Rheinmetallul face ce face si cocoata sistemul Skyranger 30 pe orice are suficiente roti sau senile. Pana acum avem Lynxul, Pandur 6×6, Boxer si mai nou si pe Pirahna V. Iar lucrurile sunt intr-o continua evolutie. Nu cred exista cineva care sa conteste seriozitatea sistemului in sine, cu atat mai mult cu cat germanii au experienta in domeniu cu Gepard 2x35mm.
Pana acum, asa cum scria si Marius in articolul de luni, Austria a comandat 36 de sisteme – Pandur 6×6, Germania – 19 sisteme pe sasiu de Boxer 8×8, Danemarca – 16 unitati pe sasiu de Pirahna V si Ungaria care deocamdata n-a comandat nimic ci doar finanteaza integrarea Skyranger 30 pe un sasiu de Lynx, ungurii ar avea in vedere o posibila comanda de 18 unitati.
In linii mari, Skyranger 30 are la baza un tun rapid de 30mm – Oerlikon KCA – care ofera o raza maxima de 3km sau un tun de 35mm. Dar sistemul in sine poate integra si rachete AA cu raza scurta, 2 sau 4 bucati, rachetele ofertate pana acum fiind Stinger si Mistral. Nemtii au prezentat Skyul 30 si dotat cu mini-racheta anti-drona – Small Anti Drone Missiles, bazat pe racheta celor de la MBDA Deutschland – Enforcer.
Radarul este deocamdata SPEXER 2000M 3D MkIII care ofera o raza maxima de detectie de pana la 36 km in cazul elicopterelor care zboara jos sau 6-9km in cazul dronelor, in functie de marimea lor. La radar se adauga doi senzori optici.
Conceptul in sine nu este nou, germanii fiind chiar cei care l-au folosit cel mai mult atunci cand si-au dotat unitatile mecanizate cu Gepard SPAAG. Mai apoi ideea n-a mai interesat pe nimeni si daca razboiul din Ucraina nu s-ar fi declansat, astazi nu am fi avut despre ce vorbi.
Dar realitatea frontului arata ca fara o protectie anti-aeriana pe toate palierele, o protectie care sa fie extrem de mobila si gata de riposta la secunda, vei inregistra pierderi mult mai mari decat iti poti permite, iar razboiul dronelor din Ucraina arata ca desi Skyranger 30 ar putea fi o parte a solutiei el nu este un panaceu universal mai ales datorita consumului foarte mare de munitie (scumpa si mare dpdv al dimensiunilor) – 1250 proiectile pe minut, iar solutia trebuie sa fie una care sa tina mai mult de razboiul electronic si mai ales de viitoarele arme cu energie dirijata.
Acestea din urma nu sunt nici ele perfecte atat timp cat consumul de energie este foarte mare, dar macar nu mai trebuie sa te tii cu camionul de munitie dupa ele, nu au nevoie de reincarcare ci doar de combustibil pentru generator. Un sistem Skyranger 30 are 300 de proiectile gata de tragere, mai apoi trebuie sa reincarce.
Lucrurile sunt complicate si de multe ori avem senzatia ca solutii din vechime pot fi si astazi scoase de la naftalina si prezentate ca fiind viitorul. In realitate, s-ar putea ca Skyranger 30 sa nu fie decat o solutie din familia – “facem ceva macar sa creasca moralul”, atat timp cat costurile cu munitia sunt foarte mari, nevoia de munitie este enorma in cazul unui atac cu roiuri de drone, timpi morti cu reincarcarea destul de multi si destul de lungi.
Probabil ca mult mai eficient ar fi un binom intre sisteme de razboi electronic si arme cu energie dirijata, dar pentru asta mai avem de asteptat. Deocamdata, reinventam arme care erau eficiente in razboiul de ieri, astazi, la cat de ieftine sunt dronele si cat de scumpa munitia, lucrurile se schimba. Sa nu uitam ca Gepard 2x35mm a fost gandit pentru respingerea atacurilor la joasa altitudine, executate cu aviatia, sau impotriva elicopterelor de atac si atunci costul munitiei nu conta deloc si nici timpii de reincarcare, pentru ca avioanele si elicopterele nu ataca in roiuri de zeci de unitati si costa ceva mai mult de cateva mii de euro per bucata, hai sa spunem cateva zeci de mii.
Asta nu inseamna ca artileria anti-aeriana cu raza scurta nu-si are inca nisa ei de supravietuire. Pentru un anumit numar de ani de acum incolo, va avea o paine de mancat mai ales ca sistem “point-defense” pentru obiective de mare importanta. Deocamdata pare ca atacul (adica dronele) sunt cu un pas in fata defensivei.
Pretul din ce in ce mai mic, usurinta in constructie si posibilitatea de a ataca in grup fac ca dronele sa fie astazi in avantaj, iar odata cu dezvoltarea sistemelor de zbor autonome performante acest avantaj va creste pana cand armele cu energie dirijata si sistemele de razboi electronic vor putea sa readuca echilibrul pe campul de lupta.
Astazi sistemele de tip SPAAG si-au cam pierdut obiectul initial al muncii: elicopterele le pot distruge cu rachete dirijate de la distante la care SPAAGul n-are nici o sansa, iar aviatia nu mai trebuie sa zboare la rasul solului pentru ca foloseste bombe ghidate.
Skyranger 30 pare o solutie arhaica intr-un razboi modern, dar este singura in acest moment dar cum este arhaica, scumpa in folosire si are o eficienta limitata, este de asteptat ca ea sa devina rapid desueta atunci cand armele cu energie dirijata vor intra in forta pe linia frontului, cel mai probabil in cativa ani.
Merita sa investesti bani in astfel de sisteme? Este o intrebare la care merita sa cauti un raspuns. Daca le ai in curte atunci le vei folosi in continuare, daca nu poate nici nu merita sa te gandesti prea mult la ele.
GeorgeGMT