportate de detaşamentele de jandarmi şi de primării pentru lunile septembrie – decembrie 1944 (pe baza cărora s-au întocmit rapoartele sus-menţionate către Prefectură): „La data de 09.09.1944, în comuna Retiş s-a oprit un tanc sovietic cu echipa de tanchişti formată din commandant (ofiţer) şi 4 soldaţi ruşi care au jefuit (furându-i 9 oi sub ameninţare cu arma n.n.) pe ciobanul T. Prescurea şi locuitorii Radu Ambrozie şi Andrei Zimerman (pe care i-a deposedat de cizme şi bani, după ce i-au percheziţionat).”(Din adresa Primăriei Retiş nr. 1470/12.10.1944 către Prefectură Târnava Mare; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, Pg. 51). „…localul Judecătoriei Sighişoara a fost spart de 2 ori de soldaţi ai Armatei Sovietice, respectiv în nopţile de 13/14.09.1944 şi 14/15.09.1944.S-au furat valori şi s-a răvăşit arhiva cerem măsuri de întărire a pazei la Judecătorie şi Tribunal şi informarea Comandamentului Armatei Sovietice la Sighişoara (în 3-4 zile de la venirea primei patrule a şi fost instalat. n.n.)” (Adresa Judecătoriei mixte Sighişoara nr. 21335 către Prefectură. F.F. Urgent, FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.118.).
NOTĂ: Tot în aceste zile (când Sighişoara era sub teroarea bolşevică provocată de ocupanţii sovietici) este ucis, în împrejurări neelucidate, maiorul sovietic C. D. Isacov, aşa zisul „eliberator” al Sighişoarei, conform falsului înscris de pe monument (vezi imaginea), care-i dezinformează pe sighişoreni falsificându-le grosolan istoria!! „Coloană de 10.000 cazaci sovietici (circa o divizie n.n.) va cantona la noapte (19/20.09.1944) în zona Saschiz, după ce s-au dedat la mari devastări la Rupea se cere îmbarcarea de urgenţă (a soldaţilor sovietici) în gările Vânători şi Mureni.” Adresa nr. 430/19.09.1944: Cabinetul Prefectului de Tr. Mare către MAI. Fulger! FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.246). „De 2 săptămâni populaţia comunei sub teroare. Bande de soldaţi ruşi au devastat comuna în întregime (paza şi ordinea comunelor Saroş şi Aţel fiind asigurate de numai 4 jandarmi)…Trimiteţi urgent o Companie din Regimentul de pază, altfel vom rămâne muritori de foame! Primar Vasile Şerean” (Adresa nr. 1196/23.09.1944 Primăria com. Şaroşul Târnava Mare către Prefectura Sighişoara; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.315). „În noaptea de 02/03.10.1944, un pluton de cazaci sovietici s-au oprit în (au ocupat n.n.) comuna Şeica Mare, sau îmbătat, au siluit 5 femei şi o fată şi au împuşcat (mortal) pe locuitorul Binel Mihai (care a încercat să intervină). Comandamentul Sovietic s-a opus identificării infractorilor populaţia duce o permanent groază din cauza actelor barbare pe care le săvârşesc ostaşii din armata aliată (sovietică).” (Raport nr. 6231/08.10.1944 al Legiunii de Jandarmi Târnava Mare către Prefectură; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944, „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, pg.48).
„În seara zilei de 25 octombrie 1944, 2 ofiţeri ruşi, veniţi cu un tren, (staţionat pentru a fi n.n.) descompus în gara Archita, au intrat în curtea lui Mihai Broos (nr.163), cu intenţie de jaf. O fată aflată în casă a alertat pe vecinul Martin Herman care a fost împuşcat mortal de unul din ofiţeri pe când striga după ajutor ulterior, cei 2 ofiţeri s-au întors cu o grupă de soldaţi, jefuind locuinţele familiilor Ioan Galter (nr.31), Ludwig Mihail (nr.19) şi Dârjan Gheorghe (nr.230), bătând-o pe femeia Sara Bortesch care încerca să ceară ajutor cerem să luaţi măsuri deoarece se întâmplă des ca trenuri care vin de la Braşov cu soldaţi ruşi să oprească în Archita.” (Adresa Primăriei Archita nr. 1643/1944 către Pretura Saschiz; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944” pg.107).
