Sisteme SHORAD: astăzi Iron Dome

Nicolae

6 ani ago

Preambul

Această serie de articole se dorește a fi o campanie de informare a cititorilor noştri vis-a-vis de sistemele SHORAD disponibile în lumea occidentală. Toate articolele seriei vor conţine date şi informaţii disponibile în spaţiul public şi, uneori, câteva modeste concluzii.

Iron Dome

După cum spune şi titlul, astăzi vom aborda sistemul Iron Dome. Mărturisesc că, înainte de a scrie acest articol, nu ştiam mare lucru despre Iron Dome. Serialul Fauda, discuţiile pe marginea programului SHORAD în valoare de 1,4 miliarde de euro pentru achiziția de 21 de sisteme, aprobat de Parlamentul României anul trecut şi preferinţa majorităţii celor care comentează pe site pentru sistemele americane, m-au determinat să caut… alternative. Şi sunt destule, credeţi-mă!

Sistemul

Sistemul Iron Dome este alcătuit din (i) interceptorul Tamir, (ii) radarul Elta EL/M-2084 şi (iii) un sistem de management şi control al focului.

Tamir

Interceptorul Tamir Sursa: wikipedia

Interceptorul Tamir are următoarele specificaţii:

greutate – 90 kg
lungime – 3 m
diametru – 16 cm
plafon – 10 000 m
viteza – 2,2 Mach (700 m/s)
manevrabilitate – aripi, nu există informaţii cum că ar avea tracţiune vectorizată. Limitele G nu sunt cunoscute
raza de acţiune – de la 2 până la 40 km
cap de luptă – 11 kg, focos cu fragmentare, senzor de proximitate laser
cap de ghidare – inerţial, senzor electro-optic, actualizări ale direcţiei în zbor, radar propriu

Un lansator are 20 de rachete iar preţul unei rachete variază, în funcţie de sursă şi de anul ei, de la 20 000 USD până la 150 000 USD. Preţul unei Tamir mi se pare imbatabil, în condiţiile în care costă aproximativ cât un Stinger şi mai puţin decât un Mistral.

Iar asta în condiţiile în care multe dintre caracteristicile sale sunt superioare celor două rachete menţionate şi chiar la paritate cu rachete dintr-o clasă superioară.

Radarul Elta EL/M-2084

Este produs de Israel Aerospace Industrie (IAI) şi este un radar AESA ce lucrează în bandă S fiind unul din atu-urile sistemului Iron Dome. Rolul lui în cadrul Iron Dome este să localizeze locul de lansare al rachetelor sau proiectilelor, să le urmărească traiectoria în zbor şi să calculeze o soluţie de interceptare urmând a dirija racheta până la punctul de la care radarul acesteia preia misiunea de interceptare. Prin urmare, capacitatea de a urmări până la 1 100 de ţinte este mai mult decât binevenită. Poate localiza până la 200 de locaţii de lansare a rachetelor pe minut cu un CEP de 150 m la circa 50 km depărtare fiind capabil să acopere o arie de 150 kmp. Practic, atunci când este folosit pentru Iron Dome, radarul are până la şapte secunde ca să facă achiziţia ţintei, lansarea interceptorului survenind în secunda următoare. Mai multe informaţii despre radar puteţi găsi aici. Sau puteţi viziona filmul de mai jos:

Un aspect important este că acest radar poate şi este deja folosit şi pentru alte tipuri de sisteme antiaeriene, nu doar pentru sisteme C-Ram, fiind un radar multi-misiune.

Sistemul de management şi control al focului

Este complet automatizat dar IDF-ul (Israel Defense Forces) preferă să introducă omul pe traseul decizional. Rolul său este, printre altele, să folosească datele primite de la radar pentru a determina dacă racheta inamică se îndreaptă sau nu către o zonă populată sau de importanţă strategică. Dacă traiectoria rachetei inamice indică faptul că urmează să lovească o zonă populată sau de importanţă strategică, sistemul lansează unul până la două interceptoare Tamir pentru a o doborî. Datorită îmbunătăţirilor aduse succesiv sistemului, în acest moment IDF foloseşte un singur interceptor Tamir pentru fiecare ţintă inamică, cu excepţia rachetelor trase spre Tel Aviv, unde în continuare se folosesc câte două rachete Tamir pentru fiecare rachetă inamică în vederea maximizării şanselor.

Ceea ce se vede mai jos sunt filmări reale, cu trageri reale, filmări făcute de diverse persoane ce locuiesc în zonele atacate. Aici nu vorbim de filmări în mediu controlat şi nici de trageri de test. Ceea ce se vede este pur şi simplu Iron Dome în misiune de luptă reală.

O baterie este de obicei instalată pe camioane 6×6 și poate fi mobilizată și dislocată rapid pentru a apăra obiective dintre cele mai diverse. Este compusă dintr-un radar, un sistem de management și control al focului și trei unități de lansare cu câte 20 de rachete fiecare. Bateriile pot opera autonom iar sistemul de management comunică pe o linie securizată cu lansatoarele.

Sistemul de management şi control al focului containerizat Sursa: wikipedia

În ultima vreme se vorbește tot mai mult de integrarea Iron Beam cu Iron Dome pentru a scădea costurile de interceptare. Pentru că, deşi este un interceptor ieftin, Tamir este în continuare mai scump decât rachetele neghidate folosite de Hamas sau Hezbollah.

