Partea a doua
2/3
Maturitatea. Zbuciumuri. Si inceputurile sfarsitului
Al treilea program de modernizare al tancului T 34-85 a fost cel mai radical dintre toate. A avut loc la jumatatea anilor ´80 si a fost dus pana la nivel de prototip, constand in:
– montarea unui sistem de conducere a focului, cu telemetru laser si stabilizator
– depozitarea munitiei in rastele asemanatoare celor de pe TR 580 sau T-55 (dupa sursa), in locul cutiilor de pe podea
– manson termoizolant pentru teava tunului
– lansatoare de grenade fumigene cal. 81 mm
– mitraliera AA pe turela, cal. 12,7 mm
– sorturi laterale de protectie din cauciuc
– suporti pentru montarea unui dragor de mine modernizat sau a unei lame de buldozer
– modernizarea mecanicii prin modificarea motorului (montarea motorului de pe TR-580 sau T-55, tot un drac pana la urma, sau modernizarea motorului V2 existent – in functie de sursa de informare), modificarea transmisiei, folosind elemente ale mecanicii TR-580/T-55, atat pentru uniformizarea pieselor de schimb cat si pentru imbunatatirea performantelor in conducere si usurarea conditiilor de munca a mecanicului – conductor (tanchisti mai in varsta mi-au povestit despre cum trebuia sa tragi de levierele lui T-34, nu gluma), a unor senile mai moderne tip TR sau T-55, cu galetii corespunzatori si imbunatatirea suspensiei.
– instalarea statiei de radio R-1230 UGAR, realizata in cooperare cu fosta Iugoslavie
– inlocuirea pustilor-mitraliera originale cu mitraliera licenta PKT (nu toate sursele confirma)
A fost imposibil de gasit o fotografie a prototipului tancului modernizat, ajuns pana la urma la Scoala militara de ofiteri de tancuri si auto de la Pitesti si greu de gasit tanchisti care aiba cunostinta despre el . Am reusit sa gasesc trei descrieri, facute de persoane care nu l-au vazut direct, descrieri care se bat cap in cap si dupa doua desene realizate, sincer, m-am lasat pagubas.
Cateva detalii despre elementele de modernizare:
Statia de radio RM-31T urma sa fie inlocuita cu statia de radio R-1230, sau in perspectiva cu R-1231 functie de durata programului. Integratorul completului era IEMI Bucuresti.
Primele exemplare ale modelului R-1230 s-au realizat cu componente din import, iugoslave, mai apoi fiind integrata in tara in mare masura. Statia de radio R-1230 lucreaza in gama de frecventa 20 – 69,975 Mhz,in sinteza de frecventa, cu o putere maxima de emisie de 30 W , bataia 20 km.
Sursa de alimentare principala este reteaua electrica a vehiculului cu tensiunea nominala de 26 V c.c. (putand varia de la 22 la 30 V c.c.). Pentru alimentarea in stationare exista un convertizor MI-13 , ce se putea conecta la reteaua de 110/127/220 V c.a. La statia se radio se putea conecta un telefon de bord tip R-1240 sau R-1241 la fel produs de IEMI Bucuresti.
Complet radio tanc R-1231 R-1241
Ulterior statia a fost modificata aproape total, versiunea primind denumirea de R-1231. Statia de radio R-1231 lucra in gama de frecventa 26-76 Mhz, (50 000 de frecvente de lucru cu un ecart de 1 KHz, se puteau preprograma 10 frecvente de lucru, schimbate rapid prin intermediul unui comutator). Statia lucra in fonie, in legatura directa intre 2 corespondenti, sau in regim de retranslatie, putand fi utilizata atat din interiorul tancului, cat si de la o distanta maxima de 500 m, la fel ca si statiile radio portabile, prin cablu si telefon de campanie. Bataia maxima 20 km, la puterea maxima de emisie. Puterile de emisie erau: maxima 30 w, redusa 6 W, minima 1 W.
R-1241
Statia era alimentata fie dela reteaua de bord de 26 V, fie de la reteaua electrica de 220V, prin intermediul blocului de alimentare R-1231 BAL. Erau utilizate antene de banda larga ABL-50 si AA-50 precum si antena filara de avarie. Unele surse mentioneaza si antena standard tip baston de 3 m.
