Superavioane – F-22 Raptor

George GMT

11 ani ago

This entry is part 12 of 15 in the series Superavioane

Episodul V: F-22 Raptor, analiza Defence Issues, Partea 1

Acest articol este traducerea in mai multe parti a celui publicat in octombrie 2012 in Defense Issues

Istoria programului si complexul militar-industrial

Programul F-22 este un exemplu de management prost – costuri foarte mari de dezvoltare si productie ce au dus la o reducere in numar a avioanelor procurate ; acest lucru, la randul sau, a crescut costul pe aparat si mai mult, ducand la taieri ulterioare. Rezultatul a fost ca numarul original de celule a fost taiat de la 750 la 680 in timpul administratiei lui H.W. Bush. In 1993-1994, administratia Clinton a taiat numarul si mai mult, la 442 aparate ; in 1997, Quadrennial Defense Review a taiat numarul la 339 aparate – capacitatea a cam 3 « wings » (n.t.- flotile). Desi a lasat optiunea de a cumpara aparate pentru 2 flotile daca s-ar fi introdus in F-22 capacitatea de atac la sol. In 2002 a avut loc o nou incercare de a taia numarul si mai mult, insa nu a trecut, dar in 2003 numarul a fost redus la 279 si in 2005 la 178 aparate. Mai tarziu, patru aparate au fost adaugate in planul de procurare.

F-22 Raptor

In anii 1990, Air Force a renuntat la programul de dezvoltare pentru inlocuitorul multirol al lui F-16 si, impreuna cu US Navy, a inceput un nou efort – Joint Advanced Strike Technology program – JAST, ce a dus la dezvoltarea lui F-35 Joint strike Fighter. USMC a intrat de asemenea in program.

In decembrie 2010, Program Budget Directive, initiativa a lui Rumsfeld, a taiat 10 miliarde USD din procurarea lui F-22, lasand-o doar la nivele anemice de 183 aparate, numar crescut apoi la 187.

Iata evolutia numerelor de F-22 cu privire la schimbarile de procurare de-a lungul timpului:

1986 – 750 F-22

1991 – 648

1993 – 442

1997 – 339

2003 – 279

2005 – 178

Lt. Gen. Daniel Darnell a estimat ca pana in 2024 USAF va avea o gaura de 800 aparate la cerintele de 2250 (trebuie mentionat ca politica SUA era de a avea Fortele Armate pregatite pentru doua teatre de razboi majore – totusi, este putin probabil ca Rusia sau India vor trece de partea Chinei intr-un razboi cu SUA ; de fapt, opozita e mult mai probabila, in special in cazul Indiei). Situatia este si mai grava daca ne gandim ca superioritatea aeriana este un element crucial al tuturor planurilor SUA.

Raptore, ban’e timpul sa-l castigi.
Dragonul Rosu asteapta
AMRAAM-ul sa-nfigi

Problema majora a fost abandonarea unei politici competitive a dezvoltarii prototipurilor, introdusa cu F-16, unde designerii ar construi prototipuri cu tehnologia toata si capabile de lupta, avand cerintele de baza, testarea acestor prototipuri, redesign si « repararea » problemelor descoperite si apoi retestarea, insemnand ca neajunsurile ar fi fost descoperite in timpul productiei ; aceeasi greseala este repetata si cu F-35. Prototipul a fost testat, dar avea prea putin in comun cu aparatul final – nu detinea pielea « stealth » si a fost mult mai usor decat finalul F-22. Chiar si forma a fost diferita si nu au existat dogfightings demonstrative – in Pentagon, a fost numita « paint job with shape of F-22 ».

YF-22 si F-22

Prototipurile au fost selectate in 1986 si flyoff intre YF-22 si YF-23 s-a desfasurat in 1990 ; dupa ce YF-22 a fost selectat, a fost reintors la planseta de design – F-22 nu are nimic in comun cu YF-22 cu exceptia similaritatii formei. De exemplu, greutatea de incarcatura a fost crescuta de la 22 680 kg la 29 300 kg. De asemenea, productia low-level a facut dificila renuntarea imediata, problema crescand prin faptul ca scopul principal la programului F-22 a fost de a da bani contractorilor. Productia a inceput in 1997, in ciuda faptului ca pana atunci, mai putin de 4% din testarile preconizate fusesera efectuate.

