Dacă în urmă cu puțină vreme – în prima parte – am văzut bordul diverselor vehicule orbitale, trecem acum (la cererea publicului) la vehiculele grele orbitale – un fel de autospeciale cu de toate (atelier, laborator, stocare, bucatarie, baie, sala de sport). Multifuncționale. Lista nu este foarte lungă. Plus încă ceva.
Almaz/Salyut
Revenim la Salyut, cu mai multe informații. Almaz a fost un program de dezvoltare a stațiilor spațiale sovietice. Pornit în anii ’60, a avut trei stații lansate: Salyut 2/OPS-1 (3 aprilie 1973-28 mai 1973), Salyut 3/OPS-2/Almaz 2 (25 iunie 1974-24 ianuarie 1975) și Salyut 5/OPS-3 (22 iunie 1976-8 august 1977). A fost planificată și o a patra stație – OPS-4, dar aceasta nu a fost lansată.
Stațiile spațiale cu echipaj ale programului Almaz au fost înlocuite cu cele din seria Almaz-T, fără echipaj – în această serie având lansate Almaz-T, Almaz-T2 și Almaz 1, ultima stație – Almaz 2/Almaz-1V – nefiind lansată.
Programul Almaz trebuia să se transforme odată cu explozia industriei sateliților aşa că i s-a pus frână, următoarele stații fiind ‘civile’ şi având doar numele Salyut.
În urma măritișului tehnologiei seriei Almaz OPS cu cea dezvoltată de Korolev pentru Soyuz, au rezultat modulele Almaz DOS, utilizate la stațiile spațiale Salyut: Salyut 1/DOS-1 prima stație spațială din istorie lansată în 1971 (19 aprilie 1971-11 octombrie 1971), Salyut 6/DOS-5 (29 septembrie 1977-29 iulie 1982) și Salyut-7/DOS-6 (19 aprilie 1982-7 februarie 1991). DOS-7 a fost … modulul de comandă pentru stația spațială Mir, prima stație spațială modulară (20 februarie 1986-23 aprilie 1996). DOS-8 este … Zvezda (Modulul de Serviciu Zvezda, mai exact) și a fost lansat pe 12 iulie 2000 fiind încă pe orbită ca parte a ISS. Evident, după scandalul ‘gaură de bormașină în Soyuz‘ sovieticii rușii au amenințat că își iau stația spațială segmentul sovietic rus al ISS și îl mută la chinezi.
Nu există foarte multe imagini din interiorul acestor stații. Totuși, iată câteva.
Salyut 6 – sistem de antrenament [11]
Imaginile de mai jos prezintă panoul de control al Salyut – o imagine generală și detalii ale celor două părți. În stânga era locul comandantului și în dreapta cel al inginerului de zbor.
Salyut [12]
Skylab
Evident, USofA a trebuit după ce a ajuns pe Lună (da, am auzit vorbele alea care spun că nu au ajuns, dar nu cred în conspirația aceasta) să se mulțumească doar cu ceea ce i-a rămas. Au fost, adică, în situația de a câștiga olimpiadele cu titlurile ‘primul pe țară, al doilea pe judet‘. Skylab este o stație spațială americană care s-a născut fără noroc, fiind încropită bricolată construită dintr-o treaptă S-IVB (a treia) a unei rachete Saturn V prevăzută inițial să lanseze o misiune Apollo. La lansare a avut însă probleme, scutul de protecție împotriva micrometeoriților deteriorând iremediabil un panou solar, protecția solară având și ea de suferit. Mai mult, același sistem de protecție împotriva meteoriților a afectat și panoul solar rămas, astfel încât a avut din start un deficit de energie electrică.
A urmat o încercare pentru cei de la sol care au monitorizat non-stop temperatura (temperaturile excesive îl puteau deteriora) și orientarea Skylab, controlându-i continuu orientarea pentru a îl salva. Un atelier mobil s-a deplasat pe orbită, reparând Skylab (mai exact, i-au pus o prelată care să îl protejeze împotriva încălzirii excesive şi au rezolvat problema panoului solar).
Panoul de control al Skylab nu este foarte complex. Imaginea următoare prezintă sistemul de control al telescopului solar; în partea din stânga jos (deasupra cablurilor în a doua imagine) se află interfața cu calculatorul care controla Skylab.
