– PAȘI SPRE VIITOR –
General(ret.) dr. ION MAGDALENA
- 1. CONTEXTUL EUROPEAN AL ÎNTREBUINȚĂRII SISTEMELOR DE AVIOANE FĂRĂ PILOT
Sistemele de avioane fără pilot au devenit, în ultima perioadă, o prezență tot mai importantă în activităţile militare şi civile, ştiinţifice şi economice, desfăşurate de diferite state ale lumii.
Avioanele fără pilot sunt aeronave fără echipaj uman la bord, ce pot fi comandate la distanţă sau pot efectua zboruri în regim autonom, având la bord senzori dedicaţi pentru diferite aplicaţii militare sau civile. Potrivit principiilor siguranței aeronautice, avioanele fără pilot sunt considerate acele aparate de zbor care sunt proiectate, construite, operate și menținute în exploatare, iar echipajele lor sunt de asemenea calificate, în concordanță cu prevederile relevante în materie aeronautică.
Întrebuințarea avioanelor fără pilot a fost statuată, pentru prima dată, prin prevederile Convenției de le Chicago, din 07 decembrie 1944, care în articolul opt prevede: „Nici o aeronavă care poate zbura fără pilot nu va putea survola, fără pilot, teritoriul unui Stat contractant fără a avea o autorizaţie specialã a statului respectiv şi în conformitate cu prevederile acestei autorizaţii. Fiecare Stat contractant se obligă să ia măsurile necesare pentru ca zborul fără pilot al unei asemenea aeronave în regiunile deschise aeronavelor civile să fie controlat, în așa fel încât să se evite orice pericol pentru aeronavele civile.”
Începând cu anul 1960, avioanele fără pilot au fost întrebuinţate cu predilecție în domeniul militar, acestea acţionând îndeosebi pentru supraveghere şi recunoaştere. Ulterior, spre sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, preocupările pentru cercetarea – dezvoltarea acestor tipuri de mijloace au dus la apariţia unei adevărate industrii, în cadrul căreia au fost adoptate tehnologii noi, care au permis o diversificare mare a produselor în domeniu şi o creştere permanentă a performanţelor lor. Au apărut, astfel, avioanele fără pilot specializate în culegerea de informaţii relevante, la nivel tactic, operativ şi strategic, pentru descoperirea şi marcarea ţintelor şi, mai nou, pentru lovirea diferitelor obiective.
Un număr însemnat de state europene folosesc avioane fără pilot, mai ales începând cu cea de a a doua jumătate a deceniului opt al secolului XX. Acestea, pentru început, au importat astfel de mijloace, de la principalii producători – SUA şi ISRAEL. În ultima perioadă, se remarcă o creştere a interesului statelor europene pentru dezvoltarea de industrii proprii în acest domeniu, axate pe producerea de drone de dimensiuni mici şi mijlocii, sisteme de comandă-control, componente şi diferiţi senzori. Realizările în acest domeniu se bazează, în cea mai mare măsură, pe rezultatele cercetărilor efectuate cu posibilitățile proprii fiecărui stat.
De asemenea, există programe dezvoltate pe baza colaborării între marii producători din domeniu, cu precădere pentru producerea avioanelor fără pilot de altitudine, înălţime şi anduranţă mari, precum şi a celor de luptă, în acest sens remarcându-se colaborarea franco-israeliană pentru realizarea avionului fără pilot HARFANG, cea pentru dezvoltarea sistemului nEUROn, dintre firme din Franţa, Suedia, Grecia, Elveţia, Spania şi Italia. La acestea se adaugă acţiunile desfăşurate, în Marea Britanie, de către compania BAE Sistems, în vederea realizării dronei TARANIS.
- 2. EXPERIENȚA ROMÂNEASCĂ ÎN DOMENIUL ÎNTREBUINȚĂRII SISTEMELOR DE AVIOANE FĂRĂ PILOT
În anul 1987, în înzestrarea Aviaţiei Militare Române, a fost introdus sistemul de avioane de cercetere fără pilot VR-3, de producţie sovietică, cu care a fost dotată o escadrilă de cercetare fără pilot.
