Delta III
Ca tot vorbeam cu cateva zile in urma de Yasen class si de o eventuala armata europeana, haideti sa vedem cam ce pot rusii opune in materie de submarine lansatoare de rachete, capitol la care desi pe hartie par importanti in realitate sunt cam vai de mama lor.
Si forta de descurajare nucleara este esenta structurii lor de aparare, in timp ce submarinele lansatoare de rachete sunt ultima linie de aparare din structura de descurajare, asadar sunt foarte, foarte importante…
Astfel aflam ca Rusia are astazi o flota destul de invechita de boomere, formata din nave Delta III si Delta IV, ambele clase fiind de fapt submarine sovietice.
Rusia detine astazi (vorbim de nave operationale) 3 submarine active din clasa Delta III, cel mai “modern” fiind lansat in 1981 si sase nave din clasa Delta IV ultimul lansat in anul 1990.
La cele 9 boomere… clasice (sa zicem) adaugam si primul Borei – Yuriy Dolgorukiy, cel mai modern submarin strategic rus si primul lansat dupa caderea URSS in 1991.
Inainte de a merge mai departe sa explicam cam ce face si mai ales cum isi face treaba un submarin strategic lansator de SLBM.
In acest moment in lume sunt patru tari care detin astfel de submarine, a sasea – Israelul este banuita a avea rachete cu focoase nucleare la bordul submarinelor sale, dar evreii nu fac parte din discutia noastra, ei fiind de facto intr-o alta liga.
Astfel Rusia, SUA, Marea Brirtanie si Franta detin acum flote de submarine nucleare dotate cu rachete balistice intercontinentale operationale, China, desi are in inventar astfel de nave, n-o punem la socoteala datorita precaritatii tehnologiei chineze care nu permite Beijingului sa-si trimita in patrulare submarinele, acestea stationand pur si simplu in port.
In lini mari misiunea unui boomer incepe cu plecare din portul-baza, nava ajunge apoi intr-un anumit careu, bine delimitat si foarte bine pazit, se scufunda si se indreapta catre zona sa de patrulare. De mentionat aici ca nimeni pe lume nu cunoaste exact locul si ruta urmata de submarin cu exceptia comandantului acestuia si a ofiterului navigant. Comanda flotei stie doar zona de patrulare (in mii de km patrati si cam atat).
Un astfel de sub navigheza cu o viteza foarte mica, sub 10Nd, principala si cam unica sa misiune fiind sa ramana nededectat pe intrega durata a misiunii.
Odata ajuns in careul sau de responsabilitate, nava navigheza lent, la o adancime care probabil variaza intre 100-si 200 de metri atenta fiind sa nu aiba un “amic” in coada si la eventualele ordine primite. Pentru a fi in permanenta in contact cu comandamentul submarinul foloseste o antena tractata (de fapt are cel putin doua) care pluteste liber si este fixata de nava cu ajutorul unui cablu infasurat pe un tambur (antena are o flotabilitate pozitiva, in timp ce cablul una neutra).
Un submarin de acest tip nu are nevoie de viteza mare, ca n-are ce face cu ea, ci trebuie sa fie cat mai silentios cu putinta, gata sa-si lanseze rachetele in cel mai scurt timp posibil.
Nici adancimea de patrulare nu poate fi prea mare din cauza a doua motive: primul este cablul anteneii, cu cat este mai lung cu atat creste ricsul de a fi detectat, al doilea motiv este dat de faptul ca submarinul trebuie sa poata urca cat mai repede la adancimea de lansare. De prisos sa mai spunem ca rachetele pot fi lansate din imersiune dar nu la de la o adancime de 100 de metri. Majoritate specilalistilor sunt de acord ca adancimea de lansare este undeva in jurul valorii de 50 de metri.
Ohio class SSBN si arma sa Trident II D5
Asadar nava trebuie sa ramana silentioasa dar gata de lansare. Acum sa presupunem ca se primeste ordinal fatidic. Comandantul ia decizia de lansare, in acord cu ofiterii sai, si da ordinul de lansare a intregului arsenal sau dimpotriva a doar cateva rachete (foarte putin probabil). Daca nu se lanseza toate rachetele, atunci cele lansate vor fi perechi doua cate doua din fiecare bord pentru echilibrarea navei.