„… pe 10.11.1944, orele 16.30, învăţătorul Vasiliu Constantin din Copşa Mică, care se deplasa cu căruţa din halta Luna către com. Valchid, a fost atacat de 4 soldaţi sovietici care i-au furat ceasul şi banii, fiind rănit grav prin împuşcare pentru că a încercat să se opună”. (Nota Telefonică nr. 1825/11.11.1944 a Legiunii de Jandarmi Târnava Mare către Prefectura Târnava Mare, FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, pg. 105) „La data de 27 noiembrie 1944 un grup de ostaşi sovietici, care au venit cu un tren de marfă de la Braşov, au coborât în Gara Rupea şi au jefuit cântarul basculă al fabricii de zahăr Bod (furând sub ameninţare 20.000 lei, haine, cearşafuri şi pături), pe impiegatul gării pe care l-au lăsat fără palton şi pălărie şi un locotenent roman aflat în gară căruia i-au luat mănuşile. Au distrus în acelaşi timp o parte din aparatura şi mobilierul camerei de dirijare a trenurilor (gara Rupea fiind nefuncţională timp de 30 minute).” (Raport al Prefecturii nr. 547/14.12.1944 către MAI, FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944.,„Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944” pg.202)
Evenimente similare s-au petrecut pe timpul transportului pe CFR din jud. Târnava Mare, în luna decembrie 1944, amplificând starea de teroare din judeţ, aşa cum rezultă din documentele:
FONDUL Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944 pg. 210 : „… impiegatul gării din Racăşul de Jos în 10/11.12.1944 a fost bătut şi jefuit de un grup de soldaţi sovietici…” aşa cum reiese Din adresa nr. 547/18.12.1944 a Prefecturii Târnava Mare adresată, fără niciun rezultat, Comandamentului Militar Sovietic Sighişoara. „… în staţia Mureni, la data de 10.12.1944, 3 soldaţi sovietici au coborât din trenul de persoane nr.2521, l-au bătut pe impiegat şi l-au înjunghiat mortal pe Salem Achim din Feleac după care i-au jefuit.” cf. Raportului Legiunii de jandarmi nr. 1998/17.12.1944 adresat Prefecturii Târnava Mare. Din Raportul 9262/21.12.1944 al Legiunii de jandarmi Tr. Mare către Prefectura Târnava Mare: „Între staţiile Mureni şi Vânători, 2 ostaşi sovietici l-au jefuit de efecte pe serg. Popa Ioan de la Şcoala de Subofiţeri de Rezervă Orăştie, după care l-au împuşcat, rănindu-l grav, pe timp ce sărea din tren.”
Extras din Dările de seamă din 17 decembrie 1944 ale Legiunii de Jandarmi Sighişoara şi Secţiei de Jandarmi Copşa Mică, privind contribuţia, modul de acţiune şi realizările Gărzilor cetăţeneşti (create în Ardeal la iniţiativa lui Iuliu Maniu în scopul apărării vieţilor cetăţenilor şi a bunurilor acestora din localităţile de trecere a armatei sovietice), înfiinţate cf. Ordinului 45.000/02.10.1944 al MAI (din perioada noiembrie/decembrie 1944) „III REALIZĂRI: înlăturarea (lichidarea şi prevenirea n.n.) jafurilor şi furturilor din partea răufăcătorilor. Şi ostaşilor răzleţi sovietici. Exemple: Din com. Aţel: la încercarea mai multor soldaţi sovietici de a devasta o casă lucrurile au fost salvate la intervenţia Gărzii cetăţeneşti, în schimb un soldat sovietic a împuşcat (mortal) pe locuitorul Ioan Munteanu. Din com. Ighiş: doi soldaţi sovietici au voit a jefui locuinţa lui Hartman Ştefan..find împiedicaţi de garda cetăţenească.”.(FONDUL: Legiunea de Jandarmi jud. Târnava Mare – subordonată Inspectoratului de Alba Iulia /1944-1948, Dosarul nr.9, pg.33/39).