YF-23 si YF-22

Capacitatile au fost de asemenea schimbate – in 2002 a fost adaugata o limitata capacitate de atac la sol, rezultatul fiind castigarea denumirii de F/A-22, care insa a fost schimbata in F-22A.

FB-22…H.O.A.X.

In timp ce F-15 a intrat in serviciu la 5 ani dupa ce a inceput dezvoltarea, F-22 a asteptat 24 ani. Unul din motivele pentru acest lucru a fost razboiul economic permanent in SUA, ce a cauzat o fuziunare a managementelor – initial separate – guvernamentale si corporatiste. Acest lucru a cauzat o proliferare a proiectelor nefolositoare, al caror unic scop a fost de face rost de bani pentru contractori, sub-contractori si…sub-sub-contractori.

Machete

Totusi, complexul militar-industrial are un suport in SUA datorita numarului de slujbe pe care il creeaza. Proiectul F-22 insusi a fost divizat intre 1 150 subcontractori in 43 state si…Puerto Rico, angajand 15 000 oameni, pentru exact acest motiv – a-l face dificil de renuntat la el. Daca luam in considerare economiile locale, 160 000 de slujbe au fost riscate. Acelasi truc a fost incercat cu programul militar al rachetei Nike-Zeus (n.t.- antibalistica), program ratat.

Din 1990 pana in 2000 guvernul SUA a cheltuit 2 956 miliarde USD pentru Departamentul de Aparare. In 2002, 35 milioane de oameni nu au avut o aprovizionare sigura de hrana datorita vietii in saracie, cu 1,4 milioane mai mult decat in 2001 si 18 000 din 40 milioane fara asigurare medicala au murit datorita lipsei tratamentului. Doua treimi din scolile publice isi desfasoara activitatea in conditii cu probleme de mediu social.

Machete in suflerie

Costul Razboiului din Vietnam a fost de 676 miliarde USD. Bugetul militar curent al SUA reprezinta 10% din GNP-ul total (n.t.- Gross National Product). De fapt, in 1952 – an care a constituit cel mai inalt nivel de cheltuieli de aparare din timpul Razboiului Rece – bugetul de aparare al SUA a fost de 589 miliarde USD in echivalentul anului fiscal 2008. In 2008 a fost de 670 miliarde USD. Si aceste numere sunt bazate pe datele proprii ale Pentagonului si deci scazute, dupa cum vedeti mai jos. CIA’s World Factbook a estimat pe 2007 cheltuieli de aparare combinate pentrul restul lumii de 400 miliarde USD. In 2008, China si Rusia au avut bugete de aparare de 81 si 21 miliarde USD, respectiv. In 2010, numarul a fost de 178 miliarde USD pentru China ; totusi, ca si in cazul numarului de 500 miliarde USD pentru SUA, ambele numere pentru 2008 includ doar cheltuielile « de baza ».

Vremurile bune din cincinalul trecut

Adevaratele cheltuieli de aparare pentru SUA in 2010 :

534 miliarde cheltuieli “de baza”;
6 miliarde creditari “obligatorii” (majoritatea fiind cheltuieli in legatura cu personalul);
130 miliarde pentru finantarea razboiului in Irak si Afganistan ;
22 miliarde pentru arme nucleare (catre Department of Energy);
106 miliarde pentru Department of Veterans;
43 miliarde pentru Department of Homeland Security;
49 miliarde pentru operatiunile pacificatoare ONU, ajutoare catre Irak si Afganistan si daruri catre Israel plus alte costuri ale State Department;
28 miliarde pentru Department of Treasury, pentru platile cu privire la trecerea in rezerva;
57 miliarde platite pentru ponderea dobanzilor Pentagonului in datoria publica.

Adaugari la curgerea de fonduri de capital din partea Pentagonului sunt bine-venite. Un exemplu este « pulley puller » (n.t.- presa de scos fulia) pentru F-16 – esential o bara de otel in lungime de 2 inch cu trei « suruburi ». In 1984, acest obiect mic a fost vandut DoD de catre General Dynamics pentru 8 832 USD fiecare. Daca acelasi echipament ar fi fost luat « custom » dintr-un magazin particular ar fi costat numai 25 USD.