Ordinul”lansati” a venit! De la 1-24 (in cazul Ohio class al SUA). In acelasi timp nava se indreapta catre adancimea de lansare, sonarul pasiv este foarte atent verifcat (sa nu fie vreun sub de atac inamic la panda), odata nava stabilizata la adancimea corecta, se deschid cele 24 de trape si in doar cateva minute rachetele americane pornesc in salva catre tintele lor. Si – bineinteles – luma asa cum o cunoastem noi astazi s-a terminat…
Dupa cum se poate remarca un boomer este un submarin de unica folosinta, nava nefiind proiec tata decat ca platforma de lansare pentru rachete si din acest motiv nici viteza sa de flanc nu-i foarte mare, nici adancimea maxima de scufundare nu-i spectaculoasa.
Si aici intervine problema rusilor.
O racheta cu combustibil solid este foarte simplu de folosit si ieftin de intretinut, una cu combustibil lichid este insa o mare bataie de cap. Practic o Trident americana poate decola in mai putin de 15 minute de la primirea ordinului, pe cand o racheta ruseasca cu combustibil lichid, trebuie mai intai alimentata, un procedeu care pa langa faptul ca dureaza este si foarte riscant, surse americane sugerand faptul ca in caz de lansare a intregului stoc de rachete un sub Delta III/IV sovietic nu ar fi reusit sa lanseze toate cele 16 rachete din motive tehnice.
Iar rusii au doar rachete cu combustibil lichid pe navele din clasa Delta III/IV.
Sovieticii cunosteau si ei aceste lucruri, stiau adica ca erau destul de mult in urma americanilor asadar au incercat sa micsoreze diferenta prin proiectarea si lansarea la apa a celui mai mare submarin construit vreodata – Typhoon class, nave intrate in dotare la inceputul anilor “80.
Typhonn class SSBN si arma sa R 39 Rif SLBM
Clasa Typhoon a fost special construita pentru folosirea primei rachete SLBM sovietice cu combustibil solid – R 39Rif, cod NATO – SS-N-20 Sturgeon, cunoscuta astazi ca RSM-52 . Si aici putem observa inca odata slabiciunea tehnologica a sovieticilor care au fost nevoiti sa construiasca un submarin gigantic – de aproximativ 48 000 to – dar care ofera din punct de vedere tactic mai putin decat un Ohio class american de “doar” 16500to, yankeii avand 24 de Trident SLBM per nava, sovieticii “reusind sa “indese” in Typhoon doar 20 de rachete RSM 52….
Ei bine trebuie subliniat un lucru. Asa cum la avioanele de vanatoare proiectarea incepe mai intai cu motorul, apoi avionul se construieste in jurul acestuia, similar, la submarinele lansatoare de rachete, nava semodeleaza in jurul rachetei. Iar dezvoltare si construirea unei rachete SLBM este extrem de costisitioare, programul Bulava (in pereche cu Borei class) de exemplu fiind considerat cel mai scump din lista de programe pentru noi arme a armatei ruse.
Asta ca sa terminam si cu discutiile admirative fata de Typhoon, un submarin gigantic dar care a avut destule probleme tehnice dovada faptul ca nave relativ tinere, construite dupa 1981 au fost retrase de Marina Rusa in timp ce nave mai vechi, din anii “70 – Delta III si IV -sunt astazi active.
