Asa cum nu iese fum fara foc, tot asa nici un deranjament de amploarea crizei economice nu ramane fara efecte pe termen lung. Cum criza economica s-a transformat intr-o criza a datoriilor suverane( datoria statelor), lucrurile se misca acum ceva mai pregnant in directia in care Germania si Franta(dar Germania mai ales) o doresc si anume crearea unor mecanisme comunitare cu veleitati federale tot mai pronuntate. Daca acum 3 ani sintagma “Statele Unite ale Europei” era mai mult de domeniul politologiei si se referea la un viitor foarte indepartat si incert, acum situatia se schimba de la luna la luna.
Folosindu-se de nesabuinta si populismul tarilor care au aruncat cu bani imprumutati si care acum nu-si mai pot permite nici macar plata ratelor lunare la imprumuturi, Germania pune conditii! Practic daca vrei banii, trebuie sa incepi sa te si comporti responsabil si sa te aproprii de standardele bugetare germane.
Acum din punctul meu de vedere, sa avem o fiscalitate si o bugetarea a veniturilor, dar mai ales a cheltuielilor, pe model german, ar fi pentru Romania primul semn cu adevarat bun din “89 incoace. Abia atunci am putea sa ne dezvoltam serios. Daca la noi ma asteptam sa avem probleme, surpriza a venit de la economii considerate solide si functionale, dar care s-au dovedit cam la fel de putrede ca mai mioritica lor colega.
Adica, daca Romania a crescut in perioada de boom, prin specula( imobiliare si cresterea consumului, alimentat de credite si mariri imbecile de venituri la bugetari), cam la fel aflam ca s-a intamplat si la case mai cu pretentii. Grecia, putreda si mincinoasa, cu o evaziune fiscal care a lasat masca si Garda Financiara autohtona si i-a umplut de invidie, Spania cu o economie bazata pe imobiliare(specula cu case, mai pe romaneste) si cresterea cheltuielior salariale pentru bugetari, Portugalia salarii si pensii marite arbitrar plus imprumuturi de stat pentru sustinerea acestor cheltuieli.
Si totul bazat pe idea ca cresterea economica, care dura de cativa ani, va continua indefinit, eventual chiar va accelera. Daca faptul ca nu suntem cei mai prosti, sau macar nu suntem singurii idioti din UE, ar putea sa ne consoleze buzunarele goale…ar fi foarte bine. Din pacate fiecare isi va duce saracia singur.
In aceste conditii Germania este cam singura tara care poate sustine euro si prin el integritatea UE, dar acum este momentul ca si Germania sa-si poata impune conditiile in care este dispusa sa ajute la salvarea de la prabusirea unor economii bananiere. Astfel politica fiscala in zona euro ,se va armoniza si intr-un timp relativ scurt, se va contopi. Realizarea bugetului de stat va trebui sa fie aprobata de la Bruxelles, iar in cazuri speciale insasi suveranitatea statului respectiv va fi restrictionata, prin aducerea la centru a politicii fiscale si de colectare a taxelor si impozitelor.
Practic de acum incolo accederea in zona euro se va face doar pe baza sanataii fiscale a tarii respective si pe acceptul lor, ca sistemul bugetar propriu se va supune unor reguli extrem de stricte.
De fapt odata cu federalizarea, prin omogenizare, a structurilor bugetar-fiscale europene, combinata cu desfiintarea granitelor si a oricaror forme de restrictii, visul lui Robert Shuman va prinde in sfarsit consistenta si realism.
Dar odata cu aceasta regrupare si restructurare, fara de care Europa nu va rezista in viitor, UE a facut si cativa pasi inapoi in privinta unei viitoare extinderi. De fapt odata cu admiterea Croatiei extinderea Uniunii Europene se va inchide probabil definitiv. Conform declaratiei presedintelui francez Nicolas Sarkozy, sustinut si de Germania, Marea Britanie, Olanda, etc, reunirea familiei s-a cam incheiat, sau altfel spus cam toti copiii Batranei Europe au revenit acasa. Astfel idea unei viitoare extinderi nu mai are nici o sustinere, nici politic nici popular.
Cazul cel mai proeminent de respingere, aproape brutal, il reprezinta Turcia. O Turcie care se pregatea si nu avea nici o indoiala cu privire la viitorul sau European. Respingerea brutal a acestui viitor a facut sa vedem astazi o noua Turcie! Mai radicala si mai hotarata ca niciodata sa se extinda. Recentele intelegeri cu Rusia, cresterea gradului de islamizare in tara, arestarea a zeci de ofiteri superiori din Fortele Armate Turce si nu in ultimul rand radicalizarea relatiei Turcia-Israel! De la relatii economice si militare privilegiate, de la antrenamente comune ale militarilor, s-a ajuns ca astazi 03.09.2011 guvernul de la Ankara sa-l expulzeze practic pe ambasadorul israelian la Ankara, si sa coboare rangul relatilor diplomatice, da la ambasada la ceva sub nivelul de consulat. Ankara a anuntat de asemenea inghetarea oricarei colaborari militare, economice si politice cu Israelul.
Acum nimeni nu banuieste ca Statul Evreu ar fi prea feciorelnic, dar pana acum exista o cutuma intre Ankara si Tel Aviv. Niciuna dintre capitale nu se baga pe problemele interne ale celeilalte. Dar odata cu raidul israelian asupra flotilei cu ajutoare pentru Gaza din 2010, relatile turco-israeliene s-au deteriorat foarte grav. Mai mult in continuare se pare ca Turcia nu renunta, si ridica tonul, in acest conflict! Una dintre cele mai puternice si influente fractiuni, din partidul aflat la putere, cere chiar ruperea oficiala a relatilor diplomatice si interzicerea, pentru navele sub pavilion israelian, da a tranzita Stramtorile turcesti.
Cum Turcia este membra NATO, o escaladare din partea isrealiana nu pare prea probabila, dar nici nu trebuie sa credem ca evreii vor astepte, cu Tora in mana, prea multe lovituri dupa ceafa. Daca mai adaugam si usoara islamizare de la Ankara, plus relatiile foarte bune cu Rusia, Turcia se poate profila in viitor ca o mare problema pentru Occident si Isreal. Iar o scanteie in butoiul cu pulbere din Orientul Mijlociu, fara Turcia care sa o tempereze ci dimpotriva generata de ea, ar putea rescrie cu litere foarte rosii inceputul de secol XXl!
Desi poate nu are nici o legatura directa, nu pot sa nu remarc apropierea dintre refuzul ferm al UE in fata Turciei si escaladarea incordarii dintre Ankara si Israel…O fi doar o coincidenta sau Turcia se intoarce din ce in ce mai mult spre radacinile sale islamice?! Oare perioada laica impusa de Ataturk a fost prea scurta pentru extirparea diavolului islamist!? Din acest punct de vedere Romania este practic la mijloc! Cu o relatie foarte buna cu ambele tari, dar si cu interese divergente cu Turcia la Marea Neagra, se pare ca tara noastra a ales UE si ne putem astepta ca pentru prima oara dupa 1919 relatile romano-turce sa se deterioreze. Sper insa ca nu va fi cazul si ca vom putea gasi suficiente puncte comune, mult mai multe decat cele divergente…