La statia radio se conecta un telefon de bord tip R-1241 cu 5 posturi (cu modernizarile succesive R-1241B si 1241BM), produs tot de IEMI Bucuresti. La fel ca si statia radio, se alimenta de la reteaua de bord de 26V c.c. .Completul era compus din 5 (3 la varianta cu 3 posturi pentru MLI si TAB) cutii de comanda individuale CC-1 cu laringofon si contact de alarma ,cutia comandantului CC-2, cu comenzile de reglaj volum, conectare radio – telefon de bord, cutia secunda CC-3 cu comenzile de conectare radio-telefon de bord, 2 cutii de distributie CD-1 (doar 1 la varianta cu 3 posturi, pentru MLI si TAB), 5 ( 3 ) casti de tanchist de vara sau de iarna, completul de cabluri. Masa totala era de 21 kg (15,8 la varianta 3 posturi). Datele tehnice sunt cele ale variantei R-1241BM.
Fabricatie R-1231
In 1989, dupa zeci de ani de eforturi si experienta acumulata, industria radioelectronica nationala atinsese maturitatea tehnologica, nu numai la nivelul majoritatii componentelor – microprocesoare, circuite integrate, tranzistori, condensatori cu tantal, contacte aurite (cu putine componente de completare ar fi fost la nivel mondial la capitolul fiabilitate), dar si la capitolul integrare in aparatura. Sintetizatoarele de frecventa si blocul de programare ale statiilor radio de tanc IEMI casate sunt folosite si astazi de radioamatorii adevarati, cei care isi construiesc singuri statiile de radio .
De mentionat ca s-au realizat si statii de radio mai moderne cu controlul frevcventei prin microprocesor, in numar mic, aproape necunoscute, iar prin stapanirea tehnologiei sintezei de frecventa s-a deschis drumul statiilor radio cu salt de frecventa realizate in cercetare proprie. Inainte de 1989, statia radio cu salt de frecventa nu s-a putut realiza din cauza neputintei importului unui chip din… Bulgaria. Din pacate, in 1990, la sistarea programelor de dezvoltare, in stadiu de cercetare a murit… Un specialist in domeniul cercetarii in electronica chiar s-a intrebat daca nu cumva cineva sabota de fapt programele de dezvoltare prin interdictiile prostesti, care afectau nu numai importul de componente ci si utilizarea in domeniile de varf a unor materiale strategice produse in tara in cantitate suficienta, cum ar fi argintul, aurul si chiar…cuprul. Privind retrospectiv, cum politrucii comunisti care impuneau aceste masuri au pus la cale acel ciudat Decembrie´89 cu sprijin exterior direct sau indirect si au fost ajutati a se cocota in fruntea tarii dupa 1989, spre ruina acesteia, incep sa-mi pun si eu intrebari…
Imagini ale statiei radio R-1230 si a completului radio + telefon de bord de pe tancul romanesc se pot vedea aici :
http://www.radista.info/radio_vhf/romanian_transceiver_R-1230.jpg
http://www.bg15mc.ro/wp-content/uploads/2013/04/51.jpg
http://www.bg15mc.ro/?p=6356
Fabricatie R-1231
Sistemul de conducere a focului era produs la Electromagnetica Bucuresti. Primele date despre varianta destinata modernizarii tancurilor din dotare au fost facute publice (aproape publice 🙂 ) in Buletinul Tehnica Militara in anul 1984, tema fiind reluata in anul urmator.
Sistemul de conducerea a focului era compus din:
1. Calculator balistic, digital, care calculeaza traiectoria proiectilului si furnizeaza datele pentru tragere necesare comandantului, ochitorului si incarcatorului.Traiectoria se calculeaza pe baza datelor primite de la senzori sau a celor introduse manual. Datele sunt:
– distanta pana la tinta
– viteza unghiulara a tintei
– componentele laterala si longitudinala a vitezei vantului
– presiunea atmosferica
– temperatura aerului
– presiunea atmosferica
– unghiul de inclinare a axei umerilor (datorat miscarii de ruliu a tancului)
– caracteristicile balistice a proiectilului folosit
– viteza initiala a proiectilului
– temperatura pulberii
– viteza tancului
Unele date se introduc doar manual, altele doar automat (de la senzori), altele pot fi introduse in ambele moduri. Calculatorul dispune de o rezerva de memorie, pentru adaugarea de date referitoare la noi tipuri de munitie, adaugarea de programe de test sau de antrenament.