De menţionat şi faptul că deşi prin Ordinul Circular nr. 45433/11.10.1944 al Inspectoratului General al Jandarmeriei, Direcţia Siguranţă şi Ordine Publică li se interzicea ostaşilor sovietici să facă rechiziţii forţate (FONDUL: Legiunea de Jandarmi jud. Târnava Mare, subordonată Inspectoratului de Alba Iulia /1944-1948, DOSARUL NR. 7, pg.1), aceste acte banditeşti au continuat cum se vede din exemplul de mai jos: „Invalidul de război Bucşa Gheorghe din Mercheaşa (jud. Târnava Mare) reclamă că i-a fost ridicat un cal,fără plată, de către armata sovietică” (cf. adresei nr. 467/14.10.1944, persoană fizică către Prefectura Târnava Mare,
FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.315)
Scoaterea la muncă forţată:
„La cererea Comandantului Garnizoanei Sovietice Sighişoara luaţi măsuri să se pună la dispoziţia armatei roşii în gara Sighişoara, în zilele de 09, 10.09.1944 şi următoarele un număr de 200 lucrători bărbaţi, 50 de femei şi 50 de căruţe.” (Adresa nr.461/1944 Prefectura către Poliţia Sighişoara; FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSARUL 8 „Prefectura Târnava Mare. Corespondenţa intrată/ieşită”, pg.315). „… La Spitalului sovietic amenajat, pentru 2000-2500 de răniţi, la Daneş zilnic se mobilizează bărbaţi la muncă forţată, se rechiziţionează căruţe, iar femeile sunt obligate să spele lenjeria şi rufele răniţilor şi să coacă sute de pâini pentru spital, gratuit!! …grădinile de zarzavat sunt distruse în întregime, aceeaşi situaţie (constatată) pe întregul judeţ. Distrugerile şi omorurile ar reîncepe (cu mai multă intensitate n.n.) odată cu fermentaţia vinurilor (vinul aflat în butoaie din 1943 fusese deja furat şi băut de ruşi n.n.) …Deşi sunt zeci de reclamaţii la Postul de Jandarmi, Poliţia rusă şi Comandantul Spitalului sovietic nu intervin…” (Nota Informativă nr. 321/28.10.1944 a Legiunii de Jandarmi Sighişoara către Prefectură, FONDUL: Prefectura jud. Târnava Mare, DOSAR 4/379/1944., „Buletine informative sosite la Prefectură după 23 august 1944”, pg.86).
PENTRU LUNILE IANUARIE – NOIEMBRIE 1945:
„În ziua de 07.01.1945, jandarmii şi populaţia…au prins în com. Dârjiu, jud. Târnava Mare, un grup de 7 ostaşi sovietici, care umblau şi furau de la locuitori, fără să poată fi prinşi asupra lor s-au găsit diferite obiecte şi sume de bani care au fost înapoiate păgubaşilor (în număr de 14 familii) cazul s-a raportat Comandamentului Sovietic Sighişoara dar infractorii au fost preluaţi (forţat) de un alt grup de soldaţi ruşi veniţi cu un tren (în gara Dârjiu), (după care) nu s-a mai ştiut nimic de ei (practic au fost făcuţi scăpaţi) La data de 07.03.1945, postul de jandarmi Daneş a prins 2 ostaşi sovietici, autori ai mai multor furturi de la locuitori…” (Extras din Darea de seamă a Legiunii de Jandarmi Sighişoara pe perioada 6-20.01.1945, FONDUL: Legiunea de Jandarmi jud. Târnava Mare – subordonată Inspectoratului de Alba Iulia /1944-1948, Dosarul nr.9, pg.56-57, 79). Jafurile şi crimele comise de militarii sovietici au continuat şi după 9 mai 1945: „Spargerea de la Fabrica de ţesături „Irti” din Mediaş (noaptea de 8/9.09.1945) din descrierea paznicului Şuteu Gheorghe: suspecţi sunt doi soldaţi sovietici, din care unul, cu caschetă militară rotundă şi bluză din foaie de cort, l-a înjurat vorbind ruseşte şi când s-a căutat de armă, paznicul a fugit s-a constatat că s-au furat, de la Secţia ţesătorie şi de la magazia cu mărfuri, 800 m sterj pentru căptuşală şi 200 m mătase pentru cămăşi de noapte.” (FOND „Poliţia oraşului de reşedinţă Sighişoara”, Vol N2: Crime şi delicte 1945/1946, Biroul judiciar/ Nr. 7572/12.09.1945, Dosar 26, Pg. 179) „Spargerea, de către soldaţi ruşi înarmaţi, în noaptea de 22/23.08.1945, a fabricii Karras de unde au furat 6000 fuse (baloţi) de piele.” (FOND „Poliţia oraşului de reşedinţă Sighişoara”, Vol. Nr. 2: Crime şi delicte 1945/1946, Biroul judiciar/Comisariatul de poliţie Mediaş Nr. 10706/ 13.09.1945”, Dosar 26 pg.. 239)