Este tipic ca armele costa de trei ori mai mult decat estimarile initiale. Costul flyaway al lui F-22 a crescut de la 35 milioane USD in proiectul original – 60 milioane USD echivalent pentru anul fiscal 2009 – la 350 milioane USD sau 412% din costul estimat initial. Una din cauze este reprezentarea eronata a costurilor – dupa cum a spus John Hamre, controlorul Pentagon din 1993 pana in 1997- complexul militar-industrial a stiut ca aparatul va costa mai mult decat s0a proiectat, dar costurile au fost scazute la Capitol Hill pentru a securiza proiectul. Politica de reprezentare eronata a costurilor este in continuare aplicabila – mai mult in cele ce urmeaza.

Un alt lucru de luat in considerare este ca, intre 2001 si 2005, 16 din 17 sisteme majore de armament nu au intrunit specificatiile necesare – nici unul singur nu a fost stopat sau intarziat in productie, ca rezultat.

SUA, cu permanenta sa economie de razboi, este la baza un capitalism militarizat-statal.

Machete din nou

O parte a acestei situatii o reprezinta echipa staff-ul administrativ. Francezii au conceput si construit Mirage III cu un staff de ingineri total de 50 experti in design. Program Office al F-15 USAF prin comparatieavea un staff de peste 240 doar pentru a monitoriza oamenii ca sa-si faca treaba.

Ca urmare, bugetul (militar) SUA este mai mare decat al restului lumii combinate. Peste 27 000 contractori militari practica evazionismul taxelor si continua inca sa castige noi afaceri de la Pentagon, detinand 3 miliarde USD estimate la sfarsitul anului fiscal 2002. Aceasta stare este si mai mult inrautatita de faptul ca singurele lucruri care limiteaza cresterea costurilor sunt externe – US Congress, Guvernul si platitorii de taxe. Cheltuielile militare curente ale SUA pe an, sunt, dupa cum ati vazut mai sus, in jur de 1 biliard USD.

In timpul lui 2002, Boeing a primit 19,6 miliarde USD din contracte guvernamentale. In scopul de a obtine astfel de rezultate, managementul Boeing a cheltuit 3,8 miliarde USD pentru lobby cu privire la aceste contracte si a facut contributii de campanie unor membri ai Congresului in valoare de 1,7 miliarde USD.

Militarii insusi sunt penalizati prin receptarea de echipamente nesigure care sunt prea complexe -necesitand oameni talentati si calificati pentru mentenanta greu de gasit/instruit – si predispuse la defectiuni. In 2010, au existat chiar anumiteri suspiciuni/sustineri ca un F-22 a fost doborat cu un laser de catre chinezi (n.t.- si noi ne plangeam ? J ) ; cel mai probabil un astfel de zvon a avut rolul de a atrage bani in dezvoltarea altor cercetari ale unor arme exotice (YF-1984 ?). O alta posibilitate este aceea ca SUA pune presiune asupra Chinei pentru a-si reevalua moneda sau pur si simplu propaganda cu scop de a marsalui pe factorul frica din partea Chinei, lucru de altfel prezent in ultima decada si mai bine. Motivele pentru care insa astfel de zvonuri au devenit populare sunt cauzate de toata aceasta atentie exagerata mediatica cu privire la F-22.

Mai mult, SUA doreste sa vanda F-22 si altor state (n.t- sursa 7) si o face prin alte sisteme de armament – efectul creat este ca SUA se afla intr-o continua cursa a inarmarilor cu sine insusi. Intre timp, banii cheltuiti pe echipamente scumpe duc la o lipsa a antrenamentului necesar pilotilor.

