Procesul de modernizare al Armatei Siriene a inceput in 2008. Razboiul dintre Israel si Hezbollah (2006) sau Operation Orchard (06.09.2007), probabil au stat la baza acestui program.
Pana la achizitiile din Rusia, regimul Assad si-a imbogatit arsenalul balistic/tactic cu rachete din Iran si Coreea de Nord. Mass-media occidentala sustine ca Siria este tara din Orientul Mijlociu cu cel mai mare stoc chimic la care se adauga si capacitatea de a produce focoase cu VX, sarin, tabun, mustard gas.
Revenind la armele conventionale, Siria si-a echipat infanteristii cu AK-103 si Kornet-E. Principalul tanc este T-72.
Siria pare sa aiba ~1700 de tancuri de acest tip, dintre care numai 122 au fost modernizate la standardul T-72M, in urma unui contract cu o firma italiana.
Restul umreaza sa fie aduse de Rusia la Standardul T-72M1M. Puterea de foc si precizia au fost sporite cu implementarea proiectilului 9M119 Svir, probabil importat masiv de la rusi alaturi de ~2000 de 9M117 Bastion (100-105mm) pentru T-55/62 sau lotul de BMP-3 (~300 de masini).
9M123 Khrizantema este si ea prezenta in arsenalul lui Assad.
Intretinerea si dezvoltarea arsenalului sovietic nu s-a bazat doar pe importurile din Rusia. Siria are un parteneriat strategic cu Iran ceea ce ii permite sa aiba influenta asupra gruparii Hezbollah.
Siria a importat din Iran copii ale rachetelor TOW, 9M113 Knkurs, Metis M, posibil si M47 Dragon.
Divizile de artilerie au fost aprovizionate cu sisteme derivate din BM-21 si versiuni moderne din familia Frog-7.
Weishi Rockets din China si SS-21 si SS-21 Scarab din Rusia par sa insemne o noua provocare pentru Israel.
In 2008 Siria si-a exprimat interesul pentru o noua generatie de sisteme anti-aeriene din care fac parte Pantsir S1, BUK M2E si S-300. Controversa cea mai mare este lagata de ultimul sistem, deoarece oficialii americani se tem de contrabanda unor componete intre sirieni si regimul de la Teheran. In cazul lui Pantsir S1, sirienii au livrat Iranului o baterie intreaga + cateva masini de rezerva, conform unor surse. (Iran nu a publicat niciodata imagini cu acest tip de instalatii, sau ceva asemanator).
Televiziunea de stat siriana a publicat imagini din cadrul unui exercitiu in care sirienii au tras cu Pechora-2M. Probabil rusii au oferit si ceva suport tehnologic pentru actualizarea instalatiilor sovietice S-125.
Intr-o confruntare aeriana SyAAF se poate baza doar pe ~80 de MIG 29 ( 40 Standardul A, 14 standard SMT si 10 la M/M2) + un lot de 35 MIG-25 PD.
Personal nu dau nici o sansa flotei SyAAF in fata sutelor de avioane F-16 din IAF.
O controversa a aparut in privinta unui flote de MIG-31. Siria a fost interesata de acest tip de aparat, dar nici pana in prezent nu se stie daca Rusia a anulat comanda ca urmare a unor presiuni Israeline sau sirienii nu au avut fonduri. Se crede ca acest aparat poate inclina balanta regionala, mai ales datorita radarului sau de mare putere.
Artileria de coasta este dotata cu C-802 (China sau Iran), sovieticele P-5 Pyatyorka si SS-N-3 Styx (aflat si in dotarea noastra) si mai nou K-300P Bastion-P / P-800 Yakhont (cel putin 2 sisteme importate de la rusi in 2011). Cand vine vorba de aceste unitati se ia in calcul si baza din Portul Tartus.
Sirienii doresc sa cumpere si 2 submarine Amur 1650.
Serghei Lavrov sustine ca aceste vanzari nu vor inclina balanta in regiune.
Si eu cred la fel. Pana in ziua in care sirienii nu vor avea Su-30, MIG 35 + un antrenament in Rusia si rachete Iskander, Israelul va domina regiunea in domeniul tehhologico-militar.
Iskander urmeaza sa intre in dotarea Siriei, dar si IAF se intareste cu F-35.
Cursa inarmarii din regiune si tensiunile par sa fie departe de final, asa cum se intampla de sute de ani in acel colt de lume.
Sursa: Wikipedia
Citeste si
Cel mai cucerit teritoriu de pe Pamant
NeroFlash