Escadrila a fost prevăzută cu 12 avioane fără pilot, reactive, VR-3, având viteza de 950km/h, plafonul maxim de zbor de 5000m și raza de acțiune de 200km. Dintre acestea opt aparate puteau executa misiuni de fotogrametrie, iar patru aparate erau specializate pentru cercetare video, pentru care transmiterea informaţiilor se realiza prin intermediul unei legături radio, către o staţie de la sol.
Sistemul de avioane fără pilot VR-3 a fost complet autonom şi dislocabil, personalul având la dispoziţie întregul suport tehnologic necesar pregătirii sistemelor de comandă şi a echipamentelor, întreţinerii la sol, pregătirii pentru lansare, lansării, recuperării, transportului şi întreţinerii aparatelor , precum şi pentru recepţia, procesarea, interpretarea şi transferul informaţiilor către eşalonul superior, beneficiarul misiunilor de cercetare.
La începutul anilor 2000, escadrila de cercetare fără pilot a fost desfiinţată, iar aparatele de zbor au fost stocate și ulterior casate, mai puțin un exemplar care, în prezent, se află la Muzeul Aviației Române.
Introducerea, în anul 1999, în înzestrarea Forțelor Aeriene și echiparea unei escadrile cu avioane fără pilot de produție americană de tipul SHADOW 600, a reprezentat un important pas înainte pe linia întrebuințării sistemelor de avioane fără pilot în Armata României. Escadrila a funcționat, până în anul 2003, în compunerea Forțelor Aeriene Române, după care a fost trecută în subordinea Direcției Informații Militare.
Escadrila SHADOW a fost întrebuințată în numeroase acțiuni în teatrele de operații din afara granițelor, cu rezultate importante în asigurarea cu informații relevante a forțelor pe timpul ducerii acțiunilor militare.
Pe lângă sistemele de supraveghere, recunoaștere și intelligence, prezentate mai sus, pentru antrenarea și executarea tragerilor cu mitralierele, artileria și rachetele sol-aer, de-a lungul timpului, au fost folosite sisteme de avioane fără pilot de producție românească, din seria A-TM, produs de o întreprindere din Târgu-Mureș, avionul fără pilot ATT-01, fabricat de Întreprinderea Electroecanica Crângu lui Bot și sistemul de avioane fără pilot de producție franceză FOX TF-1.
Din cele prezentate mai sus, rezultă că Armata României a fost înzestrată numai cu sisteme de avioane fără pilot importate, singurele sisteme indigene folosite fiind cele asigurate pentru antrenarea și executrea tragerilor de către subunitățile, unitățile și marile unități de mitraliere, artilerie și rachete sol-aer.
- 3. REALIZĂRI ROMÂNEȘTI ÎN DOMENIUL SISTEMELOR DE AVIOANE FĂRĂ PILOT
În România au existat preocupări pentru construirea unor tipuri de avioane fără pilot, dar acestea, de cele mai multe ori, au rămas la stadiul de proiect, sau au fost realizate diferite prototipuri sau demonstratoare.
De regulă, activitățile de cercetare-dezvoltare s-au desfășurat în cadrul institutelor de cercetări de profil și al universităților și, mai nou, de companii private, pe proiecte finanțate din fonduri proprii.
Până în prezent nu s-au manifestat preocupări din partea autorităților guvernamentale române de dezvoltare a unor proiecte de sisteme de avioane fără pilot, deși evenimentele care au avut loc în ultima perioadă de timp pe plan mondial, au scos în evidență atât necesitatea cât și importanța folosirii acestor mijloace în vederea culegerii de informații relevante pentru numeroase domenii de activitate militare și civile.
În acest context, Institutul Național de Cercetări Aeronautice și Spațiale (INCAS) a realizat prototipul IAR-T, un mini avion fără pilot cu o greutate de 20kg, fiind echipat cu un sistem video în timp real, având viteza maximă de 180km/h, o anduranță de 30 de minute și raza maximă de acțiune de 10km. Acesta a fost conceput pentru a fi utilizat, mai ales, în domeniul cercetărilor științifice, dar din lipsa comenzilor nu a mai fost dezvoltat.