Sanie stealth fara zurgalai

Una din problemele fundamentale cu fabricantii de armament ai SUA este ca aceste corporatii nu pot converti aceste echipamente in productia civila – (asa cum William Anders, CEO al General Dynamics, a spus in 1991 – « …cei mai multi [fabricanti de armament] nu aduc nici un fel de avantaj competitiv in afacerile non-militare, » si « cinstit vorbind, creatorii de sabii nu prea fac lame de plug bune si accesibile… ») – si constant si consistent consuma resursele limitate care raman inca la indemana altor sectoare. Doua relativ mici razboaie in Irak si Afganistan au pus o presiune considerabila pe bugetul militar al SUA, chiar mai mult decat Razboiul din Vietnam, in timp ce complexul Militar-industrial-congressional creste in putere si influenta – exact ceea ce Presedintele Eisenhower a avertizat in discursul sau de adio.

Razboiul Rece a servit ca scuza pentru ca banii sa curga in MICC. Pana in 1991, era atat de bine incetatenit incat inchiderea sa a devenit pur si simplu aproape imposibila ; totusi, a inceput sa creeze o serie de pericole false – Somalia, Bosnia, Kosovo, primul si al doilea Razboi din Golf, Afganistan, Yemen, Pakistan, razboiul impotriva terorii, etc. – pentru a-si justifica continua supravietuire (ducand, dupa unele analize, pana la ideea ca e posibil in intregime ca si chiar atacurile din 2001 au fost orchestrate de elemente din interiorul SUA pentru a continua un curs al razboaielor si o crestere perpetua a bugetului apararii, cat si reducerea libertatilor personale. Chiar daca nu este vorba de asa ceva, totusi, atacurile au fost exploatate cu abilitate pentru sustinerea respectivelor scopuri).

Trebuie notat de asemenea ca reducerea numarului unitatilor, contrar a ceea ce DoD sustine intr-un stil scuzabil, nu este cauzata de cresterea costurilor F-22 cat si F-35 – sau majoritatea programelor SUA. Mai degraba, acestea sunt doar simptome, asa cum F-22 insusi e un simptom al problemelor moderne ale SUA – si, in general, societatea vestica ; anume ca banii si tehnologia pot rezolva orice problema si ca oamenii n-ar trebui sa stea in calea profitului.

Costurile F-22

F-22 este, lucru evident pentru toti cei care cunosc cateva lucruri despre el, un avion extrem de scump de produs si folosit. Dar care sunt numerele reale ?

F-22 este probabil faimos in mod deosebit pentru cresterile perpetue ale costurilor decat pentru abilitatile sale ultra-laudate. Sunt multe motive pentru asemenea cresteri, precum estimari false ale costurilor facute de Lockheed Martin, cereri reduse si probleme cu aparatul insusi. Numerele oficiale sunt 150 milioane USD pentru flyaway cost si 350 milioane USD (n.t.- sursa 7) pentru costul de procurare pe unitate. Totusi, aceste numere sunt invechite.

Costuri pe unitate si modernizare

In 2011, un F-22 avea flyaway cost de 250 milioane USD si costul de procurare pe unitate de 411,7 milioane USD. In prima jumatate a lui 2012 ,acesta din urma era de 422 milioane USD pe aparat.

Costurile de dezvoltare au crescut datorita multor peticiri (precum intarirea structurala a fuselajului din spate) si alte remedieri. Cat priveste flyaway cost, jumatate din acesta se duce pe acoperirea stealth – in general, e nevoie de 30 minute pentru a face ca un singur nitsa fie instalat in concordanta cu cerintele stealth – si doar sectiunea mediana a fuselajului lui F-22 are in jur de 60 000 nituri – si cele mai multe dintre ele sunt fie expuse radarului sau in locatii greu se ajuns. Mai mult, aparatul in sine nu mai este produs – ele sunt construite, individual, ca intr-o uzina de locomotive. (In WWII, tancurile SUA erau produse pe linia de asamblare, precum masinile. Tancurile germane erau construite in felul exemplificat mai sus, ceea ce a crescut complexitatea procesului, reducand drastic outputul/iesirea echipamentelor din fabirca).

Tread lightly

Discrepantele dintre costurile oficiale si cele reale sunt logice, considerand ca toate estimarile DoD cu privire la costuri sunt bazate pe documentatia interna a Lockheed Martin – costul de control este pur si simplu inexistent.

