Lui Gabriel Leș ar trebui să-i fie rușine pentru acest început de mandat ca ministru al apărării. A încercat, și încă încearcă, să destabilizeze Armata Română prin manevre imbecile. Vrea să scape de șeful SMG, generalul Nicolae Ciucă, să scape-cred eu-și de generalul Uifăleanu (șeful Statului Major al Forțelor Terestre), a blocat achiziția celor patru corvete printr-o manevră sinistră și, una peste alta, poate că ar fi timpul ca Șeful Statului Major General să ordone gărzilor să nu-l mai lase dracului să intre în minister.
Dar să le luăm pe rând:
1- Scandalul de la Statul Major General. Înlocuirea Șefului SMG printr-o manevră tipic politrucă. Rechemarea generalului Scarlat de la Bruxelles și numirea lui ca Șef al Statului Major al Forțelor Terestre în locul Generalului-maior Ovidiu-Liviu Uifăleanu și apoi (după 2-3 zile) numirea generalului-locotenent Dumitru Scarlat ca Șef al SMG.
Această lovitură cu manta ar fi dus la demiterea generalului Uifăleanu de la șefia SMFT. Și ar fi fost tare păcat, întrebarea este dacă generalul Uifăleanu trebuia tras pe linie moartă sau pur și simplu n-au găsit altă soluție?
2 – Achiziția celor patru corvete devine o sagă fără de sfârsit, deși până acum n-am primit nici o justificare credibilă a tergiversării anunțului în privința câștigătorului. Și cel mai probabil ca nici nu există o motivație serioasă, alta decât imbecilitatea cruntă. Guvernul Cioloș a dorit să cumpere corvetele de la Damen (model Sigma 10514). Cu acea ocazie MApN a explicat că alegerea s-a făcut după un studiu care a durat câțiva ani. Așadar, Marina Română dorea Sigma. Dar psd-ul, cu dragnea și tăriceanu la braț, a blocat achiziția și a demarat o licitație în care și-a prins urechile de proastă ce este coaliția. Sau poate asta s-a dorit, blocarea achiziției…
La fel ca în cazul rachetelor anti-navă pentru baterii de coastă s-a văzut că nu-i duce capul, au lansat competiția pe baza unei HG și a unui caiet de sarcini, iar acum nu le convine rezultatul și nu știu cum s-o dreagă, deși soluția era una foarte simplă: încredințare directă și nu ne mai făceam de râs;
3 – Modul/metoda prin care s-au gândit să scape (cel mai probabil de Naval Group) este una „ingenioasă”: au inventat un dosar, pentru că dați-mi voie să nu cred o iotă din acuzațiile de corupție (neoficiale deocamdată) apărute prins presa noastră analfabetă și foarte ieftină (ieftină în sensul ca poți cumpăra influență cu câteva sute de euro). Pur și simplu atât i-a dus capul, să facă și ei un dosar.
Necazul vine însă din faptul că am pierdut doi ani, vom pierde cel puțin încă unul și dacă HG-ul guvernului Cioloș era lăsată să-și facă efectul eram astăzi pe punctul să primim în dotare prima navă. Așa însă pierdem timp, pierdem bani (curios sunt care va fi execuția bugetară a MApN pe 2018, imposibil să fie de 2% din PIB), iar Marina continuă să nu aibă de facto capacitate de luptă la Marea Negra, deși lucrurile se precipită aici, iar NATO chiar nu ne poate ajuta cu nave de luptă, aici noi trebuie să punem umărul.
Dar lucrurile sunt clare, Gabriel Leș este un politruc obedient în față conducerii de partid și de stat, nu este însă scuzat de prostia cruntă dovedită de un alt ministru psd – Mircea Dușa, și face ce trebuie pentru a destabiliza Armata Română, încearcă să-i asmută pe generalii de la comandă unul împotriva altuia, nu știe despre ce vorbește, ne anunță că știe să tragă cu pușca și una peste alta ar trebui înlăturat de la MApN cât mai curând.
Într-un plan mai larg
Nu facem investiții, nu construim autostrăzi, nu suntem serioși, România se sufocă sub avalanșa de acțiuni anti-naționale a cartelului psd-alde, plătim mită electorală, guvernul dăncilă este plin de imbecili în frunte cu cel mai prost (în sens de proastă că n-o duce efectiv capul) premier din istoria României.
Doi ani de coșmar, doi de atacuri împotriva suveranității politice și economice a Statului Român, doi ani de sabotaje împotriva interesului național, doi ani în care doi trădători conduc țara.
Să ne aducem aminte de guvernarea tăriceanu.
Patru ani de creștere economică record, la sfârșitul anului 2008 tăriceanu-vosganian au lăsat bugetul pe un deficit de 5,2% din PIB, record absolut, deși nu s-au făcut nici un fel de investiți, s-au aruncat banii în consum prin măriri halucinante și antieconomice de salarii și pensii. Să nu uităm că bugetul de pensii de stat era pe excedent, până când guvernul tăriceanu a crescut aberant pensiile și ne-a băgat în deficit.
În privința Armatei, tăriceanu n-a cumpărat absolut nimic, iar astăzi vedem că pe partea economică a aplicat exact același program de destabilizare folosit și în perioada 2004-2008. Asta dacă vă întrebați de ce ne merge rău, păi 2004-2008 cu tăriceanu la conducere a fost o perioadă de creștere economică bazată pe bula imobiliară, creșteri de salarii și pensii, totul asezonat cu blocarea oricărei investiții publice și a dezvoltări durabile, mai apoi am intrat în 2009, un an cu o prăbușire economică de +9% din PIB.
