Ucraina, adica marginea slavilor estici, trece zilele acestea prin mari chinuri, chinuri care foarte probabil vor zamisli o stare de lucruri cu totul noua, dar nu neasteptata, la frontiera noastra de est. Din multe puncte de vedere, Ucraina este o sora vitrega pentru Romania, avand o istorie zbuciumata si in majoritatea cazurilor interesele sale au lovit in cele ale comunitatilor istorice romanesti, cu sprijinul Rusiei si uneori al Germaniei. Asta nu inseamna ca suferinta vecinilor nostri ar trebui sa ne bucure, pentru ca ceea ce se intampla acolo e foarte probabil sa ne afecteze si pe noi, cat de curand.
Dupa ce in perioada sovietica aceasta entitate statala, creata initial de Germania pentru a slabi Rusia, a fost folosita de Rusia sovietica ca pretext pentru a ingloba noi teritorii de la statele cu care se invecina, printre care si Romania, incepand cu 1990 statul independent numit Ucraina s-a mentinut pe harta tocmai datorita unei permanente echilibristici intre Est si Vest.
Numarul mare de minoritati, mai ales cea rusa, inglobate in acest stat-tampon este foarte probabil sa duca la o fragmentare, prin regionalizare, federalizare sau chiar separare completa a anumitor teritorii, totul fiind accelerat de tendintele antagonice dintre Vestul «pro-european » si Estul tributar orientarii pro-ruse, sustinute de majoritatea rusa si cazaci.
Studiu lingvistic din 2011, la data adoptarii legii folosirii limbilor regionale
Practic, in ultimii 15 ani prapastia intre cele 2 regiuni si orientari s-a adancit iar luptele de strada de la Kiev din ultimele luni nu au facut decat sa confirme acest hau care se casca intre cele 2 lumi.
Presiunile UE, pe de-o parte, si ale Rusiei lui Putin, pe de alta parte nu au facut decat sa radicalizeze cele doua tabere iar armistitiul negociat cu mare profesionalism de ministrii de externe ai Germaniei, Frantei si Poloniei cu Yanukovici doar amana un deznodamant, marele castig fiind insa incetarea temporara a violentelor.
Urmatoarele luni, marcate cu siguranta de o revenire in forta a Rusiei, ne vor spune daca alegerile anticipate reprezinta o solutie de separare cat-de cat pasnica, prin federalizare sau chiar secesiune de facto, sau de fapt doar o perioada de refacere dupa care taberele rivale, alimentate si incurajate din exterior, se vor angaja intr-o noua lupta pe viata si pe moarte, cu lectiile invatate din ultima confruntare.
Activisti pro-Rusia formeaza „garzi patriotice” in Simferopol-Crimeea, 23 februarie 2014
Déjà amenintarile de separare de Ucraina au inceput sa curga dinspre zona estica si Crimeea si este foarte posibila o activare a Transnistriei, nu doar pentru o reglare de conturi cu Chisinaul, punand bazele unui nou status-quo pentru urmatorii 20 de ani in regiune, dar si pentru a-si adjudeca o iesire la Marea Neagra, prin Odessa, o zona fara o majoritate confortabila pentru ucraineni. O Transnistrie extinsa, pe modelul celei interbelice, dar ingloband de acesta data nu doar zona Balta ci si Odessa precum si Bugeacul ar putea reprezenta o solutie mult-visata de geo-strategii de la Kremlin, echivaland si chiar depasind performanta obtinuta cu Kaliningradul la Marea Baltica. Astfel Rusia ar controla din nou, direct, nu doar Basarabia ci si gurile Dunarii si ale Nistrului, reducand la o fasie intre Odessa si Oceakov iesirea la mare a ceea ce ramane din Ucraina. Iar Odessa in sine, este un mare premiu, nu doar pentru flota rusa dar si economic, ca al treilea oras ca marime in Ucraina dupa Kiev si Harkov. Pentru romanii din Transnistria si Bugeac, ca si pentru Romania, o astfel de rasturnare de situatie ar fi extrem de neplacuta, nu ca sub administratie ucraineana viata ar fi fost pe roze.