La rândul său, Institutul Național de Aviație S.A., a realizat prototipurile a două avioane fără pilot ARGUS S și ARGUS XL, ambele fiind în faza de dezvoltare.
Avionul fără pilot ARGUS S a fost conceput pentru a efectua misiuni de supraveghere, fiind proiectat pentru a avea o greutate maximă de 140 kg și o viteză maximă de 240 km/h, având o raza de acțiune de 200 km în zbor autonom. Decolarea si aterizarea sunt radio-comandate de la sol, de un operator, în timp ce zborul de croazieră se bazează, în intregime, pe sistemele de bord.
Sistemul ARGUS XL este un avion fără pilot în configurație Canard, construit, în întregime, din materiale compozite. Aripile si ampenajele sunt detașabile, iar trenul de aterizare principal este o lamă elastică, echipată cu frâne mecanice și nu este retractabil. Trenul de bot este fix, cu direcție și cu piston oleo-pneumatic.
În cadrul Facultatii de Ştiinţe şi Ingineria Mediului a Universităţii “Dunărea de Jos” functioneaza un Centru de Excelenţă pe Probleme de Mediu, unde a fost realizat un avion fără pilot, cu o autonomie de zbor de 150 km, care poate fi utilizat pentru supraveghere, recunoaștere, efectuarea de hărți cadastrale, observații de mediu și de biodiversitate.
Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare, din Ministerul Apărării Naționale, în prezent, dezvoltă microsistemul de avioane fără pilot SACT5-BOREAL.
Dezvoltând un proiect de cercetare – dezvoltare finanțat din fonduri proprii, Compania S.C.TEAMNET INTERNAȚIONAL S.A. a relizat până în prezent două tipuri de sisteme de avioane fără pilot-țintă ȘOIM-I și ȘOIM-II, mini – sistemul HIRRUS cu capacități ISR (intelligence, surveillance, reconnaissance) și are în dezvoltare un sistemul tactic de avioane fără pilot SIGNUS.
Avioanele-țintă ȘOIM-I și ȘOIM-II dezvoltă viteze cuprinse între 50 m/sec. și 80 m/sec., evoluează la plafoane de 3000 m, cu raze de acțiune de 30 km și de 100 km., au autonomie de o oră și respectiv, șase ore, putând realiza orice cerință pentru antrenarea și efectuarea tragerilor cu mitralierele, artileria și rachetele cu baza la sol, în poligoanele de trageri specializate.
Sistemul HIRRUS este prevăzut să îndeplinescă misiuni atât în domeniul militar, cât și în cel civil, fiind destinat pentru supraveghere și recunoaștere, pentru culegerea de informații, în timp real, necesare organelor de decizie militare sau civile în vederea luării de măsuri în consecință. Acesta poate fi echipat cu cameră girostabilizată de luat vederi pe timp de zi, sensor monocromatic girostabilizat pentru noapte sau modul foto color pentru zi.
Realizările românești din ultima perioadă, cu pregnanță cele din domeniul privat, probează capacitatea specialiștilor români de a proiecta și de a produce sisteme de avioane fără pilot la un nivel tehnologic comparabil cu cel atins de marii producători de pe plan mondial, fiind create premizele dezvoltării unei noi subramuri a industrei aeronautice în România. Însă, posibilitățile de realizare a acestora sunt grevate, pe de o parte, de fondurile financiare limitate ale producătorilor și, pe de altă parte, de interesul scăzut al autorităților statului român de a achiziționa astfel de sisteme din producția internă .
- 4. VIITORUL SISTEMELOR DE AVIOANE FĂRĂ PILOT ÎN ROMÂNIA
În domeniul militar, având în vedere importanța informațiilor, supravegherii și recunoașterilor în timp real pentru trupe, sistemele de avioane fără pilot, ca urmare a perfecționării acestora, se vor impune din ce în ce mai mult ca mijloace deosebit de importante în toate etapele pregătirii și ducerii acțiunilor militare, cu influențe importante asupra rezultatelor.
