Asadar si prin urmare…ce mai fac prietenii nostri si ai democratiei, of course, rebelii sirieni?! Ei bine luptatorii pentru „democratie” si egalitate intre oameni din Siria, trec prin clipe foarte grele de cand Barak Obama le-a dat cu flit si i-a lasat pe malul Mediteranei sa se uite cu atentie dupa darele de condensare ale rachetelor de croziera si a bombardierelor americane, care ar fi trebuit sa-i capaceasca pe acolitii lui Assad…
Si se uita bietii rebeli si se tot uita, cu mana streasina la ochi, da nici urma de baietii lu’ Varu’ Sam! Si din pacate, pentru cauza democratiei mondiale si a eliberarii popoarelor de sub asuprirea tiraniilor, tot ce le vad ochii sunt navele de lupta rusesti a caror echipaje le fac semne obscene si ii injura de mame, frati surori, jihad si toate cele sfinte 🙂 , etc, etc. Pana una alta comisia ONU insarcinata cu identificare si distrugerea arsenalui chimic din Siria isi face treaba bine dar are inca probleme majore atunci cand vrea sa intre in zonele (culmea!!! 🙂 ) controlate de rebeli.
Daca am face un inventor al arsenalului chimic sirian am afla ca baza acestui arsenal consta in doua tipuri de gaze de lupta: sarinul, cam 700 de tone si gazul mustar, cam 300 de tone, care impreuna cu mijloacele de lansare si imprastiere la sol sunt stocate in aproximativ 20 de baze, incluzand aici si patru facilitati de productie/asamblare a focoaselor: Safira, Khan Abu Shamat, Homs si Hama.
Pana in prezent inspectorii ONU au reusit sa viziteze si sa asigure doar patru locatii, din cele 20 avute in vedere, iar forta umana de 150 de inspectori se afla in acest moment cam la 40% din capacitate, doar 60 dintre ei aflandu-se astazi pe pamant sirian, insa exista o mare si foarte problematica…problema.
Mandatul inspectorilor ONU are in vedere distrugerea celor patru fabrici, a focoaselor chimice, a rachetelor si bombelor capabile sa transporte la destinatie agentul chimic, insa in privinta agentilor de lupta chimici nu s-a luat inca nici o decizie. Din pacate, asa cum am mai scris deja, nimeni nu are de gand sa primeasca pe teritoriul sau 1000 de tone de gaze de lupta pentru a le distruge din “n” motive. Primul si probabil cel mai presant este faptul ca neutralizarea sarinului si gazului mustar sunt foarte daunatoare pentru mediul ambient, operatiune in sine fiind si foarte scumpa.
Americanii, carora guvernul sirian s-a oferit sa lea de gazul, si-au adus brusc aminte ca au o lege care le interzice importul de asemene belele, rusii zic ca nu-i problema lor, iar alte tari doritore de a da o mana de ajutor nu se intreved la oriont, oricat de buna si vultureasca ai avea privirea.
Asa ca singurii ca au de pierdut de pe urma intelegerii dintre Bashar Al-assad si ONU, in privinta distrugerii armelor chimice, sunt rebelii sirieni, care se asteptau ca odata ce au folosit gazele de lupta langa Damasc, conform poate unor intelegeri, americanii si vesticii sa vina gramada, pe model libian, si sa-i dea mai multe dupa ceafa lui Assad pana cand rebelii vor instaura o adevarata democratie in Siria, o noua patrie a proletariatului jihadist-militant-terorist, pe model libian. Acum, pe langa crunta dezamagire ca atacul american nu s-a materializat, s-a ascutit si lupta de clasa dintre diferitele fractiuni rebele, evident pe motive doctrinare 🙂 , impartite in general in doua mari clase: jihadistii, sau islamistii, sunt rebelii, in general din afara Siriei, care doresc sa instaureze un regim religios in Siria post-Assad si care se incaiera din ce in ce mai des cu militile rebele seculare care nu vor cu nici un chip sa auda de religie in problema guvernarii.
Ciocnirile dintre cele doua tabere s-au intetit in ultima vreme, usurand simtitor misunea trupelor guvernamentale siriene intr-un asemenea mod incat Hezbollahul a inceput sa-si mai retraga din luptatorii dislocati in Siria datorita faptului ca nu mai au nevoie de un numar atat de mare. Adica Hezbollahul, datorita nemerniciei rebeliilor a cam ajuns in somaj tehnic…
Revenind acum la situatia din teren, armata siriana se afla in avans pe absolut toate fronturile, reusind sa recastige controlul unor drumuri importante din centrul tarii, sosele care fac legatura dintre Damasc si zona de nord-vest din jurul orasului Aleppo. Dar principala misiune de astazi a fortelor guvernamentale si principala graba am spune, este despresurarea unor baze militare izolate, mai ales ca in anumite cazuri garnizoanele sunt la limita supravietuirii din punctul de vedere al rezervelor de hrana. Astfel unitatile guvernamentale fac eforturi disperate in incercarea de a rupe incercuirea aceste baze militare cat mai repede.
Pe de alta parte in cadrul armatei siriene au fost organizate multe unitati noi de genisti care au ca sarcina dezamorsarea minelor si a oricarui tip de capcana aflata in fata avansului trupelor principale. Cu ajutor din partea specialistilor iranieni si de asemenea cu tehnica genistica primita din Iran, fortele guvernamentale continua inaintarea pe mai multe fronturi concomitent, dar cu o viteza sensibil scazuta.
La capitolul noutati, in ultimele luni a aparut si o noua organizatie rebela in Siria, diferita de Armata Sirian Libera. Numele acestei noi unitati este AOS (Army of Islam) si detine aproximativ 15% din forta combatanta rebela siriana, impartita in peste 50 de organizatii si grupuri islamice fundamentaliste, iar ciocnirile dintre membrii AOS si ceilalti rebeli sirieni sunt mai dese si mai crancene decat luptele dintre rebeli si armata loialista siriana, totul bineinteles spre beneficul lui Assad.