Razboiul dintre ThyssenKrupp si guvernul suedez, purtat pana acum relativ civilizat, cu manusi, a luat o turnura melo-dramatica atunci cand reprezentati ai FMV (agentia insarcinata cu achiziile militare ale Suediei, echivalenta DpA), cu escorta militara, au patruns in birourile din Malmo ale germanilor si au confiscat documente si echipamente clasificate.
Istoria intortocheata a relatiilor dintre cele doua parti incepe cu achizitia de catre HDW a concurentului suedez Kockums, mai apoi fuzionand cu ThyssenKrupp si formand in acest moment ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS). Sursa problemei sta in detinerea de catre TKMS a doua divizii concurente, specializate in constructia submarinelor conventionale, fiecare avand propria tehnologie si capacitate industriala.
Cum doua sabii nu incap in aceeasi teaca, una dintre cele doua divizii a fost favorizata, aceasta fiind deloc surprinzator cea germana, in timp ce Kockums a ramas doar cu promisiuni vagi legate de constructia unor submarine de tonaj mic.
Germanii au scos practic de pe piata concurentul suedez, suflandu-i un contract vital, cu Singapore, asiaticii operand submarine suedeze si inclinand initial pentru continuitate.
TKMS a dat de inteles ca nu va sustine dezvoltarea unei noi generatii de submarine suedeze, numita A26, informand practic toti clientii potentiali ca in cazul in care vor decide totusi sa aleaga varianta suedeza, vor fi supusi riscului de a nu primi submarinele (la timp, in buget sau deloc). In relatia directa cu guvernul suedez, TKMS a transmis aceleasi mesaje, refuzand sa ofere un pret fix pentru modernizarea actualelor submarine Gotland din dotarea Marinei sau pentru dezvoltarea noii generatii A26.
In paranteza, un furnizor va incerca sa transfere tot mereu riscul unui proiect complex si de durata clientului, orice intarzieri sau fluctuatii de costuri urmand a fi transferate direct acestuia din urma. De cealalta parte, clientul va forta un pret fix, transferand complet responsabilitatea in sarcina constructorului. Undeva la mijloc se poate ajunge la o intelegere, constructorul oferind un pret fix, mai mare decat cel variabil initial, luand astfel in calcul o parte din riscurile previzibile, urmand ca restul sa fie absorbite.
E destul de clar ca cele doua parti nu au ajuns la acel punct iar negocierile trenau de ceva vreme. Timpul era insa de partea germanilor, care urmareau practic impingerea diviziei suedeze intr-o situatie dificila. Se pare ca evenimentele din Ucraina au facut ca suedezii sa realizeze pericolul de a ramane fara industria nationala constructoare de submarine si au decis sa actioneze.
In primul rand, realizarea noii generatii de submarine bazata pe tehnologia AIP de tip Stirling, practic o marca inregistrata a Kockums, era condusa de guvernul suedez, TKMS fiind doar un contractor si deci tehnologia A26 apartinea Suediei. De aici si pana la a incerca recuperarea in forta a planurilor si echipamentelor sensibile din birourile TKMS a fost un pas mare, pe care suedezii l-au facut pana la urma.
In acelasi timp, guvernul a retras proiectul celor de la TKMS si a comandat singurului concern care ar putea sa construiasca submarine in Suedia, SAAB, un studiu pentru a determina in ce conditii si care ar fi costurile infiintarii unui asemenea santier naval. SAAB, desi este un furnizor de sisteme militare navale, nu a construit niciodata submarine asa ca primul pas pentru a castiga expertiza necesara a fost sa atraga inginerii suedezi care lucrau pentru TKMS. In ciuda bonusurilor oferite de germani, se pare ca echipe intregi de specialisti au trecut de partea SAAB.
Miscarea a fost destul de ampla pentru a forta TKMS sa incerce o negociere cu guvernul, oferind unele conditii mai bune si perspectiva dezvoltarii diviziei, desi nu in directia sperata de suedezi ci tot spre constructia de submarine mici.
In final TKMS pare a fi capitulat, in Aprilie fiind semnat un memorandum intre germani si SAAB, care prevede posibilitatea ca suedezii sa-si cumpere inapoi santierul, contractul urmand sa fie incheiat pana in luna Iunie. Daca germanii vor lasa sa le scape unul din principalii concurenti sau vor contra-ataca in vreun fel, ramane de vazut insa episodul arata clar care sint problemele incercarii de a integra unitatile de productie militara din Europa, acolo unde interesele nationale se lovesc de cele economice.