Simulare: 200 de refugiați și solicitanți de azil, la granița cu Moldova
Capacitatea de reacție a polițiștilor de frontieră a fost testată ieri, 10 decembrie, printr-un exercițiu operativ-tactic ce prevedea gestionarea fluxurilor migraţionale masive şi a solicitanţilor de azil, care pot parveni în zona frontierei de stat.
La operațiune au fost implicați și reprezentanții Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, Batalionului cu Destinaţie Specială „Fulger” al Armatei Naţionale,
Biroului Migrație și Azil, Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR), Centrului de Drept al Avocaților, Centrului de Caritate pentru refugiați, precum și ai Asociației ,,Ave Copiii”.
Aceștia trebuiau să gestioneze un flux de 200 de refugiați. Exercițiul a oferit posibilitatea de a verifica nivelul de pregătire a personalului CNPF, Sectorului Poliţiei de Frontieră Ungheni şi celui al Direcţiei regionale Vest pentru acţiuni în situaţii de criză.
Un exercițiu similar s-a desfășurat și pe Aeroportul Internațional Chișinău, la care au participat reprezentanții Serviciului de securitate aeronautică, Serviciului medical, Serviciului pompieri, precum și ai altor servicii abilitate din cadrul aerogării.
Sute de basarabeni stau cu nopțile la coadă pentru cetățenie
Cozi uriaşe la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din Iaşi. Sute de basarabeni care încearcă să obţină acte româneşti se aşează la rând cu noaptea în cap. Pentru că nu se dau bonuri de ordine, oamenii se programează singuri, iar cei care nu sunt pe liste sunt împiedicaţi să-şi depună dosarele de cei veniţi înaintea lor.
– Tu nu eşti pe listă!
– Am fost şi eu.
– Nu-i normal, eu vin de la ora 3:00 ziua şi tu ai venit la 8:00 dimineaţa. Nu se face aşa ceva.
Astfel de discuţii au loc în fiecare dimineaţă în parcarea Prefecturii din Iaşi unde se adună cei care vor să-şi depună dosarele la Biroul Teritorial pentru Cetăţenie.
Din cauza numărului mare de solicitări, nu toţi reuşesc să ajungă la ghişee într-o singură zi. Cei care rămân pe dinafară îşi petrec noaptea în maşini şi se programează pe liste.
– Lista se face aici, pe loc. Eu, când am ajuns, m-am înscris mai întâi pe listă.
Reporter: Dar cine face lista?
– Noi între noi.
– Noi ducem evidenţă, adică să fie ordine oarecare, să nu ne îmbulzim.
Cetăţenii moldoveni spun că listele sunt singura soluţie, în condiţiile în care Biroul Teritorial pentru Cetăţenie nu distribuie bonuri de ordine.
– Noaptea am staţionat într-un automobil, aici. Păi aşteptarea e întotdeauna grea.
– Și ieri am fost şi astăzi. Merge greu, dar ce să facem, trebuie să aşteptăm.
După ce îşi depun actele, basarabenii aşteaptă cel puţin opt luni până obţin cetăţenia. Mulţi dintre ei vor să pleace la muncă în vestul Europei.
– Nu-i prea bine la noi în ţară şi cred că în Europa e mai bine, mai faci un ban ca să întreţii familia.
Şefii Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie cunosc situaţia şi promit că, de săptămâna viitoare, vor distribui bonuri de ordine şi vor dubla personalul.
Până în urmă cu trei săptămâni, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie avea la Iaşi trei angajaţi. Unul dintre ei a intrat în concediu fără plată, iar cei doi angajaţi rămaşi pot înregistra cel mult o sută de dosare pe zi.
Lunar, 2.000 de persoane depun solicitări în vederea obţinerii cetăţeniei române.
BĂTRÂNCEA-MANCURTU
Cazul socialistului Bătrâncea ilustrează cum nu se poate mai exact fenomenul mancurtismului din Basarabia. Rupând în grabă și laș harta României, în Parlamentul de la Chișinău, Bătrâncea s-a manifestat ca un mancurt clinic. Termenul mancurt (scris și mankurt) făcuse carieră la noi în anii de clătinare a imperiului sovietic. Se vede însă că ureseseul încă nu a murit dacă mancurții mai ascultă de el.
Mancurt este un cuvânt turcic, din limba kirghiză, și înseamnă ”Persoană lipsită de memorie istorică, lepădată de propriile rădăcini, renegat, înrobit identitar și/sau mental, care și-a uitat etnia, care și-a uitat numele, care a uitat ororile stăpânirii străine sau dictaturii, persoană înrobită total și îndobitocită, care își servește stăpânul cu devotament și care este capabilă, de dragul acestui stăpân, să-și ucidă până și mama”. Mancurtul este un amnezic depersonalizat și, astfel, un rob perfect.
În limba română, ca și în majoritatea limbilor europene, acest cuvânt a pătruns pe filieră literară, fiind preluat din celebrul roman al lui Cinghiz Aitmatov ”O zi mai lungă decât veacul” (sau ”Halta vânturilor”). Mancurtizarea a fost practicată inițial în Asia și viza transformarea ostaticilor în slugi fidele, devotate orbește. Legenda kirghiză la care apelează Cinghiz Aitmatov în roman spune că ostaticilor li se aplica pe capul proaspăt ras o calotă (zisă șiri) făcută dintr-o fâșie de piele proaspăt jupuită de pe coapsele unei cămile. Ostaticii erau lăsați în deșert pentru mai multe zile, într-un jug de lemn, cu mâinile și picioarele legate, iar calota șiri, urscându-se și contractându-se, se contopea cu pielea de pe țeastă și provoca dureri insuportabile, care conduceau în definitiv la pierderea aproape completă a memoriei, cu excepția unor deprinderi de bază. Eroul lui Cinghiz Aitmatov, Joleman, regăsit de mama sa, Nayman-Ana, nu numai că nu o recunoaște, ci o și ucide cu sânge rece, din porunca stăpânului său.
Putem vorbi despre mancurtul Bătrâncea, individul fiind total aservit intereselor rusești. El nu a făcut decât să-și ucidă mama în mod simbolic, sfârtecând imaginea ei cuprinsă într-o simplă hartă. Este o dramă, omenește vorbind. De multe ori cei care trăiesc în interiorul unei drame nu sunt conștienți de aceasta, hrănindu-se cu iluzia confortului pe care ți-l dă un orizont închis într-o geografie limitată și într-un cadru de timp care exclude în mod alergic trecutul. S-ar putea însă ca lucrurile să fie și mai proaste, ca acest nenorocit să fie conștient de propria-și condiție, iar atunci va trebui să vorbim despre o complicitate vicleană cu interesele străine, rusești, ceea ce ar însemna doar intrarea gogomanului în rolul scenic de mancurt, într-o distribuție tot de la Moscova.
Oricum, cred că este corect ca acestui individ să i se spună de acum încolo Bătrâncea-Mancurtu.