„În ziua de 21.09.1945, în staţia CFR Copşa Mică, orele 19.50, a intrat, din direcţia Blaj, trenul sanitar nr.2594 cu militari sovietici. După ce trenul a fost garat, un grup de militari sovietici a coborât comiţând jafuri asupra populaţiei civile şi militare române ce se găsea pe peron chiar în faţa biroului nostru militarii sovietici au luat (furat n.n.) cu forţa 3 baloturi, de la 4-5 persoane, cu care au fugit în vagon. Apoi, la capătul peronului spre revizie au încercat să zmulgă bagajele de la 5 militari români în uniformă de aviaţie. Aceştia au strigat, alertând poliţia CFR care a intervenit cu 2 poliţişti (comisarul Stoica Octavian şi gardianul Bardaş Ioan). Soldaţii ruşi au fugit în vagoane şi s-au întors înarmaţi. Militarii români au făcut uz de armă şi au fugit, iar poliţiştii CFR au rămas, fiind înconjuraţi de circa 100 soldaţi sovietici, unii încercând să-i lovească. Gardianul Bardaş a fugit pe câmp, după ce a fost bătut, iar comisarul a reuşit să se refugieze în podul staţiei. Ulterior aceşti soldaţi sovietici au urcat la etajul 1, la locuinţele funcţionarilor CFR şi în biroul de mişcare, jefuindu-i pe şeful staţiei Dobre Gheorghe şi pe impiegatul de mişcare Chircu Teodor, de îmbrăcămintea menţionată în raportul telephonic 1287/22.09.1945. Pentru a putea face faţă provocărilor militarilor sovietici, pentru menţinerea ordinii în staţia CFR Copşa Mică – unde ZILNIC SE ÎNTÂMPLĂ ASEMENEA CAZURI – rog interveniţi pentru înfiinţarea unei gărzi militare sovietice absolut necesare.” (FOND „Poliţia oraşului de reşedinţă Sighişoara”, Vol. N2: Crime şi delicte 1945/1946, Biroul judiciar, Dosar 26/nr.8230/24.09.1945, Adresa nr. 1287/22.09.1945 a Detaşamentului de Poliţie din gara Copşa Mică către Poliţia Sighişoara, pg. 254) „În noaptea de 17/18.11.1945, orele 02.00, un grup de soldaţi sovietici au forţat uşa biroului Poliţiei gării(Copşa Mică), ameninţându-l pe jandarmul de serviciu Ferezan Vasile să deschidă uşa intrând în birou au vrut să ridice cu forţa lucrurile (aflate în încăpere n.n.) fără să reuşească…în aceiaşi zi, la orele 10.00, un alt grup de soldaţi sovietici (între care şi o rusoaică) au spart uşa de la camera de rezervă a staţiei, de unde au furat 3 cearşafuri, 4 pături, un palton şi un fular. Banda era în stare de ebrietate comisar şef Stoica Octavian” (FOND „Poliţia oraşului de reşedinţă Sighişoara”, Vol N2: Crime şi delicte 1945/1946, Biroul judiciar, Dosar 26/Înreg. 11290/1945; NT 1774/intr. 11298/18.11.1945, Detaşamentul de Poliţie Copşa Mică către Poliţia oraşului Sighişoara, pg. 1004). „Raportez, în data de 15.09.1945, orele 13.00, a fost împuşcată mortal (în cap), în localul Cantinei Fabricii de Sticlă Mediaş, numita Cruceanu Irina de 38 de ani, casnică, de către un dezertor sovietic..care făcea chef cu încă 2 soldaţi sovietici şi o rusoaică (în uniformă)…A fost prins, bătut şi apoi transportat la Spitalul de stat,…după 30 minute a fost dus la Comisariatul de Poliţie Mediaş din ordinul autorităţilor sovietice…” (FOND „Poliţia oraşului de reşedinţă Sighişoara”, Vol. N2: Crime şi delicte 1945/1946, Biroul judiciar, Dosar 26/ NT 7806/15.09.1945, Poliţia oraşului Sighişoara către Inspectoratul de Poliţie Sibiu).
Aştept şi mărturii orale de la românii din Sighişoara şi fostul judeţ Târnava Mare privind crimele şi jafurile comise de militarii sovietici în anii 1944/45, pentru restabilirea cât mai exactă a adevărului şi luarea măsurilor cuvenite în ce priveşte raţiunea tolerării în continuare a unor asemenea monumente sovietice în Sighişoara. Nu ar fi firesc ca în locul unor monumente antiromâneşti să ridicăm un monument al martirilor sighişoreni (părinţi sau bunici ai noştri) ucişi de sovieticii comunişti în anii 1944/45 în centrul Sighişoarei, iar în locul cimitirului comunist sovietic să amenajăm un parc pentru copiii din cartierul Gării?!
Aştept opiniile dumneavoastră pe adresa Jurnalului Sighişoara Reporter (e-mail: redactiajsr@yahoo.com).
Lt. col. art. (rez.) lector Alexandru Teodoreanu
Si ca sa cunoastem cu acuratete ce mama dracului cauta cimitirul ala in Sighisoara, in respectiva locatia trupele sovietice nu s-au „luptat” decat cu populatia romaneasca civila, avem mai jos amanunte:
Evenimentul Zilei: „Falsul istoric din Inima Romaniei”