Skylab – panou control (1 – Wikipedia, 2 – Twitter)
Mir
Stația spațială Mir a fost lansată între 20 februarie 1986 și 23 aprilie 1996, părăsind orbita pe 31 martie 2001. A avut în componență 7 module și – cu toate că nu am vizitat-o personal – pare să fi fost destul de înghesuită. Evident, a continuat linia stațiilor spațiale anterioare construite în URSS.
Au fost construite de fapt mai multe module de control – să le spunem stații spațiale Mir. Unul s-a dezintegrat la reintrarea în atmosferă, unul este stocat în Rusia, unul a fost achiziționat de Tom Diehl fiind expus la Tommy Bartlett Robot World & Exploratory. Nu am extras din nici un film de epocă un cadru care să arate zona de control. Să ne lăsăm imaginația să zboare.
Cele două imagini de mai jos sunt: prima este realizată de Edgar Martins în Orașul Stelar la Centrul de Antrenament al Cosmonauților Iuri Gagarin și prezintă un simulator al Mir iar a doua este o captură dintr-un film realizat în muzeul de care vorbeam mai înainte.
Mir (1- Edgar Martins via slate.com, 2 – cadru film Youtube)
Și Mir.
Mir [14]
ISS
Mir a murit, trăiască Mir ISS. Este continuatoarea stației spațiale Mir și este tot o stație spațială modulară. Evident, cititorul alert se va întreba și va întreba revoltat: ‘dar ce-ai făcut boss, sunt aceleași poze!‘. Da, așa este, sunt aceleași imagini ca în cazul Mir. Dacă insă ne oprim puțin și ne amintim ceea ce era scris în articolul anterior și mai înainte în acesta, răspunsul va veni de la sine: pentru ca este un sistem asemănător. A fost răzuit cu lama numele Мир și a fost scris cu vopsea proapsătă ISS.
ISS [14]
Ok, am exagerat. De fapt asa arata Zvezda.
ISS – Zvezda (Wikipedia)
ISS mai are câteva sisteme, dar nu vom zăbovi asupra lor astăzi, încercând să ne concentrăm asupra sistemelor de control.
Tiangong
Tiangong este programul chinez care are ca scop producția și folosirea stațiilor spațiale. Aș putea începe cu o metaforă, spunând că este o stație spațială model Adibas, dar i-aș supăra pe fanii acestei mărci. Deci nu voi spune. Deci este o stație spațială concepută și construită integral în China. Stația spațială Adibas.
A avut până acum două încarnări – Tiangong-1 (29 septembrie 2011-2 aprilie 2018) și Tiangong-2 (15 septembrie 2016-19 iulie 2019). Sunt echivalentul Salyut, scopul fiind testarea și dezvoltarea de tehnologii pentru viitoarea stație spațială chineză modulară care ar trebui lansată undeva între 2020 și 2023. Echipajele care vizitau Tiangong-1 (3 cosmonauți) cu Shenzhou nu aveau condiții de trai complete la bord – bucătăria și toaleta erau pe nava cu care veniseră. Pe Tiangong-1 dormeau două persoane iar cea de-a treia pe Shenzhou. Tiangong-2 a fost puțin mai mare, putând asigura traiul a două persoane timp de 30 de zile.
Internetul nu este foarte darnic cu imagini din cele doua stații spațiale chineze Tiangong lansate până acum. Panourile de control nu par a exista – probabil nu era nevoie de foarte mult control, creșterea altitudinii fiind asigurată de Shenzhou.
Tiangong [15]
LOP-G
Se află în curs de definitivare a proiectului o stație spațială nouă, cea care va orbita în jurul Lunii (LOP-G – engl Lunar Orbital Platform-Gateway). Dar despre ea nu știm prea multe, suferind lunar sau trimestrial transformări. Presupunerea mea este că va folosi sistemele de control ale Orion și dacă va avea ceva interfere de control la bord, vor fi asemănătoare cu cele de pe Orion. Prima imagine prezintă un concept Lockheed Martin iar a doua imagine prezintă unul din prototipurile evaluate de NASA.
LOP-G (1 – LM, 2 – NASA)
Spacedock
La articolul trecut am plecat puțin la plimbare și am ajuns la Enterprise. Nici de data aceasta nu voi încheia fãrã a pleca la plimbare. Bun venit pe construcția care se află pe orbită în jurul Pământului și care este o stație spațială (engl orig starbase) si un doc spațial. În 2257 docul era în construcție; în 2285 era construit complet și operațional.
