Cand spunem asta, ne referim la faptul ca datorita problemelor cu motoarele, radarul etc, nu este de asteptat ca noul avion multirol rusesc de generatia a cincea sa intre masiv in dotare pana spre finalul decadei.
Este mult mai probabil ca Moscova sa fabrice Su 57 in numar mic, un fel de low rate production, sperand ca in urmatorii 8-10 ani aeronava sa ajunga – impreuna cu toate sistemele sale – la o maturitate tehnologica care sa-i permita intrarea in dotare la maximum capacitatii sale de lupta.
Iar in acest particular caz nu prea avem ce sa reprosam rusilor (altceva decat propaganda pe post de realitate), daca ne uitam si la americani cu al lor program JSF (si daca tinem cont ca yankeii au resurse mult mai mari ca si o experienta mult mai vasta). Asadar este de asteptat ca numarul Su 57 sa creasca in fortele aerospatiale ruse dar intr-un ritm foarte lent si fara ca aeronavele sa fie la potentialul lor maxim.
In aceste conditii Rusia va continua sa achizitioneze Suhoi 35S, Suhoi 30SM Suhoi 34 Fullback, ca si un numar nu foarte impresionant de MiG 35.
Problema Moscovei nu apare insa pe zona aviatiei de lupta, asa cum am putea crede la prima vedere, mai ales ca rusii au in prezent destule aeronave moderne sau modernizate, nici pe zona elicopterelor acolo unde in ultimii ani s-au facut eforturi serioase care-si arata deja roadele.
Problemele lor apar pe zona unor aeronave care in general nu fac prima pagina si nici nu starnesc un asa mare entuziasm, precum aeronavele de lupta.
Flota rusa de avioane de transport are mare nevoie de avioane noi, la fel si flota avioanelor de recunoastere sau a celor de alimentare in aer, aici unde Moscova „trage” in continuare de aparate vechi.
Astfel, pana in 2020 este de presupus ca mult asteptatul Il-76-MD90A (Il 476)va intra in dotare in numarul comandat deja ( 39 de aeronave), de asemenea un inlocuitor pentru batranele An 24/26 (Il 112V) este si el pe drum, asteptandu-se ca noul aparat sa intre si el in productia de serie cat mai curand, probabil dupa 2019.
Daca lucrurile vor merge bine cu Il-76-MD90A, atunci noul A 100 (AWACS) va intra si el in dotare, desi programul este intarziat, primul aparat ar fi trebuit sa fie deja operational inca din 2016.
Ramasi mult in urma concurentei, rusii spera sa-si revina in jurul anului 2020 si pe planul dronelor, sisteme de tip Reaper ar trebui sa fie livrate armatei incepend din 2020.
Incheiem cu sistemele de aparare anti-aeriana, aici unde se asteapta continuarea dotarii cu S 400 sau Pantsir SM, asteptandu-se ca si noul S 500 sa ajunga la stadiul intrarii in productia de serie desi sunt intarzieri si aici, primul prototip fiind asteptat abia spre 2020. Initial termenul pentru S 500 era 2015.
Aici trebuie sa venim cu o mica lamurire. Am tot vazut prin presa cum ca noul S 500 va face si va drege, lucru care este foarte posibil sa fie adevarat, doar ca lumea confunda S 500 cu S 400, cand de fapt cele doua sisteme sunt destul de diferite din punct de vedere tactic, astfel S 400 este un sistem clasic anti-aerian si anti-racheta care poate duce si lupta anti-balistica in anumite circumstante, dar nu este specializat pe antibalistic.
S 500 in schimb este un sistem preponderent anti-balistic, menit sa inlocuiasca in arsenalul rusesc A 135 (un sistem strict antibalistic). S 500 este mai apropiat ca scop de americanul THAAD decat de S 400 si este gandit sa suplineasca S 400 pe frontul antibalistic, dar poate ataca si tinte aeriene lente si greu manevriere cum sunt de exemplu aeronavele de tip AWACS.
Nu exista nici un indiciu in acest moment precum ca S 500 va putea angaja si tinte aeriene precum avioane de lupta, rachete de croaziera sau elicoptere si din acesta cauza este cu totul incorect sa fie prezentat ca un urmas al S 400 Triumf cand el este de fapt urmasul A 135.
Ramane acum sa vedem cum se vor descurca rusii cu atat de multe programe noi pentru ca, trebuie sa fim sinceri, nici macar americanii nu cred sa aiba astazi in dezvoltare atat de multe, dar aici mai trebuie tinut cont de faptul ca Moscova este mult ramasa in urma si a tot tras, in ultimii aproape 30 de ani, de tehnica ramasa de la URSS.
Amintim aici doar cateva programe aflate in desfasurare: Borei/Bulava, noi rachete intercontinentale – Sarmat, noi submarine de atac nucleare – Yasen plus modernizarea celor mai vechi – Victor 3, un nou tanc, noi transportoare blindate pe roti, noi masini de lupta a infanteriei, noi sisteme antiaeriene, noi avioane de transport, noi nave de lupta etc.
Efortul financiar si, mai ales, cel uman este probabil imens si necesita timp.
GeorgeGMT