2. Telemetru laser, montat in exteriorul turelei, deasupra tunului, de dimensiunile tuturor telemetrelor laser de tanc din generatia lui. Si din vremea lui. Precizia era de 5m. Putea masura simultan distantele pana la 2 tinte aflate pe linia de vizare (3 la variantele ulterioare). Tintele false se pot elimina din calcul prin introducerea manuala a unei distante de blocare.
Aparat ochire pe timp de zi T-34-85
3. Aparatul de ochire, realizat prin modificarea lunetei existente (la prima varianta, din ratiuni de amara economie). Astfel, s-a adaugat un sistem optic dotat cu un tub catodic comandat de calculator, care introduce in campul vizual al ochitorului mai multe tipuri de reticule pentru ochire (imagini generate electronic). Tot pe aparatul de ochire se afla montat panoul de comanda si afisare al calculatorului balistic. Cu ajutorul lui se introduc in calculator datele necesare calculului, se pot afisa datele culese de la senzori si se afiseaza digital rezultatele calcului balistic (se utilizeaza in cazul defectarii sistemului electronooptic de ochire). Tot de pe panoul de comanda si afisare al calculatorului se comanda telemetrul laser (cuplare si introducerea distantei de blocare). De notat ca la acest panou au acces atat ochitorul cat si comandantul tancului.
4. Pupitrul ochitorului, de la care acesta telemetra (conecta telemetrul laser sau selecta modul de telemetrare manuala, alegea distanta corecta masurata de telemetrul laser sau introducea manual distanta pana la tinta), alegea regimul de lucru (tinta fixa sau tinta mobila), comanda masurarea vitezei tintei si introducerea in calcul, comanda masurarea unghiului de inclinare a axei umerilor. Functie de tipul de tanc modernizat, pupitrul ochitorului se putea realiza prin reutilizarea pupitrului original (din ratiuni de economie, dupa tipic).
5. Pupitrul incarcatorului, care indica acestuia tipul de munitie ce urma a fi folosit. Pe el se gasea comanda de conectare a alimentarii traductorului meteo precum si senzorul de temperatura a pulberii.
Aparat ochire pe timp de zi TSh2B-22
6. Traductorul meteo, care masura temperatura exterioara, componentele transversala si longitudinala a vitezei vantului. Era compus din capul de masurare montat in partea din fata a plafonului turelei si blocul de interfata cu calculatorul, montat in interior. La variantele ulterioare apare pupitrul comandantului si dispare pupitrul de comanda al calculatorului aflat pe aparatul de ochire.
La conectarea sistemului de conducere a focului se lanseaza in executie rutina de initializare, initializandu-se totodata si interfetele cu celelalte componente ale sistemului. Astfel se introduc in calcul toti parametrii ce se pot citi de la traductori la valoarea lor reala, mai putin presiunea atmosferica si viteza initiala a proiectilului (dupa tipul proiectilului selectat) care se introduc manual (in caz contrar calculatorul foloseste valoarea standard a presiunii si tipul de munitie memorizat in program).
Aparat ochire pe timp de zi TSh2B-32
De asemenea, la initializarea sistemului, este setata optiunea de introducere manuala a distantei pana la tinta. La urma, rutina valideaza permisiunea de lucru cu tastatura. Dupa descoperirea tintei, ochitorul selecteaza tipul „tinta mobila/tinta fixa” prin manevrarea comutatorului respectiv. In cazul optiunii „tinta mobila”, calculatorul intra in regimul de masurare a vitezei ungiulare a tintei. In acest regim, calculatorul genereaza in luneta de ochire (prin intermediul tubului catodic si sistemului optic suplimentar) un reper optoelectronic in forma de grila formata din un brat orizontala si opt brate verticale.
Bratele verticale se deplaseaza stanga-dreapta cu o viteza reglabila de catre ochitor. La realizarea sincronismului intre viteza bratelor verticale si viteza tintei se introduce in calculator rezultatul astfel obtinut, operatiune care duce automat la trecerea in regimul de telemetrare. In mod normal, masurarea vitezei unghiulare a tintei se face in 2-3 secunde, in cazul unei tinte fixe economisindu-se acest timp prin eliminare etapei.