Eu sunt absolut convins că „programul economic” nu este „conceput” de vâlcov – un borfaș mărunt care și-a ascuns tablourile prin pereți – ci de tariceanu. S-a aplicat exact aceeași metodă de subminare economică: creșterea aberantă a salariilor bugetarilor și a pensiilor cu rezultate imediate în explozia inflației (de la printre cele mai mici din UE la începutul lui 2016 am ajuns la cea mai mare inflație din UE, depășind chiar 5%), deprecierea rapidă a leului, creșterea dobânzilor și explozia deficitului de cont curent.
Creșterea puterii de cumpărare în mod artificial (dincolo de logica economiei) a aruncat acești bani direct în consum (care a generat creștere economică falsă la fel ca în perioadă 2004-2008) și majoritatea banilor (miliarde de euro) s-au dus direct pe importuri, plătind salariile altora. Dar pe lângă acest lucru, deficitul în balanța de cont curent arată o hemoragie imensă de resurse. Practic România pierde anual miliarde de euro, în loc să-i investească în infrastructura, învățământ sau sănătate, investiții care ar fi generat și ele creștere economică, dar una sănătoasă. Prin această falsă și de scurtă durată creștere a puterii de cumpărare se distruge practic economia, banii pe care românii îi produc (banii munciți din greu – plusvaloarea produsă de economia românească), aduc bunăstare altora în loc să dinamizeze economia națională.
Este o metodă foarte perfidă de stagnare economică, de distrugere premeditată a viitorului acestei Țări, de eviscerare financiară a întregii economii. Practic, în fiecare an economia națională pierde miliarde de euro prin importuri ridicole, pierdem efectiv sângele, dar, importam bani (banii pe care tot noi i-am „exportat” fără dobândă) prin băncile străine private la dobânzi foarte mari. Practic ni se împrumută banii noștri (figurativ vorbind) dar cu dobândă. Economia românească se finanțează prin credite externe scumpe, în loc să se finanțeze prin proprii săi bani foarte ieftin, în loc să investim, importam, în loc să creștem noi economic cresc alții…
Pentru că fiecare euro care este cheltuit pe importuri este un euro pe care economia națională il pierde si atunci il vom imprumuta de la alții…
Și, bineînțeles, refuzul aproape oficial de a accesa fonduri europene, miliarde de euro care în loc să intre în economia națională și să genereze investiții, locuri de muncă și creștere economică sănătoasă rămân la Comisia Europeană. Iar asta-i sabotaj și înaltă trădare.
Toate acestea se adaugă decapitalizării companiilor de stat românești care sunt forțate să împartă 90% din profit acționarilor (o sinucidere economica și o condamnare la moarte), astfel companiile românești cu capital majoritar de stat sunt decapitalizate, aduse în imposibilitatea de a face investiții, de a se dezvolta și moderniza.
Iar economia românească rămâne în urmă, pierde timp și foarte mulți bani, România rămâne o Țară săracă și subdezvoltată, totul datorita unui program bine pus la punct de psd-alde/dragnea-tăriceanu.
Astăzi tăriceanu își aplică în continuare același program de distrugere economică a României și dacă vreți să înțelegeți de ce aduceți-vă aminte de afacerea „gaz de la Marea Neagră”, acolo unde același tăriceanu a încercat să direcționeze gazul românesc către ungaria. Când lucrurile n-au mers cum a vrut el și stăpânii lui, a cam blocat extragerea gazului prin legea offshores.
Adică dacă ungaria nu beneficiază de gazul nostru (cum vroia tăriceanu) să nu beneficiem nici noi. Legea va fi, cel mai probabil, modificată în viitor, dar vom pierde iarăși timp și bani, iar concurența noastră își întinde conductele pe lângă noi (la fel ca cazul rutelor de transport terestre-autostrăzi/ cai ferate de viteză), Romania riscand in lipsa investiilor sa ramana in afara culoarelor magistrale de transport. Iar investiții nu se fac…
dragnea vrea să scape de pușcarie, este doar un infractor mărunt ajuns brusc capul cartelului, tăriceanu în schimb are o agendă și ducerea ei la îndeplinire înseamnă distrugerea economică a României.
2019 este an electoral, la fel și 2020. Eu nu vă îndemn să votați cu cineva anume ci să ieșiți la vot, când nu ieșim vedem ce iese, vedem cine câștigă. Proștii sunt în număr constant în orice societate (ca procent), cei care vor „să le dea statul că are de unde” sunt, ca procentaj în populație, tot constanți, astfel că dacă nu votăm îi facem pe proști și lepre majoritari într-o Țara care nu este populată cu proști și lepre ci cu oameni serioși, muncitori și demni de tot respectul.
Dovada este că România funcționează totuși deși este prinsă sub tăvălugul corupției, mișeliei și înaltei trădări. Asta se întâmplă doar pentru că oamenii de bun simț ai acestei Țării n-au ieșit la vot, lăsând soarta României și a românilor pe mâna proștilor și a putorilor, pe mâna celor care se bucură astăzi de pomană electorală, obtuzi fiind la viitorul imediat și pe termen mediu al propriei lor sorți.
GeorgeGMT