În aceste condiții, conducerea Armatei României va fi pusă în fața unei decizii de o importanță deosebită, privind introducerea în înzestrare a sistemelor de avioane fără pilot, îndeosebi în domeniile culegerii de informații, supravegherii și recunoașterii ( ISR- intelligence, surveillance, recconaissance), precum și al pregătirii trupelor de apărare a spațiului aerian cu folosirea sistemelor de avioane fără pilot- țintă.
De asemenea, participarea Armatei României la acțiuni militare în teatre de operații în afara granițelor naționale, sub egida ONU, în cadrul NATO sau în compunerea unor alianțe militare, va impune ca o cerință de bază întrebuințarea sistemelor de avioane fără pilot, atât în câmpul tactic, cât și la nivel operativ sau strategic. De altfel, una dintre lecțiile învățate a relevat rolul crescând al structurilor de informații în culegerea, prelucrarea și punerea la dispoziția comandamentelor de la toate nivelurile, în timp real, a informațiilor necesare acestora, cu folosirea pe scară largă a sistemelor de avioane fără pilot.
În același timp, structurile de forțe speciale, în cadrul acțiunilor pe care le vor desfășura, vor fi dependente de informațiile în timp real despre obiectivul sau forțele asupra cărora urmează să acționeze, situație în care informațiile furnizate de sistemele de avioane fără pilot se vor dovedi a fi deosebit de utile.
O importanță crescândă o va capăta întrebuințarea sistemelor de avioane fără pilot de către unitățile militare de tip batalion, ca elemente de bază în culegerea de informații relevante pentru pregătirea și ducerea acțiunilor împotriva adversarilor, supravegherea și monitorizarea acestora, precum și pentru determinarea efectelor loviturilor efectuate asupra forțelor și obiectivelor adversarului.
În domeniu civil, întrebuințarea sistemelor de avioane fără pilot, în România, este la început de drum. Au existat diferite acțiuni în acest domeniu, dar ele au avut de cele mai multe ori un caracter sporadic sau au fost zboruri demonstrative.
Experiența dobândită de utilizatorii de astfel de sisteme pe plan mondial a pus în evidență aplicații ce pot fi realizate, practic, în toate domeniile de activitate sociale, economice și științifice. În această ordine de idei, scoatem în evidență preocuparea autorităților aeronautice de a găsi modalități concrete de extindere a folosirii spațiului aerian de către sistemele de avioane fără pilot. De altfel, este de remarcat faptul că se acționează pentru eliminarea restricțiilor în folosirea spațiului aerian de către avioanele fără pilot și integrarea acestora în spațiul aerian controlat, fapt ce va permite extinderea domeniilor în care acestea vor fi întrebuințate.
În prezent, în SUA, FAA ( Federal Aviation Administration) a autorizat pentru prima oară, ca două sisteme de avioane fără pilot – PUMA și SCAN EAGLE – să acționeze în domeniul civil, în spațiul aerian controlat. Și acest proces va continua, el fiind în faze avansate și în alte state.
Trebuie făcută mențiunea că diversificarea aplicațiilor în domeniul civil este determinată și de multitudinea de senzori cu care pot fi echipate sistemele de avioane fără pilot. Aceștia pot fi camere de luat vederi pe timp de zi și de noapte, module pentru fotogrametrie, cartografiere și cadastrare, mijloace de comunicații sau diferite aparate pentru analizarea atmosferei și a pământului.
Pe această bază, este de așteptat ca folosirea sistemelor de avioane fără pilot, în activitatea cotidiană sau în sistuații de urgență, în domeniul afacerilor interne, să vizeze supravegherea și monitorizarea granițelor, a traficului rutier și a zonelor în care s-au produs dezastre și catastrofe naturale, pentru determinarea efectelor dezastrelor și calamităților naturale, căutarea-salvarea supravețuitorilor, precum și pentru supravegherea și monitorizarea structurilor critice.