Telemetrarea se poate executa manual (optiune setata la initializarea sistemului, pentru a nu alerta tinta) sau automat, cu telemetrul laser. In cazul telemetrarii manuale, calculatorul comanda formarea in luneta a unui reper optoelectronic tip cruce dubla, cu un brat vertical si doua orizontale. Unul din cele 2 brate orizontale este mobil, deplasarea acestuia pe verticala (comandata de ochitor) fiind invers proportionala cu distanta pana la tinta. Astfel, ochitorul incadreaza tinta intre cele 2 brate orizontale si da comanda de introducere a distantei astfel obtinute in calculator.
SCF stand Electromagnetica
In cazul selectionarii regimului de telemetrare automata, calculatorul comanda formarea in luneta a unui reper de ochire a tintei in forma de cruce. Dupa vizarea tintei, ochitorul comanda declansarea telemetrului laser, cele 2 distante obtinute de la eventualele 2 tinte aflate pe linia de vizare (3 la variantele ulterioare) se afiseaza in partea de jos a campului de vedere al ochitorului, cu ajutorul unor LED-uri. Pe baza experientei, ochitorul selecteaza distanta corecta, aceasta operatiune ducand in mod automat la intrarea in regimul de calcul al corectiilor de tragere. Operatiunea de telemetrare dureaza 3-4 secunde. Calculatorul comanda formarea in luneta a unui reper de ochire in forma de spin. Dupa efectuarea calculelor, calculatorul comanda deplasarea reperul tip spin in luneta, ochitorul aducand tinta in dreptul reperului prin elevatia tevii si rotirea turelei, dupa care actioneaza comanda de dare a focului.
Rezultatele calculului se afiseaza totodata pe panoul de comanda si afisare al calculatorului, aflat pe aparatul de ochire, sub forma lecturabila a corectiilor de devans si suprainaltare, ca o masura de siguranta in cazul defectarii sistemului optoelectronic de ochire, ochirea efectuandu-se in acest caz in mod clasic. In mod normal, cu un ochitor antrenat, de la darea comenzii de tragere pana la FOC sunt necesare 10 secunde pentru o tinta mobila, 7-8 pentru una fixa.
Aparat ochire Electromagnetica
Dupa modernizari succesive, sistemul a fost botezat Ciclop, apoi Ciclop-M, dupa integrarea telemetrului laser in aparatul de ochire (la Ciclop -M, pe TR-85 M1). Integrarea ulterioara a telemetrului laser in luneta de ochire a fost posibila datorita geniului a doi ofiteri -ingineri care au redus dimensiunile laserului, simplist vorbind de la volumul unei cutii de pantofi la cel al unui pix, folosind din import doar sursele luminoase de excitatie a laserului. Doi oameni de geniu, care dupa stiinta mea, nu se mai afla demult in tara…
Neavand disponibila o imagine a respectivului sistem de conducere a focului, alaturam imaginile unor componente ale sistemului Ciclop-M, asemanatoare, inclusiv aparatul de ochire AOZTL si AOZTL-M, precum si a lunetelor de ochire ale tancurilor T-34-85, si mai ales ale T-54/T-55, sursele de inspiratie pentru sistemele TR-urilor. Spre stiinta.
SCF stand IOR 1
AOZTL-M
AOZTL-M
Aparat ochire
Ciclop -M
Lansatoarele de grenade fumigene cal. 81 mm erau produse la Uzina Mecanica Orastie, iar grenadele pentru acestea echivalente cu tipul de referinta sovietic 3D6 la Rompiro Orastie.
Stand UM Orastie
Stand ROMPIRO Orastie
Stand ROMPIRO Orastie
Mitraliera AA cal. 12,7×108 mm, licenta DSKM era produsa la Uzina Mecanica Cugir, la fel ca si munitia pentru ea. Mitraliera (fara afet) cantarea 33 kg, avea lungimea de 1626 mm, cadenta de tragere de 600 lov/min, viteza initiala a glontului fiind de 810-825 m/s. Dupa 1990 urma sa fie inlocuita cu tipul produs dupa licenta NSV. De mentionat ca se intelegea ca tintele vor fi din ce in ce mai mult protejate prin blindaje usoare (elicoptere, vehicule de lupta usoare, infanteristi cu veste antiglont aflati la distanta mare), fiind lansate in cercetare si apoi in productie numeroase tipuri de munitii perforante. De altfel, tanchistii apreciau ca mitraliera va fi din ce in ce mai ineficace impotriva tintelor aeriene, principala sa menire fiind combaterea tintelor terestre.