Earth Spacedock [17]
Earth Spacedock (Star Trek Online)
LCARS Spacedock (1, 2 – Pinterest)
Star Trek – The Voyage Home
Dar oricând putem sfârși alfel decât ne așteptăm.
Futurama (1 – Palm d’Orbit; 2 – Galactic Bazaar)
Costume
Viața nu este posibilă nici pe Lună, nici în afara ISS. Această fragilă pungă cu zemuri și material osos numită corp trebuie protejată iar inginerii au muncit din greu pentru a construi câteva sisteme care să asigure viața în spațiu.
Costum EVA (imgur)
Controalele unui costum sovietic rusesc (se montează pe piept) și ale unuia american sunt prezentate mai jos.
Sistem control costum rusesc (Chris Hadfield via Flickr)
Controale costul american (imgur)
Pentru așa numitele space walks – plimbări în spațiu – se folosește un sistem cu care cosmonautul se poate deplasa în spațiu. Mai jos sunt prezentate o versiune mai veche și una nouă de control.
(1 – imgur; 2 – Chris Hadfield via Flickr)
Atât.
Mulțumiri lui iat pentru împunsătura dată, care m-a determinat sã scriu acest articol.
Iulian
Surse:
1. Almaz ( https://en.wikipedia.org/wiki/Almaz , accesat la 2020-01-07)
2. Salyut 2 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_2 , accesat la 2020-01-07)
3. Salyut 3 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_3 , accesat la 2020-01-07)
4. Salyut 5 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_5 , accesat la 2020-01-07)
5. Salyut 1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_1 , accesat la 2020-01-07)
6. Salyut 6 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_6 , accesat la 2020-01-07)
7. Salyut 7 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Salyut_7 , accesat la 2020-01-07)
8. Mir Core Module ( https://en.wikipedia.org/wiki/Mir_Core_Module , accesat la 2020-01-07)
9. Mir ( https://en.wikipedia.org/wiki/Mir , accesat la 2020-01-07)
10. Zvezda (ISS Module) ( https://en.wikipedia.org/wiki/Zvezda_(ISS_module) , accesat la 2020-01-07)
11. Virtual Museum of Cosmonautics – Виртуальный Музей Космонавтики ( http://vsm.host.ru , accesat la 2020-01-10)
12. Fossil Hunters > Salyut in Space > Sun Sensors ( https://www.fossilhunters.xyz/salyut-in-space/sun-sensors.html , accesat la 2020-01-10)
13. An Unparalleled Look Inside the European Space Agency ( https://slate.com/culture/2014/02/edgar-martins-photographs-the-european-space-agency-in-his-series-the-rehearsal-of-space-and-the-poetic-impossibility-to-manage-the-infinite.html , accesat la 2020-01-10)
14. Yuri Tiapchenko – The Integrated Information Display System for the Soyuz-TMA and the Integrated Console of Manual Control Loop for the Russian Segment of the International Space Station ( http://web.mit.edu/slava/space/essays/essay-tiapchenko4.htm , accesat la 2020-01-10)
15. Tiangong / Shenzhou: China’s Human Spaceflight Program / Tianzhou Cargo Spaceship ( https://directory.eoportal.org/web/eoportal/satellite-missions/t/tiangong , accesat la 2020-01-10)
16. KmanAuto – Inside the REAL MIR SPACE STATION! ( https://www.youtube.com/watch?v=D1FxQaG-mrs , accesat la 2020-01-10)
17. Memory Alpha – Spacedock (Earth) ( https://memory-alpha.fandom.com/wiki/Spacedock_(Earth) , accesat la 2020-01-10)
18. Memory Alpha – Spacedock type ( https://memory-alpha.fandom.com/wiki/Spacedock_type , accesat la 2020-01-10)
19. Apollo Remote Control Unit (RCU) for the Portable Life Support System (PLSS) and Extravehicular Mobility Unit (EMU) ( https://www.hq.nasa.gov/alsj/alsj-RCU.html , accesat la 2020-01-11)
20. Imgur, Krechet space suit ( https://imgur.com/a/TgTes , accesat la 2020-01-11)
21. Flickr, SpaceRef Webmaster (Spaceref) ( https://www.flickr.com/photos/spaceref/ , accesat la 2020-01-10)
22. Imgur, A History of US Spacesuits ( https://imgur.com/a/SoFGa , accesat la 2020-01-11)