În domeniul agriculturii, sistemele de avioane fără pilot prevăzute cu senzori specializați vor fi întrebuințate pentru supravegherea și monitorizarea culturilor, determinarea gradului de creștere al acestora, apariția și răspândirea dăunătorilor, supravegherea și monitorizarea turmelor de animale în zonele de pășunat și a sistemelor de irigații, ridicarea datelor necesare efectuării lucrărilor de cadastrare a terenurilor agricole și neagricole, pădurilor și localităților, precum și pentru realizarea protecției proprietății agricole.
Un domeniu în care sistemele de avioane fără pilot vor avea o întrebuințare pe scară largă va fi cel al protecției mediului înconjurător, domeniul în care aplicațiile vor viza îndeosebi monitorizarea mediului înconjurător și a modificărilor climatice, supravegherea și cercetarea pădurilor, recensământul animalelor sălbatice, determinarea nivelurilor de poluare a atmosferei, solului și apelor în locurile unde s-au produs dezastre și calamități naturale, supravegherea și monitorizarea cursurilor de apă și a Deltei Dunării, inspectarea digurilor și a lucrărilor de protecție împotriva inundațiilor, ridicarea datelor pentru realizarea hărților bazinelor hidrografice, precum și a fotogramelor pentru ariile de interes aparținând acestora, cercetarea și monitorizarea surselor de poluare și a ariilor poluate, supravegherea incidentelor de mediu, îndeosebi la centralele nucleare și societățile cu un ridicat grad de risc pentru poluarea atmosferei, solului și apelor.
Aplicații importante vor putea fi realizate și în domeniul transporturilor pentru supravegherea și monitorizarea transporturilor pe Fluviul Dunărea și principalele căi de transport, supravegherea și monitorizarea activităților portuare și în nodurile mari de comunicații feroviare.
Un program deosebit de important la care România va lua parte este programul ALLIANCE GROUND SURVEILLANCE (AGS). Acesta se va realiza la o inițiativă NATO, adoptată în cadrul Summitului de la Chicago, din mai 2012, la care au aderat până în present, 14 state. Se intenționează să se achiziționeze cinci avioane fără pilot GLOBAL HAWK și sistemele de comandă control necesare. Sistemul va fi operațional, începând cu anul 2017 și va fi operat de o structură a NATO, urmând ca informațiile obținute să fie puse la dispoziția tuturor celor 28 de state membre ale NATO. Sistemul AGS va fi capabil să realizeze supravegherea unei suprafețe extinse de teren, cu platforme care vor acționa de la înălțimi mari, pe perioade lungi de timp, în orice condiții de timp și stare a vremii. Baza principală de operații va fi dispusă în Baza Aeriană SIGONNELA, din Italia.
O nouă direcție probabilă de acțiune a României, în viitor, a fost deschisă de Summitul Consiliului European, din decembrie 2013, în cadrul căruia au fost analizate problemele participării statelor membre ale Uniunii Europene la realizarea a patru programe menite să dezvolte capacitatea statelor europene să acționeze în situații de criză – alimentarea în aer, comunicațiile prin sateliți, securitatea informatică și sistemele de avioane fără pilot. Asupra necesității dezvoltării unui sistem European de avioane fără pilot, s-a căzut de acord asupra constituirii unui grup de lucru care să elaboreze cerințele și descrierea tehnică pentru un sistem de medie altitudine și mare anduranță (MALE), la care statele membre urmează să confirme intenția lor de a participa.
Dezvoltarea unui program național de producere a sistemelor de avioane fără pilot ar putea fi răspunsul României la provocările începutului de mileniu, printre care informația relevantă și oportună, cu atât mai mult cu cat cea în timp real va juca un rol din ce în ce mai mare în managementul tuturor domeniilor de activitate. Având la bază experiența deja căpătată atât în domeniul utilizării diferitelor sisteme de avioane fără pilot, cât și în cel al producerii de astfel de sisteme, se impune cu necesitate să se dezvolte un program propriu de avioane fără pilot, pentru acoperirea necesităților domeniului militar și ale celui civil. Un prim pas ar putea fi realizarea unui avion fără pilot cu întrebuințare duală – civil și militar – , cu greutate mai mică de 150 de kilograme, pe baza unor cerințe operaționale elaborate de principalii utilizatori de astfel de sisteme.
General(ret.) dr. ION MAGDALENA
