„Marsuinul” a executat o singură misiune în serviciul marinei militare române, în perioada 10 mai – 27 mai 1944, înlocuind „Rechinul” în zona de operaţiuni din estul Mării Negre. Scopul acesteia era de a supraveghea comunicaţiile inamice din faţa portului sovietic Batumi, pentru acoperirea retragerii pe mare a trupelor române şi germane din Peninsula Crimeea – „Operaţiunea 60 000”.[1]
Comandantul navei a fost căpitanul Grigore Ciolac. Ceilalţi ofiţeri de la bord au fost secundul – locotenent Nicolae Ciurcu, mecanicul şef – căpitan Stan Dicu şi aspiranţii Camil Cernat şi Dumitru Dumitru.[2]
Marsuinul la intoarcerea in port
Cruciera este una demnă de un roman datorită nenumăratelor peripeţii ale echipajului dar şi o interesantă frescă a vieţii pe mare la bordul unui submarin în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Despre viaţa la bordul submarinelor româneşti din cel de-Al Doilea Război Mondial voi vorbi într-un alt articol.
Una peste alta, fost o misiune care ne arată de ce nu orice marinar militar poate fi şi submarinist, o luptă şi o bătălie a nervilor despre care vă invit să citiţi pe Romanian Navy Historic Ships (rnhs.info).
Va urma.
Nicolae Hariuc
Sursa foto:
„Marina română în al doilea război mondial”, Jipa Rotaru, Cristian Crăciunoiu
Surse bibliografice:
[1] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 165, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015
[2] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 309, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997