Mitraliera UMCugir licenta DSKM
UM Cugir produce actual 8 tipuri de munitie cal. 12,7×108 mm: cu glont cu miez de otel normal, cu glont trasor, cu glont perforant, cu glont perforant trasor, cu glont perforant-incendiar, cu glont perforant-incendiar-trasor, la care se adauga binecunoscutele cartuse de manevra, precum si cvasi-necunoscutele cartuse de test de suprapresiune, cartuse cu un glont mai greu si o incarcatura de pulbere sporita, cu care se executa receptia finala la armamentul cal.12,7 mm: daca arma rezista, e buna. Da sau ba. Alb sau negru. La mitraliera si munitie se mai adauga doua accesorii strict necesare, zale si un dispozitiv de incarcat benzile, ambele articole fabricate tot la UM Cugir.
Mitraliera licenta PKT era produsa bineinteles tot de UM Cugir, in calibrul 7,62x54R, cu masa de 10,6 kg, lungimea de 1058 mm, viteza initiala 825 m/s. Diferenta fata de mitraliera PKM era data de dispozitivele de montare si sistemul electric de dare a focului cu solenoid (bobina).
RKT 76 mitraliera licenta DSKM
Munitii 12,7 x 108 mm
Munitii 12,7×108 mm
Mitraliera licenta PKT
Aparatura de observatie (periscoape, dispozitive de vedere pe timp de noapte, etc) era produsa la Intreprindera Optica Romana Bucuresti si la Intreprinderea Optica Timisoara. Sistemele electronice pentru aceasta aparatura au fost produse la IEMI Bucuresti. Per total, aparatura era asemanatoare cu cea instalata pe TR-580/TR-85, pe care o prezentam aici:
– proiectorul sistemului de vedere pe timp de noapte al mecanicului-conductor, cu o distanta de vedere de 50-60 m (era dotat cu o lampa de 40 W si o putere de iluminare de 16 000 cd) putea fi observat cu ochiul liber de la 50 m si cu dispozitiv de vedere pe timp de noapte de la 10 000 m.
– proiectorul aparatului de vedere pe timp de noapte al comandantului de tanc, cu care se putea detecta o tinta tanc la 250-300 m (diametru 200 mm, era dotat cu o lampa de 100 W si o putere de 250 000 Cd) putea fi observat cu ochiul liber de la 90 m si cu dispozitiv de vedere pe timp de noapte de la 16 000 m.
– proiectorul aparatului de ochire pe timp de noapte (utilizat de ochitor), cu care se putea trage teoretic la 800 – 1000 m (diametru 350 mm, era dotat cu o lampa de 180 – 220 W, dupa sursa, si o putere de 1 000 000 Cd) putea fi observat cu ochiul liber de la 100 m si cu dispozitiv de vedere pe timp de noapte de la 16 000 m.
Negasind imagini de distributie publica ale echipamentelor tip activ produse in Romania, va prezentam cateva imagini ale surselor de inspiratie sovietice.
De remarcat ca neajunsurile sistemului tip activ nu au fost trecute cu vederea, lansandu-se in cercetare sisteme de vedere pe timp de noapte de tip pasiv, pana in 1989 aparand mai multe modele experimentale de ochelari de vedere pe timp de noapte, lunete de ochire pentru armamentul de infanterie si cel de pe tanc.
Dispozitive de ochire expo Clinceni
Mijloace calcul artilerie expo Clinceni
Spre exemplu, prototipul tancului TR-85 era echipat cu aparatura de vedere pe timp de noapte tip pasiv cu componente din import, insa trecerea la productia de serie s-a dovedit pe moment imposibila, continuandu-se cercetarile.Desi rezultatele au fost egale cu ceea ce ni s-a oferit spre cumparare dupa 1989, eforturile au fost stopate in 1990 si reluate dupa cativa ani, insa cu tuburi amplificatoare din import. S-au realizat astfel sisteme pasive de conducere, observare si ochire pentru tancuri si blindate usoare, de nivel mondial. Astfel, in nomenclatorul de produse al IOR au aparut aparatele pentru mecanici-conductori pasive, de tip fix AVN-MC, BVN-MC,ochelarii de conducere tip pasiv fixati pe casca de tanchist, aparatele de observare AON-CT, AOZN-1, AONP-1, luneta periscopica binoculara pentru comandant, periscoape modernizate. Au aparut, iat majoritatea au si disparut deja…
Mai apoi a intrat pe piata si intreprinderea ProOptica Bucuresti, cu o capacitate de productie mai redusa, dar cu produse de varf: ochelari de conducere de tip pasiv periscoape cu incalzire si filtru antilaser, periscop modular amplificator de lumina, aparat de observare pasiv pentru ochitorul de pe tanc, varianta proprie a aparatului de ochire pe timp de noapte AONP-1. Mai mult, ProOptica a participat incepand cu anul 2003 la un proiect prioritar MApN (Contract de cercetare RELANSIN 1783/2003), SIOBLIN, care avea ca scop realizarea unui sistem independent nu numai de observare zi-noapte pentru comandantii de blindate, dar si de management a actiunilor de lupta. Un produs pe care putini il realizeaza la nivel mondial.