Demonstratii pro-Rusia in Sevastopol-Crimeea, 23 februarie 2014
Revenind la situatia de ansamblu a Ucrainei, o campanie electorala cu tensiuni crescande si acuze reciproce, pe fondul unei degradari a situatiei economice si a lipsei unei finantari externe solide, poate da startul unui nou scenariu yugoslav. Iar minoritatea romana ca si altele se pot gasi confruntate cu un scenariu de epurare etnica din partea unor lideri de militii locale, militii care se pot dota in voie din nenumaratele depozite de armament si vehicule ramase din timpul armatei sovietice. Déjà legea cu privire la limbile regionale, printre care si cea romana, a fost abolita de Rada de la Kiev, lucru deplorabil deoarece semnifica nu numai reluarea asimilarii fortate a romanilor, dar si adoptarea unei pozitii de forta fata de cea mai importanta minoritate a Ucrainei, cea rusa. Iar asta Rusia nu va putea accepta !
Demonstratii pro-Rusia la Sevastopol-Crimeea, 23 februarie 2014
Este interesant de vazut si ce masuri a luat statul roman, prin ministerele apararii si de interne, alaturi de cel de externe, pe masura ce situatia s-a degradat in Ucraina timp de 3 luni. Cat de apte pentru misiuni umanitare sau de protectia frontierelor sau pentru a ajuta la cerere Chisinaul, sunt fortele noastre armate, tinand cont de starea dezastruoasa in care se afla peste 60% din tehnica de lupta ? Cate vehicule au fost reparate si revitalizate in aceasta perioada, cat s-a intensificat pregatirea soldatilor si jandarmilor romani in aceste luni ?
Chiar daca pe moment lucrurile par sa se fi calmat, este probabil vorba doar de un respiro de cateva saptamani, cel mult luni.
Are de gand MAPN-ul sa refaca capacitatea de lupta macar pentru brigazile din Moldova si Transilvania (stim ca o brigada ucraineana de tancuri este incartiruita la Muncaci, in Ucraina), asta insemnand 3 batalioane de tancuri, batalioanele aferente de MLI-84 Jder si cateva batalioane de transportoare blindate, toate cu vehicule de acompaniere, care ar trebui sa fie complet operationalizate in acest timp ? Am castiga o oarecare credibilitate ca si forta de descurajare si pacificare in apropierea granitelor Romaniei… chiar daca NATO se presupune ca ne vegheaza. Si mai importanta ar fi capacitatea de transport logistic, pentru operatiuni umanitare sau de alta natura, si aici parcul de vehicule 4×4 si camioane, alaturi de cel aerian, este esential. Daca pe partea de 4×4, Dacia Duster militarizata ar fi o solutie rapida atat pentru jandarmerie cat si pentru armata, parcul de camioane Dac ar trebui trecut prin revizie capitala si poate completat cu ceea ce se poate produce in cateva luni sau din putinele stocuri ale uzinei Camioane Brasov.
Ar trebui ca in virtutea acestei amenintari potentiale guvernul sa decida alocarea de urgenta a unei sume mai consistente pentru trecerea prin uzine si revitalizarea sau chiar modernizarea de urgenta a echipamentului aferent unitatilor pomenite mai sus, refacand macar partial capacitatea operativa a acestor unitati.
Altfel vom privi neputinciosi, fara atuuri militare sau diplomatice, cum altii fac istorie in locul nostru, decizand peste capul nostru cum va arata vecinatatea noastra estica dar si ce se va intampla cu teritorii locuite de romani si instrainate prin tratate barbare de la trupul Tarii ! In fapt acest lucru se intampla deja, dar este important sa avem si noi macar un cuvant de spus.
Celor care se lupta cu tenacitate sa existe ca neam, le face Dumnezeu un loc al lor, insa cei care isi uita conationalii si se uita pe sine ca natie, preferand un loc caldut, fara sa faca nimic, la umbra altei puteri, vor fi stersi din istorie, ca si cand nu au existat vreodata.
Ce se va intampla cu Ucraina si cu ai sai cetateni, déjà banuim, dar ce va face Romania, depinde si de noi, chiar daca in mica masura! Cutremurul geopolitic pornit in Ucraina va schimba fata acestei regiuni a Marii Negre pana in Balcani si ne place sau nu, vom fi afectati !
Nu pot sa zic decat Doamne ajuta-ne si da-ne minte !
Marius Zgureanu
Citeste si:
„Viitorul Ucrainei in contextul parteneriatului romano-polonez, o re-editare a situatiei din 1919?”
„Ucraina in preajma disolutiei economice”
„Situatia geopolitica a regiunii noastre in 2012”
„Suferintele romanilor din Basarabia, Bucovina si Transnistria”