La apogeul forței militare din primii ani ai Războiului Rece, Suedia se lăuda cu un inventar de aproape 1.000 de avioane de luptă, care o plasau printre cele mai mari și mai bine echipate forțe aeriene din lume.
Modelele operate includeau și avionul dezvoltat la nivel național Saab J29 Tunnan, supranumit „butoiul zburător”, precursorul modelelor ulterioare Lansen, Draken sau Viggen.
În timp ce principalul său rol tradițional de apărare națională rămâne neschimbat, scenariile amenințărilor la adresa Stockholmului de la dispariția Uniunii Sovietice, cu mai bine de 20 de ani în urmă, s-au schimbat, ceea ce înseamnă că astăzi forțele aeriene suedeze se confruntă cu un set de amenințări complet diferit.
„Suntem Forțe Aeriene complete, capabile să execute o gamă largă de sarcini”, spune Gen. Maior Micael Bydén, Șeful Forțelor Aeriene suedeze. „Ne desfășurăm activitatea în principal în Suedia, în imediata vecinătate și, atunci când este cazul, chiar mai departe”, a mai spus el.
Avioanele Saab Gripen acoperă spațiul național, furnizând alerte de intervenție rapidă, în timp ce o flotă de trei avioane Saab 340 echipate cu radare Erieye oferă servicii de alertă rapidă și de control în zbor. Două avioane Gulfstream IV asigură capacități de război electronic.
„Nu există amenințări imediate pentru țara noastră, așa că trebuie să fim pregătiți să reacționăm individual sau cu alții”, a declarat Bydén.
Angajamente peste hotare
Implicarea Suediei în operațiunea NATO „Unified Protector” de anul trecut, pentru a proteja civilii libieni, a reprezentat prima operațiune de acest fel de peste hotare pentru avioanele suedeze, de la participarea avioanelor Tunnan într-o misiune ONU de menținere a păcii în Congo, de la începutul anilor ’60. Opt avioane Saab Gripen au fost trimise la baza aeriană Sigonella din Sicilia începând cu aprilie 2011 – primele avioane părăsind Suedia la 23 de ore după ce a fost luată decizia politică – pentru a furniza Alianței atât de necesarele servicii tactice de recunoaștere. Au fost îndeplinite aproximativ 580 de misiuni.
În afară de sublinierea dorinței Parlamentului suedez de a permite efectuarea acestui serviciu non-combativ pentru prima oară în ultimele decenii, implicarea în Libia a mai justificat și deciziile privind investițiile făcute în anii precedenți, spune Lt. Col. Nyström Rickard.
Făcând referire la deciziile anterioare de a achiziționa sisteme digitale de recunoaștere Rafael Litening, de a modifica echipamentul data link al Gripen pentru a se calibra pe standardele NATO și de a trimite avioane peste hotare pentru a participa în exerciții multinaționale de amploare, inclusiv evenimentele Red Flag din SUA, Nyström spune: „Am făcut ceea ce trebuie în ultimul deceniu. Pentru Suedia, provocarea interoperabilității a fost un succes.”
Cu o flotă ce numără în prezent mai mult de 300 de aparate de zbor, inclusiv elicoptere, avioane de transport și de luptă, Forțele Aeriene suedeze au doar patru escadrile de Gripen operaționale – câte două la fiecare din bazele aeriene Lulea și Ronneby. Alte două unități de pregătire sunt echipate cu acest model, la baza din Satenas.
„Chiar și niște Forțe Aeriene mici sunt capabile să contribuie”, spune Bydén, referindu-se la misiunea din Libia. „Dar există și unele limitări.”
În concordanță cu o reducere a numărului de aeronave, personalul Forțelor Aeriene este, de asemenea, mai redus ca oricând în ultimele decenii.
Pentru 1 ianuarie 2013 este proiectat un nivel profesional de 3.950 angajați, autoritățile de la Stockholm oprind deja utilizarea recruților în cadrul forțelor armate. Această mișcare a creat totuși o provocare, existând aproape 800 de posturi neocupate. „Trebuie să adaug mai mulți oameni forțelor mele”, a spus Bydén pe 1 noiembrie la Londra, în cadrul conferinței RUSI Air Power.
Varianta Gripen
Planurile actuale de apărare ale Suediei presupun întreținerea a 100 de avioane Gripen, pentru început, în cea mai recentă configurație C/D. Acest lucru înseamnă o reducere semnificativă a inventarului actual, care, conform bazei de date MiliCAS a Flightglobal, constă din 180 de avioane ale căror standarde de producție variază de la A la D.
