Tot discutând despre una, despre alta, ajungem invariabil la realitatea care spune că slăbiciunea oricărei armate este reprezentată de forța aeriană a inamicului, fie că vorbim aici de avioane, elicoptere sau rachete de croazieră. Iar pe de altă parte capacitatea infanteriei, de orice fel – de la VM și până la parașutiști – de a imobiliza vehiculele blindate inamice este crucială.
Vorbim așadar de rachete AA și AT portabile cu rază scurtă.
Rachete AA
Pe zona apărării antiaeriene nu avem prea multe variante și mă refer aici la sistemele portabile. În acest moment Armata Română deține sisteme CA-94 – posibil CA 94M – copie românească ale sovieticei Strela 2, o racheta care nici în zilele ei bune nu era chiar premiantă clasei.
SA-18 – sus si SA-16
Așadar ce posibilități de dotare am avea? Păi nu sunt multe opțiuni pentru că sistemele (MANPADS) nu sunt foarte larg răspândite:
-rușii au în dotare sistemul Igla S (SA-18) cu toate modernizările și variantele sale, rază +5km
-polonezii, tot pe modelul sovietic Igla, au lansat nu cu foarte mult timp în urmă Grom-ul, cu o rază maximă de 5,5 km
-britanicii au Starstreak, rază maximă 7 km
-chinezii au și ei tot model sovietice copiate după Strela 2 și Igla
– americanii au cea mai celebră rachetă din această familie: FIM-92 Stinger, și aceasta cu o întreagă gamă de modernizări, cu rază – 5km, dar ultima variantă de Stinger – Air Defence Missile Suppression a ADMS – are și un senzor pasiv radar, care oferă posibilitatea de a ataca emițătoarele inamice, în condițiile în care americanii folosesc tot mai mult Stinger de pe platforme aeropurtate.
În linii mari acest tip de rachete sunt dotate cu senzor în infraroșu, ghindandu-se după căldura generată de motoarele aeronavei inamice. Avantajul este dat de faptul că pot fi trasportate de către un singur om și folosite împotriva unei mari categorii de ținte, de la elicoptere și avioane de atac la sol, până la vehicule, atunci când nu ai altă soluție.
Dezavantajul este dat de raza mică și posibilitățile largi de bruiaj. În privință razei nu se pot face mai multe, pentru că racheta nu are cum să fie ghidată de radar pe zonă de “mid-course”, până când senzorul propriu poate prelua urma, fiind astfel destul de limitată. Dacă Rusia continuă să-și dezvolte acest tip de rachetă portabilă, destule țări au preferat sisteme cu rază mai mare și viteze mai mari, lansabile însă cu ajutorul unor suporți, sau care necesită un vehicul de transport, așa cum este Mistralul franțuzesc cu o rază de până în 6 km și deși teoretic este un sistem MANPADS, racheta franceză este folosită cel mai adesea de pe o platformă.
Pentru România, care o suprafață destul de mare acoperită de teren greu: păduri, Deltă și luncile râurilor, ca și pentru războiul urban, o variantă portabilă ar fi recomandată, pentru că este foarte dificil pentru vânătorii de munte sau pentru BIM să aibă în dotare o rachetă mai grea trasportabil cu ajutorul unei platforme.
CA-94M
CA-94M – varianta modernizata – CA-94 – poate fi o soluție, fiind o rachetă mult îmbunătățită față de Strela 2M/CA-94, astfel:
“Atat Jane´s cât și sursele rusești, susțin A-94 și A-94 M prezintă diferențe enorme, datorită soluțiilor moderne adoptate pe parcursul modernizării, sistemele de dirijare, focos, baterie, automatizarea lansării fiind practic noi.
Față de modelul precedent inspirat direct din Strela 2M, CA-94M prezintă următoarele îmbunătățiri:
-instalarea unui focos de proximitate, cu rază de acțiune de 0,5 m ( primul din lume la acest calibru )
-încărcătură explozivă cu bare libere și exploziv mai puternic, crescând efectul la țintă (după unele surse neoficiale de proveniență israeliană)
-îmbunătățirea modulului de autodirijare prin realizarea în tehnologie hibridă, ceea ce a făcut posibilă analiza semnalului IR al țintei, dublând probabilitatea de lovire și permițând scăderea înălțimii minime de utilizare
-sistem de indicare a unghiului de ochire, a cărui valoare se introduce la tragere
-capacitate de luptă și pe timp de noapte
-scăderea timpului de reacție
De remarcat că producătorul poate moderniza atât complexul CA-94 cât și complexul Strela 2M la standardul CA-94M.
Pentru complexul modernizat, Aerostar Bacău a realizat un nou tip de echipament IFF compatibil NATO.”
Sursă: RoMilitary: Racheta A-94M
CA-94M
O variantă optimă ar fi reluare producției CA-94M ori integrarea în producția locală a unei variante de import, Stinger sau de ce nu Gromul polonez, că tot avem un parteneriat strategic cu Varșovia.
Rachetele Anti-tanc cu rază scurtă
În privință unei rachete anti-tanc cu rază scurtă pentru dotarea trupelor de infanterie, soluția cea mai evidentă ar fi Spike-ul SR cu rază de 800 metri, suficient de ușoară pentru ca doi militari să poată transporta 3 lovituri, fiind în același timp și o familie de rachete AT foarte cunoscută Armatei Române.
În prezent dotarea cu CA-94 și AT-4 Fagot, dacă AT-4 mai este în dotare, face că trupele noastre să nu dețină efectiv o putere de foc de încredere, CA-94 fiind notorie pentru slaba sa fiabilitate și rezultate în lupte.
Pe lângă Spike SR am mai putea luă în considerare și Panzerfaust 3 german, similar conceptual cu RPG 7, mult mai ieftin decât o rachetă ghidată și ceva mai versatil, pentru că PzF 3 poate folosi și încărcături anti-buncăr, însă sistemul german este depunctat la capitolul siguranță în utilizare, operatorul fiind vulnerabil, eficacitatea acestui tip de armă poate fi deosebită în conflictele urbane sau zonele cu teren accidentat.
MBT-LAW
Ar mai fi și coproducția suedezo-britanică – MBT LAW, sistemul este unul care folosește o rachetă pe principiul ”fire and forget”, este de unică folosință și are o rază eficientă de până la 600 de metri, putând fi lansată din adăpost, racheta fiind gândită special pentru acest mod de lansare, precum MMP-ul francez.
Bineînțeles că în cazul sistemelor anti-tanc oferta este mult mai mare decât în cazul sistemelor AA MANPADS cu adevărat portabile, unde cu exceptie Stinger, Grom și poate a unei reluări de producție pentru CA-94M de care, apropos de situația din Ucraina, nu s-a pus încă problema, nu prea avem ce alege.
Din punctul meu de vedere, deși în NATO se pare că prevalează MANPADS-urile “grele”, România ar trebui să dețină astfel de sisteme portabile, atât timp că în cazul nostru Vânătorii de Munte ar avea mare nevoie de o rachetă AA performanta și de una AT modernă, păstrând însă în dotarea trupelor noastre RPG-7, mai ales pe zonă loviturii antiinfanterie și anti-fortificații, termobarice.
Nici o rachete cu rază scurtă multirol ghidată nu ne-ar prinde rău, pe modelul STAR 80L.
GeorgeGMT &M.C.