Componentele electronice ale lui F-22 nu sunt « federalizate » – ele sunt concepute a lucra numai cu o alta componenta de acelasi design, insemnand ca orice actualizare electronica duce automat la inlocuirea intregului sistem de electronice. Procesoarele computerelor sunt deja imbatranite – F-22 foloseste chipuri 32 biti de 25 Mz, care sunt cu foarte mult in urma chiar si a pietei civile.

Costurile de mentenata si operare

F-22 ar trebui sa inlocuiasca flota de F-15, dar costurile de operare ale noilor F-22 sunt deja mai mari decat ale F-15 – si anume, costul de operare al lui F-22 a fost de 63 929 USD pe ora in 2010 ; comparati cu costurile de operare 30 000 USD pe ora pentru F-15 si costurile lui F-22 in 2009 de 44 256 USD pe ora. In 2012 aceste costuri scazand la 61 000 USD pe ora.

Cand comparam ceea ce a promis Lockheed Martin cu privire la costurile scazute de operare ale lui F-22 prin analogie cu F-15, devine evident nu numai ca Lockheed Martin nu este de incredere (cel putin acest lucru este clar), dar si ca respectivul complex militar-industrial doreste cu disperare sa protejeze status quo-ul din timpul Razboiului Rece, ce-i permite sa devina si mai bogat – prin devalorizarea consecintelor viitoare ale deciziilor curente, continuand sa incarce bugetul apararii cu si mai scumpe si complexe arme.

Probleme

Aici, nu voi pune costurile celor mai multe remedieri de pana acum – pentru ca nu le cunosc – dar in schimb o lista cu problemele tehnice pe care F-22 le-a intampinat pana acum (unele din ele poate ca au fost remediate intre timp) :

panouri de acces ale fuselajului cu scurgeri, ducand la probleme de coroziune :
- patru din cele mai mari panouri de aluminiu inlocuite cu altele din titan; fiecare panou de titan costa cel putin 50 000 USD
control al calitatii care…nu este de calitate :
- probleme de “oboseala” ale materialelor
  - cadrul de sustinere din spate –
    - remediat prin intarirea lui (n.t.- ironia face ca principalul contractor a fost…Boeing, care, dupa ce a predat echipamentele lui Lockheed Martin, a dat in judecata…subcontractorul Alcoa dupa descoperirea problemelor de calitate).
- probleme de calitate structurala
  - cadrele de titaniu ce conecteaza aripile au probleme ce ar putea rezulta in pierderea avionului; problem a a fost “rezolvata” prin cresterea inspectiilor pe perioada de viata a flotei, cu costurile platite “bineinteles” de USAF
  - 30 F-22 au fost lipite necorespunzator.
- acoperire defectuoasa a materialului VLO:
  - crapaturi in cadru.
  - componentele mici necesita relipiri frecvente – si adezivul are nevoie de mai mult de o zi pentru a se usca.
- probleme cu sistemele de suport al vietii:
  - problemele cu oxigenul au limitat aeronavele la altitudinea maxima de 7 600 metri, spre deosebire de altitudinea maxima oficiala de 19 800 metri
  - in 2011, defectiunile OBOGS au insemnat ca pilotii respirau un amestec de oxigen, antigel, vapori de ulei si propan; ca urmare, intreaga flota de F-22 a fost tintuita la sol.
  - In 2012, problemele au fost cauzate aparent de OBOGS care a tras acoperirea stealth evaporata impreuna cu aerul – multe din simptomele pe care le-au simtit pilotii si echipajele de la sol fiind de tipul celor cauzate de…neurotoxine.

« Aft boom » cu probleme

Toate acestea, considerand numarul mare de probleme potentiale ce ameninta siguranta, duc spre concluzia ca F-22 a fost aprobat pentru productie inainte de a fi pregatit, in mod similar si cu noul venit, F-35. Pana acum, 3 aparate F-22 au fost pierdute – doua in accidente, unul datorita sistemelor defectuoase de mentinere a vietii – lasand SUA cu 185 aparate.

Episodul V, Partea a II-a

Razvan Mihaeanu

Surse :

Series Navigation<< Superavioane: F-35 Lightning IISuperavioane: F-22 Raptor >>