Sursa: jewishpolicycenter.org

Costuri, finanţare, controverse

Sistemul a fost dezvoltat de Israel în prima decadă a secolului XXI şi a beneficiat de o infuzie generoasă de fonduri inclusiv din partea SUA, circa 1,3 miliarde USD de-a lungul timpului. Toate aceste investiții au condus ulterior la un transfer de tehnologie către SUA, partenerul industrial principal fiind Raytheon.

Testele finale au fost efectuate în iulie 2010, sistemul fiind declarat operațional în 2011. A fost modernizat succesiv de-a lungul timpului, fiind creditat cu o rată de succes care variază, în funcție de surse, de la 85 până la 90%. Impresionant având în vedere cantitatea pe care se bazează acest procent: peste 1500 de ținte în condiţii de luptă de-a lungul timpului. Evident, au apărut și contestatari, însă argumentele lor se bazează pe analiza filmărilor disponibile în spațiul public, ceea ce, în opinia mea, nu constituie o metodă tocmai științifică. Așa că aleg să-i cred pe cei din IDF dar şi pe localnicii din zonele afectate care tind să aibă o părere foarte bună despre sistem, mai ales că beneficiază direct de performanțele lui.

Prețul unei baterii este estimat la 50 000 000 USD, conform surselor publice. Un indiciu asupra costurilor vine de la recenta achiziție a SUA: 373 000 000 USD pentru două baterii care vor include 12 unități de lansare, două radare, două sisteme de management și control al focului și 240 de interceptoare. Este o baterie ușor atipică în sensul în care avem un număr dublu de unități de lansare per fiecare baterie.

„The Iron Dome system provides the best value to the Army based on its schedule, cost per kill, magazine depth, and capability against specified threats,” a spus şeful achiziţiilor din US Army, Bruce Jette, într-un raport către Congres. „Additionally, the Army assessed the key benefits of the Iron Dome system as its magazine depth of 20 interceptors per launcher and the proven capabilities of the Tamir Missile. The fielded interceptor is battle tested and Israeli Qualified.”

Lansator Sursa: wikipedia

Planurile americanilor par a fi pe termen lung deoarece US Army a cerut Congresului să investească 1,6 miliarde USD până în 2024 în vederea integrării interceptorului Tamir cu propriul lor sistem IFPC Inc 2-I.

Câteva concluzii

Compania Rafael, producătorul sistemului Iron Dome, a fost prezentă la BSDA 2018 cu sistemul Spyder care ar urma să folosească trei rachete: Tamir (Iron Dome) pentru C-RAM, Python 5 (IR) pe rază scurtă și Derby (RF) pe rază medie. Mai mult decât atât, cu ocazia BSDA 2018 Romaero și Rafael au semnat un Memorandum, compania israeliană poziționându-se astfel în vederea participării la programul SHORAD al României.

Prin urmare, israelienii înşişi ne propun un mix de rachete confirmând teoretic faptul că, doar Iron Dome singur, nu este suficient pentru a face SHORAD. De altfel, oricine dă un search pe Google va constata că acronimul cel mai des utilizat în cazul Iron Dome este C-RAM care înseamnă în engleză: Counter Rocket, Artillery, and Mortar. Însă, ce mi s-a părut interesant, a fost faptul că, din ce în ce mai multe surse publice vorbesc şi despre SHORAD atunci când se referă la Iron Dome deşi capabilităţile de tip C-Ram par să fi furat lumina reflectoarelor.

Programul nostru pentru achiziţia de sisteme SHORAD este evaluat la 1,4 miliarde euro de autoritățile române. Importanţa sa este foarte mare, fiind parte integrantă a sistemului naţional de apărare antiaeriană. Propria noastră bulă A2/AD, că tot este la modă termenul.

Motiv pentru care, în opinia mea, ar trebui să încercăm asimilarea în producția internă a principalului său consumabil – interceptorul Tamir. Aşa cum ar trebui să facem şi cu rachetele sistemului HIMARS, cu excepţia ATACMS.

Chiar dacă Iron Dome este renumit pentru capabilitățile C-Ram, atât interceptorul Tamir cât și radarul și sistemul de management al focului sunt suficient de capabile și de performante astfel încât să fie adaptate pentru a putea face și SHORAD. Argumentele în acest sens sunt simple și nici măcar nu-mi aparțin: SUA vrea să integreze interceptorul Tamir în propriul sistem IFPC, destinat să lupte inclusiv împotriva a ceea ce ar fi principala amenințare a României – rachetele de croazieră Kalibr, radarul Elta EL/M-2084 este folosit și în cadrul altor sisteme anti-aeriene iar sistemul de management și control al focului are o capacitate foarte bună de reacție şi, până la urmă, este un soft. Unul foarte complex ce-i drept.

Cum nouă ne place tot ce-i cu stars and stripes, Raytheon ar putea prelua un astfel de proiect urmărind și integrarea acestui potenţial sistem SHORAD, gândit special pentru nevoile României, cu sistemul Patriot. Pentru că nu ne-ar strica un interceptor ieftin.