Ca un amanunt curios, tanchistii erau echipati (pe statul de organizare cel putin) cu binoclul IOR tip BI 7×40 (inaintea lui cu binoclul sovietic BI 8×30), care dispunea de o lamela semitransparenta acoperita cu un luminofor activat cu o lanterna in UV, care odata introdusa printr-un sistem de parghii in calea optica stanga a binoclului transforma radiatia infrarosie emisa de obiectele incalzite in radiatie luminoasa in spectrul vizibil. Astfel era posibila observarea obiectelor calde de pe campul de lupta (tevi de mitraliera, de tun, proiectoare in IR, surse de incalzire etc). Unele dintre acestea puteau fi observate chiar si cu dispozitivele de vedere pe timp de noapte de pe tanc.
BI 7×40
BI 7×40
BI 7×40
Nu am reusit sa aflu daca tancul modernizat a fost echipat cu instalatia de avertizare la iluminarea laser si radiolocatie, realizata ca prototip in acei ani si instalata pe prototipul tancului TR-85.
Inclin sa cred ca nu, intrucat instalatia respectiva nu a fost introdusa in productie din cauza interdictiei importului unor componente care nu se produceau in tara, iar asimilarea lor in fabricatie s-a dovedit mai anevoioasa, costisitoare, si mai alea de lunga durata: asa ne-a prins anul 1990 si toate programele de cercetare – dezvoltare in domeniu au fost sistate.
De fapt acelasi lucru s-a intamplat si cu prototipul aparatului de vedere bicanal, zi-noapte, cu telemetru laser incorporat, si linie de ochire stabilizata, superior tuturor aparatelor similare importate pentru modernizarea tancurilor T-55. Existent pe prototipul tancului TR-85, s-a dovedit imposibil de lansat in fabricatie de serie…
Au trebuit sa treaca ani buni dupa 1990 pana la reluarea timida a unor programe, insa de aceasta data s-a inversat exagerarea: s-au cumparat din import si componente care se produceau in tara, chiar in conditii acceptabile de calitate, dupa cum se plangeau cercetatorii romani din acele vremuri.
O mentiune as mai face: ca si cum nu era era destula politica antitehnica de interzicere a importurilor de completare, promovata dupa 1984 incepand cu „Leana de la Cabinetul 2” pana la ultimul politruc, in a doua jumatate a anilor ´80 s-a inasprit embargoul aplicat de Occident asupra exporturilor de componente electronice si optoelectronice de varf catre Romania. Nici documentatie, nici macar reviste nu mai primeam. Iar fratii din „lagarul socialist” se uitau si ei cam chioras la noi si la partile din piata CAER arondate de Romania. Frate, frate socialist, dar branza si piata…
Una peste alta, instalatia, pusa la punct de Institutul de Optoelectronica, s-a introdus in productia de serie tarziu dupa 1990, sub numele de IAIL-1. Era compusa din 3 blocuri de detectie, un bloc de semnalizare, dispozitivul de control al functionarii si completul de cabluri. Masa totala era de 30 kg, acceptabil pentru acele vremuri, chiar in prezent, si de nebagat in seama la masa totala a unui tanc (instalatia IAIL-E pentru elicoptere cantarea mult mai putin, nefiind necesare blindaje pentru blocurile receptoare). Instalatia era alimentata de la instalatia electrica a tancului, functiona in regim continuu de 24 de ore din care 4 in regim de iluminare. Instalatia avertiza asupra telemetrarii sau iluminarii de dirijare, pe lungimi de unda de 0,4-1,1 micrometri, pe 12 directii in plan orizontal si pe 3 in plan verical.
