Desi aflasem de ceva timp de acest lucru, neputand sa-l verific, am preferat sa nu-l fac public, insa in cadrul Simpozionului de joi informatia a fost reinterata, public de aceasta data: in decembrie 2012 o delegatie suedeza, nu stiu daca a Saab sau a guvernului, a venit cu o oferta pentru avioane Gripen catre partea romana la un pret revizuit. Oferta este o imbunatatire sau o reluare a ceea ce suedezii declarau odata cu anuntul nostru privind avioanele F-16 portugheze, si anume ca Saab-ul poate oferi 12 avioane noi, incadrandu-se in liniii mari in bugetul pus la bataie de Romania. Nu cunosc alte amanunte, nu stiu despre ce avioane ar putea fi vorba, insa in mod clar Suedia a intarit si se pare revizuit, in sens pozitiv pentru noi, oferta pentru avioane de lupta.
Tot in cadrul simpozionului, domnul Marian Gialceava, directorul tehnic al Companiei Nationale ROMARM, a declarat ca programul armei de asalt merge bine, problema este insa inexistenta unei garantii ca arma va fi si cumparat de catre Armata. Aici unii dintre voi ar putea argumenta ca mai intai sa faca ROMARM-ul o arma de calitate si apoi mai vedem ce si cum. Din pacate o astfel de logica este totalmente gresita, din urmatoarele puncte de vedere: Cugirul nu s-a apucat sa proiecteze si sa construiasca o noua arma de asalt pe motiv de hobby, ci avand la baza o comanda si un caiet de sarcini facut de armata. Asadar atat timp cat noua arma de asalt va respecta criteriile din caietul de sarcini, MApN este cam obligat s-o cumpere.
O veste ceva mai buna vine din partea programului TBT 8×8, acolo unde in a doua partea a lunii aprilie vor incepe testele balistice la carcasa noului transportor, carcasa care, conform cu declaratile domnului Gialceava, va fi din standard la nivelul de protectie 3. Tot referitor la TBT, domnia sa mi-a spus, din pacate vorbeam la prezidiu si nu se vede pe inregistrarea video, ca trenul de rulare, asa-zisul IVECO (si eu tot de IVECO stiam si am scris) va fi de facto de conceptie romaneasca, doar UTI va integra pe noul transportor sistemele electronice.
Cam atat deocamdata cu vestile de la intalnire.
Bineinteles ca discutia de baza in cadrul Simpozionului a fost Offsetul si dotarea Armatei. Din pacate am constatat, desi nu este nici o noutate, ca insasi termenul de OFFSET deranjeaza autoritatile noastre conductoare. O discutie serioasa pe aceasta tema s-a purtat in cadrul intalnirii, dar numai intre membrii Industriei de Aparare, si bineinteles ca toti cunosteau foarte bine acest concept si il vor folosit si aplicat cat mai repede, nu acelasi lucru putem spune si despre decidentii politici.
M-am convins acum, pe propria mea piele si Marius odata cu mine, ca cei care au puterea in mana stiu despre ce vorbim noi astia mai mici, si poate tocmai de aceea (materialele care au fost folosite in cadrul dezbaterilor au fost transmise cu ceva vreme inainte catre ministere) nu ne-au onorat cu prezenta, o astfel de discutie fiind bineinteles, incomoda.
Un gust amar sa vezi industria de aparare cerand dreptul la viata, si nu la viata lor, ci pentru viata noastra.
Am din ce in ce mai mult senzatia ca aceasta ramura economica extraordinar de importanta va fi lasata sa moara, va fi in continuare indatorata in mod incorect, iar mai apoi lichidata, iar o data cu iesirea din peisaj a industriei militare romanesti, ne putem lua adio si de la o Armata Romana decent si solid dotata, de la o Armata Romana demna, ca forta si dotare, de la notiunea de armata si nu cea de Poltitie Aeriana, sau trupe de mentinerea pacii si anti-insurgenta, pentru ca pana la urma se pare ca spre acest lucru ne indreptam.
Avem inca oamenii deosebiti, patrioti adevarati, oameni care inteleg exact cum se invarte lumea, din pacate insa acesti oameni nu sunt si in structurile de conducere ale Tarii…
Primul vorbitor este dl. Aurel Cazacu fost director ROMTEHNICA, cel de-al doilea, directorul ROMAERO, iar al treilea vorbitor este dl. C-tin Bucuroiu, liderul de sindicat de la U.M. Moreni
Ca o ultima observatie, faptul ca cele doua fabrici implicate in programele nationale: “Arma de asalt” si “Transportor blindat pentru trupe 8×8”, nu au contracte ferme de achizitie a produselor pe care le dezvolta, contracte care sa garanteze ROMARM faptul ca un anumit numar minim de arme si transportoare vor fi achizitionate, daca vor respecta intocmai caietele de sarcini, este de facto o alta lovitura sub centura data de politic, Industriei de Aparare!
Practic, cu ultimele forte si fonduri, cele doua companii subordonate ROMARM incearca sa atinga parametrii tehnici si de calitate pentru cele doua produse comandate de catre MApN, dar o fac pe riscul lor, neavand absolut nici o garantie ca Armata va cumpara produsele dezvoltate de ei. Ori faptul ca nu exista un contract minimal garantat de achizitie, blocheaza orice sansa ca cele doua fabrici sa acceseze linii de credit pentru finalizarea prototipurilor, productiei de preserie si mai apoi sa se pregateasca pentru productia de serie si sunt astfel blestemate la subfinantare, la o dezvoltare extrem de greoaie si poate intarziata, toate aceaste deoarece sa lansezi programe nationale de cercetare-dezvoltare de produse militare noi, dar sa nu garantezi un numar minim de produse achiztionate, este similar cu o hemoragie masiva, poate ultima, pentru Industria de Aparare.
Nimeni nu ne poate garanta cu dupa definitivarea si omologarea celor doua produse, MApN-ul le va si cumpara, lasand astfel in faliment si datorii doua fabrici foarte performante, pentru ca mai apoi sa ne trezim cu cine stie ce investitor strain care preia cele doua programe strategice…
Iar pe pagina Armata Romana din bara de sus, veti gasi intregul material prezentat in cadrul Simpozionului de catre RomaniaMilitary.
GeorgeGMT