Foto: Reuters
Rebelii sirieni sunt uimitor de bine, dar si foarte pestrit, inarmati. Au in dotare de la lansatoare portabile de rachete AA chinezesti si pana la armament de infanterie din fosta Iugoslavie, venit se pare, pe filiera Crotia-Arabia Saudita, sauditii fiind baietii cu bani. Se pare ca punctul unde aprovizionarea cu arme are cartierul general, daca putem spune asa, este granita cu Iordania, acolo unde Arabia Saudita sprijina finaciar guvernul iordanian in problema refugiatiilor sirieni.
Astfel principala fractiune rebela, numita mai mult anecdotic, Armata Siriana Libera ( FSA), ca vorba aia, nu e nici Armata, nici prea siriana nu este, iar faza cu “libera” este doar un subiect de glume, ar trebui sa fie responsabila cu lantul logistic in interiorul teritoriului sirian, aprovizionand cu arme, munitii si altele, grupurile de rebelii si in acelasi timp recrutand “forta de munca” din taberele de refugiati de pe teritoriul iordanian, facand din “recrutati” bravi luptatori pentru liberatate. Pentru liberatate cui, nu se precizeaza insa.
Numai ca fratii sauditi au o problema: FSA-ul asta nu este chiar o armata asa cum se arata ei prin comunicate, ci mai mult o ingramadire de grupuri si grupulete, gasti de cartier si traficanti de arme, numiti generic si foarte simandicos “Armata”. Iar din …omogenitatea acestei adunaturi rezida problemele sauditilor. Acestia nu vor cu nici un chip ca anumite sortimente din “marfa” livrata, adica mai clar anumite tipuri de armament, mai ales cel cu un grad mai ridicat de complexitate, cum ar fi rachetele AA, sa ajunga pe mana radicalilor islamisti.
Numai ca una se jura armata libera siriana si alta vad sauditii la TV. Astfel islamistii radicali si mai putin radicali, se pot lauda cu arme care mai de care mai sofisticate, arme pe care Arabia Saudita stie din scripte ca au fost aduse de pe bani ei si nu-si explica cum de au ajuns pe mana radicalilor.
Problema sauditilor este data de faptul ca nici familia regala din Arabia Saudita nu se afla pe lista de cadouri a islamistilor, acestia din urma acuzandu-i pe sauditi de toate cele rele: ca au permis stationarea trupelor Marelui Satan pe pamantul sfant, ca s-au aliat cu necredinciosii impotriva musulmanilor, ca sauditilor le cam place viata dulce si whiskiul scump, basca ca au naravuri cam prea europenesti, ca se duc la femei si cate si mai cate. Acum sauditii stiu din experienta ca se pot trezi in cap oricand cu ceva arme cumparate din banii lor, dar livrate catre sirienii liberi…iar de aici rezida marea lor problema si dilema existentiala.
Pe de alta parte Siria nu este Libia, in sensul ca europenii, cu americanii de brat, nu prea s-au grabit sa “democratizeze” cu armatele lor si banii proprii Siria, preferand sa faca mai mult galerie de pe margine: “Hai FSA! Hai ca se poate! Pe ei, pe Assad-ul lor!” si sperand ca sirienii se vor elibera si democratiza singuri, adica isi vor dori victoria mai mult decat sirienii mai putin liberi, vorba lui mitica de la liga!
Numa ca una este una si doua sunt mai multe! Daca la inceput parea ca Assad va impartasi soarta lui Gaddafi destul de repede, ei bine intre timp lucrurile s-au mai nuantat. FSA-ul sigur va castiga, spun sustinatorii lor, dar inca nu s-au hotarat cand si cum. Intre timp luptele din orasul Aleppo au reusit sa plictiseasca pe absolut toata lumea, mai putin pe locuitorii sai. Practic orasul a trecut dintr-o mana in alta, atat de des, incat nimeni din oras nu mai stie ce steag sa arboreze cand se scoala dimineata, sau ce cartier, strada, bloc, care cui apartine astazi intre orele 0800 si1400. Ca te poti culca linistit si democrat si sa te scoli in plina dictatura sangeroasa, sau…viceversa! Cum dracu’ sa nu-ti iei campii si sa nu devii, macar asa un pic, paranoic?!
Din pacate pentru FSA mare parte din “soldatii” sai fac parte din mici grupri de cartier, de scari de bloc, grupuri ale caror membri pot fi convinsi ca Assad este negru in cerul gurii, iar democratia dulce ca mierea, atata timp cat lupta pentru a-si apara strada sau cartierul lor, insa sunt foarte putin dispusi sa devina trupe expeditionare, adica sa atace alta strada, cartier, nemivorbind aici de alt oras, asadar sansele ca acest conflict sa se termine intr-un interval de timp decent calculabil sunt foarte mici.
Europenii pe de alta parte, parliti rau si in mod repetat cu “democratizarea” Libiei, a Egiptului, a Tunisiei, etc, etc, s-au mai desteptat si ei, iar entuziasmul avut la declansarea Primaverii Arabe, s-a dus pe Apa Sambetei de mult, odata cu umplerea pana la refuz a lagarelor de imigranti ilegali de pe insula Lampedusa… Cativa mai destepti, de prin Europa si State, s-au prins in sfarsit ca faza cu democratizarea o fi fost ea buna prin Europa de Est, dar aplicata pe ciuhabi este o reteta sigura pentru bucluc la patrat, astfel ca datorita islamizarii puternice, a asa-zisei opozitii siriene si a unei situatii de tip no-win, occidentalii s-au cam spalat pe maini, lasand arabimea sa se democratizeze singura, asa cum cred ei mai bine, iar ciuhabii, lasati de capul lor, se omoara cu voinicie si chiar veselie as spune, de mai bine de un an, deocamdata fiecare parte avand cand avanataje cand dezavantaje.
Ori daca occidentalii le-au urat toate cele bune si au plecat usor spre casa, arabii sauditii s-au vazut nevoiti sa acorde un oarecare sprijin fratilor sirieni aflati la grea rascruce, dar la fel cum au patit vesticii in Libia, acum este randul sauditilor sa se intrebe aproape retoric: “Da pana la urma la ce mama lui Shaitan (n.r. asa-i zic ciuhabii lui satan) este asa buna democratia asta?! Ce, Assad saracu’ nu e baiat bun si de viitor?!“
Sursa: strategypage
GeorgeGMT