Cu toate acestea, întrucât se așteaptă ca Gripen să rămână operațional până în 2040, în cursul anului trecut, Stockholmul și-a luat angajamentul de a stimula în continuare capacitățile acestui model cu un singur motor, oferindu-și sprijinul pentru dezvoltarea mai performantului model E, în cadrul unui acord bilateral cu Elveția.
Nyström consideră că abilitățile avansate ale modelului E, ce includ o rază mai mare de acțiune, un timp mai lung la post, performanță super-croazieră, o capacitate sporită de transport al armamentului, precum și sisteme radar și de război electronic îmbunătățite, îndeplinesc cerințele stabilite pentru scenariile de apărare împotriva amenințărilor până în 2025. Acestea includ utilizarea mai frecventă de avioane invizibile și prezența unor sisteme de apărare aeriană cu o rază mai lungă de acțiune.
„Chiar credem că avem nevoie de această configurație [Gripen] pentru a construi o umbrelă [defensivă] asupra Suediei”, a mai declarat Nyström în cadrul conferinței de la Londra.
Suedia se așteaptă să cumpere între 40 și 60 de bucăți din viitorul model, ce este în prezent testat în zbor prin folosirea unei variante de antrenament cu două locuri, în timp ce Elveția ar dori 22 de avioane. Livrările către aceste două țări ar urma să înceapă în 2018, cea din urmă țintind să aibă toate avioanele multirol în serviciu până în 2021. O potențială afacere de tranziție, utilizând 11 Gripen C/D, ar putea permite Forțelor Aeriene elvețiene să retragă din uz avioanele Northrop F-5 până în 2015.
Planurile inițiale de a dezvolta o variantă cu două locuri a modelului F au fost abandonate din motive de cost, dar și pentru că structura Forțelor Aeriene suedeze nu are în prezent operatorii de sisteme de arme necesari pentru a ocupa scaunul din spate al avionului.
Forțele Aeriene vor ca avioanele Gripen E să devină operaționale în 2023, în timp ce o parte din avioanele C/D ar putea intra în programul mid-life upgrade (MLU) în 2020-2025, menținându-și astfel dimensiunea dorită a flotei.
„Suntem mici, așa că trebuie să fim inteligenți și eficienți, precum și în avangarda tehnologiei”, spune Bydén.
Pentru viitorul apropiat, avioanele actuale – care deja utilizează rachetele aer-aer cu rază scurtă Diehl BGT Defence IRIS-T și rachetele anti-navă Saab Bofors Dynamics RBS-15 – vor obține capacitatea de a utiliza rachetele aer-aer Meteor ale MBDA și bomba cu diametru mic, ambele începând cu 2015. „Încă plănuim să contractăm toate aceste capacități”, a declarat Nyström.
Colaborarea cu Elveția vine în urma colaborării Suediei cu alte 11 țări membre NATO sau ale Parteneriatului pentru Pace, în cadrul căreia a fost operată o flotă comună de trei transportoare Boeing C-17 – un model pe care nu putea spera să îl obțină doar prin foduri proprii.
Stockholmul este al doilea utilizator ca mărime ale cărui avioane au fost contractate în cadrul Strategic Airlift Capability, primul din ele intrând în serviciu în iulie 2009 la baza aeriană Pápa din Ungaria. Programul multinațional Heavy Airlift Wing a însumat până în prezent mai mult de 8.000 de ore de zbor și a fost declarat ca fiind ajuns la statutul de capacitate operațională completă pe 14 noiembrie.
Bydén spune că, odată ce trupele ISAF ale NATO din Afghanistan vor face tranziția către o poziție non-combativă și o mare parte din personalul și echipamentul detașat acolo se vor întoarce acasă, Suedia ar putea apela la avioanele C-17 pentru îndeplinirea nevoilor de transport aerian tactic.
Suedia are șapte avioane de transport Lockheed Martin C-130H și un avion-cisternă KC-130H, ce apar în înregistrările MiliCAS ca intrând în serviciu între 1965 și 1981. Dincolo de decizia în așteptare pentru finanțarea Gripen E, Suedia mai trebuie să se confrunte și cu problema înlocuirii vechiului Hercules în următorii ani, precum și a flotei de avioane de antrenament Saab 105. Din cauza bugetului restrâns, s-ar putea avea în vedere o colaborare cu Danemarca și Norvegia, de asemenea utilizatoare de avioane C-130J, precum și cu alte națiuni, în vederea activităților de pregătire a piloților de avioane.