Asadar sovieticii au cam rasolit-o cu Typhoonul si nici rachete RSM 52 n-a rupt gura targului dovada ca s-a demarat cel mai scump program pentru dezvoltarea unei arme – din “91 pana astazi – programul Bulava, care program nici asta n-a prea mers uns, ba dimpotriva…
Astazi Rusia detine un singur submarin operational – cel putin ei spun c-ar fi operational – dotat cu rachete cu combustibil solid – Bulava, Borei class Yuriy Dolgorukiy , incercand de fapt sa ajunga din urma Ohio-class, care la randul sau este si el un submarin destul de batran, navele fiind de-o varsta cu Typhoon class, primul Ohio fiind lansat in 1981. Americanii inca se bazeaza pe Ohio, rusii au retras de mult Typhoonul…
Le Triomphant SSBN
Asadar putem observa ca Rusia nu-i nici pe departe atat de infioratoare si de competitiva din punctul de vedere al tehnologiei militare – iar constructia de submarine strategice si a rachetelor acestora chiar este varful -varfurilor in materie de tehnologie militara, ci dimpotriva detine astazi o mana de boomere vechi, cu rachete de mult imbatranite tehnologic. Putem concluziona ca in caz de conflict flota rusa de submarine strategice ar fi imediat scufundata de submarinele de atac ale NATO, pentu ca –din nou doar presupunem – navele sovietice/rusesti sunt zgomotoase, si chiar daca nu ar fi chiar asa de galagioase, secventa de lansare a rachetelor cu combustibil solid poate dura chiar si peste 60 de minute, timp suficient pentru un sub de atac sa atace decisiv, basca ca „amorsarea” rachetelor este detectabila de submarinele de atac NATO.
De fapt datorita secventei de lansare foarte lungi submarinele rusesti ar lansa rachetele dupa ce razboiul nuclear s-ar fi incheiat deja de peste 30 de minute. Asta nu inseamna ca sunt mai putin de speriat ci doar ca NATO are mai mult timp sa le cauta si sa le scufunde, inlcusiv pe cele care ar fi la ancora in porturile-baza.
In acelasi timp boomere americane, britanice si franceze sunt foarte performante, iar numarul lor este prea mare astazi pentru posibilitatile Marinei Ruse de ale urmari pe toate, doar americanii avand 18 nave Ohio, francezii 4 Triomphant class cu 16 rachete , iar britanicii 4 Vanguard class cu 16 rachete Trident (britanicii folosesc acelasi tip de racheta SLBM cu americanii.
Vanguard class SSBN
Acum discutam evident discutii, doar rusii si americanii stiu exact cat de silentioase sunt boomerele rusesti, noi stim doar ca sunt destul de vechi iar primul submarin strategic nou a devenit operational anul trecut si mai stim ca santierele navale rusesti au astazi o enorma problema, recunoscuta oficiala, tocmai datorita deprofesionalizarii personalului in anii cand nu s-a mai construit nimic si ramanerii in urma cu tehnologia.
Practic astazi este posibil ca submarinele strategice rusesti sa nu valoreze nici cat o ceapa degerata mai ales datorita dotarii lor cu rachete cu combustibil lichid. Si mai stim ca rusii s-au dat cu capul de pereti ca Borei class sa fie un succes si Bulava sa zboare, nevand se pare optiunea esecului…
Si ca o ultima informatie, rusii au probleme destule cu arsenalul lor nuclear, foarte invechit si foarte prost intretinut in ultimii 20 si ceva de ani, arsenal care inca mai are in stare activa rachete in silozuri subterane cu combustibil lichid (foarte vulnerabile in fata unui atac preventiv american), de aici si graba cu care Vladimir Putin a fortat intrarea in dotare a noii generatii de ICMB/SLBM: Yars, Topol M si Bulava, desi exista suspiciuni intemeiate ca aceste rachete, mai ales Bulava, ar avea inca destule probleme (bolile copilariei).
Daca mai adaugam si degradarea primejdios de avansata a sistemului rusesc de avertizare timpurie – mai ales pe zona satelitilor – avem o imagine mai apropiata de adevar in fata blufului rusesc in fata NATO. Rusia este astazi practic slaba, inclusiv pe ramura razboiului clasic (sau mai ales pe aceasta zona!) si nesigura pe arsenalul sau nuclear, astfel ca incruntarile lui Putin trebuie privite cu destula detasare.
Asta daca nu ai granita cu Rusia sau esti membru NATO…
GeorgeGMT