Între timp, colaborarea cu SUA s-a dovedit a fi esențială în achiziția rapidă a unei noi flote de elicoptere Sikorsky UH-60M Black Hawk, dintre care mai multe vor sprijini de la începutul anului viitor operațiunile ISAF din Afghanistan.
Zece din cele 15 elicoptere UH-60 comandate de Forțele Aeriene suedeze au fost deja livrate bazei aeriene din Malmen, în apropiere de Linköping, încă din decembrie 2011, urmând ca două să mai ajungă până la sfârșitul acestui an, iar restul să fie livrate la începutul lui 2013. Acest model le va înlocui pe cele de tip Eurocopter AS332 Cougar dislocate din aprilie 2010 pentru îndeplinirea de misiuni utilitare, de evacuare medicală și transport de trupe.
„Nu a fost posibil să susținem activele deja existente”, a spus Bydén, adăugând că achiziția de aparate UH-60M a fost „o decizie politică”. Acest lucru s-a întâmplat în parte pentru că introducerea modelului NH90 al NH Industries în Suedia a întâmpinat probleme majore, doar șase din cele 18 avioane fiind utilizate până acum, și asta doar pentru antrenamente.
Referindu-se la NH90, pe care Suedia îl desemnează Hkp 14, Bydén spune: „Acesta va constitui un activ important, dar va mai dura câțiva ani”. În ciuda faptului că a comandat avioanele în 2001, Suedia a declarat anterior că atingerea statutului operațional complet ar putea dura până în 2020.
Suedia achiziționează aparatele UH-60M/Hkp 16 în cadrul unui contract semnat cu SUA la jumătatea anului 2011. Afacerea valorează până la 695 milioane $ și include antrenamentul, costurile operaționale pentru tot ciclul de viață și serviciile de întreținere efectuate de Sikorsky Aerospace Services și Saab.
„Am cumpărat sistemul complet. Aveam nevoie de o platformă deja operațională, dar și de un concept operațional”, spune Mikael Wikh, comandantul flotei de elicoptere a Forțelor Aeriene suedeze.
Piloții suedezi cu experiență au fost instruiți la baza Rucker din Alabama a armatei SUA, parcurgând o fază de calificare de șapte săptămâni pe modelul UH-60A și o a doua fază de încă șapte săptămâni pentru a face tranziția către versiunea M a Black Hawk.
Pe termen lung, personalul va fi instruit direct pe noul model, cu un cadru eventual de 40-45 de piloți disponibili. Între timp, personalul tehnic a fost instruit la Ft. Eustis, în Virginia, urmând timp de șase luni cursul de reparație a elicopterelor militare.
Evaluare operațională
Toate antrenamentele pentru zboruri tactice au loc în Suedia. Primul zbor cu acest model a fost efectuat pe 16 ianuarie, iar până în momentul de față au fost efectuate peste 1.000 de ore de zbor.
„Acum ne concentrăm 100% pe misiunea din Afghanistan”, spune Wikh, adăugând că acest teatru de operațiuni are nevoie de piloți care să zboare și ziua și noaptea, la altitudine joasă, în formație, sau să aterizeze în condiții de praf. Pentru toate aceste elemente se desfășoară un proces de evaluare operațională. „Suntem foarte mulțumiți de aparat”, adaugă Wikh.
Deși are o cabină mai mică decât Cougar, Black Hawk are o carlingă din sticlă și oferă „o performanță mai bună și mai robustă”, spune el. „Acest aparat e construit pentru misiuni militare”.
Personalul diviziei de elicoptere a Forțelor Aeriene suedeze și-a vizitat recent viitoarea bază de operațiuni de la Mazar-e-Sharif din Afghanistan, pentru a se pregăti de detașarea de la începutul lui martie. „Misiunea noastră a fost să ne asigurăm că ne putem îndeplini angajamentele și că suntem pe drumul cel bun, și suntem”, spune Wikh. „Va fi un proces de predare dificil”, adaugă el.
Bydén spune că se așteaptă ca noile aparate să rămână în Afghanistan timp de 24 de luni, în timp ce oficialii din cadrul diviziei de elicoptere plănuiesc să le mențină acolo timp de cel puțin trei ani. Stockholmul și-a subliniat recent intenția de a-și menține prezența în Afghanistan cu elicoptere pentru evacuarea militară până la jumătatea lui 2014 și poate chiar mai mult, dacă autoritățile de la Kabul sau NATO cer acest lucru.
Post-Afghanistan, Suedia are mai multe întrebuințări pentru UH-60M. „Întotdeauna avem multe de făcut”, spune Wikh.
Sursa: flightglobal