Avertizarea se facea atat optic, pe panoul blocului de semnalizare, cat si optic, in castile echipajului, si se asigurau semnale pentru actionarea automata instalatiei de lansare a grenadelor fumigene. Instalatia s-a aflat mult timp in nomenclatorul de produse al Optoelectronica sub denumirea de IAIL.
IAIL-1
IAIL
Intreprinderea PoOptica a intrat si ea in arena, realizand instalatiile de avertizare ABC-1, SAILR, care nu mai exista acum pe site-ul firmei. Din fericire, chiar daca nu mai exista pe site, SAILR exista inca pe tancurile TR-85M1. De remarcat ca SAILR a fost dezvoltat ulterior ca o componenta a noilor sisteme SAM si SIAP, sisteme modulare multifunctionale de avertizare la iradierea laser sau radar si lansarea grenadelor cu contramasuri, realizate in diverse variante de complexitate cu subsisteme comune.
Mai aruncati o privire si aici :
http://www.prooptica.ro/SYSTEMS/sam.pdf
SAILR
SAILR instalat pe TR-85 M1
SIAP
Pentru navigatia terestra, sistemul sovietic prevedea instalarea pe tancurile comandantilor (varianta „K” a fiecarei familii de tancuri) a unui echipament inertial, suplimentat ulterior de sistemul de navigatie prin satelit GLONASS, iar in zilele noastre utilizandu-se chiar si GPS-ul american.
Si in Romania au existat preocupari in acest sens inainte de 1989, existand in dezvoltare, pentru nevoile artileriei in principal, un echipament de navigatie inertiala si un sistem GPS, susceptibile de a utilizate si pe tancuri. Rezultatele au ramas aproape necunoscute. Am reusit sa gasesc doar o fotografie a sistemului GPS, precum si datele tehnice ale sursei de alimentare, iar despre sistemul inertial absolut nimic. Sistemul GPS a fost dezvoltat de ICE Bucuresti, sursa de alimentare fiind realizata de IEIA Cluj-Napoca.
Receptor GPS romanesc
Poate parea ciudat ca am ales un subiect asa de prafuit. Datorita Tratatului de reducere a fortelor conventionale in Europa, ca tanc T-34-85 era oricum condamnat la moarte. Sau ar fi fost transformat in alt mijloc de lupta blindat, sau „lasat la vatra”, sub forma unor utilaje terasiere grele daca Ceausescu nu ar fi fost inlaturat. Inlaturat cu plutonul de executie.
Desi tancurile au fost importate, pentru asigurarea operativitatii au fost facute eforturi la nivel national, rezultatul final fiind crearea unei industrii nationale producatoare de tancuri. Destule din componentele acestei industrii, amintite aici, inca exista. Un tanc romanesc ar fi o stavila in calea procesului alert de dezindustrializare si intoarcere la un mod de viata primitiv al Romaniei. Atat economic, cat si social. Ar insemna bani care raman in tara, ar insemnata locuri de munca in domenii de inalta calificare. In mod direct, la constructia tancului, si indirect, si mai multe, in industria orizontala. Am enumerat multe dintre ele.
Scriind acest articol nu am facut altceva decat sa dezgrop mortii. Dar am facut acest lucru cu un scop: de a da un exemplu.
Rezumand: daca se vrea se poate. Daca acum nu se face nimic e pentru ca nu se vrea.
Nicusor
T 34-85 in Armata Romana, ultima parte
Bibliografie:
– Albume foto realizate de IonicaF
– saptamanalul oficial al MApN, Observatorul Militar (inclusiv editiile pre-1989, aparute sub titlul Apararea Patriei)
– revista Viata Armatei, editata de MApN (inainte de 1989 aparuta sub titlul Viata Militara)
– Buletinul Tehnica Militara, editat de MApN, (pana in 1980 aparut sub titlul Buletinul inginerilor si tehnicienilor militari
– emisiunea Pro Patria, TVR1
– emisiunea Observator, TVR1
– lucrarea Autovehiculele in armata romana, coordonator gen. ing. Nicolae Spiroiu, Editura Militara, Bucuresti 1991
– lucrarea Electronica romaneasca – o istorie traita, autor dr.ing Nonna Milea, Editura AGIR, Bucuresti 2013
– prospecte ROMARM
– prospecte IEMI
– http://tpb.traderom.ro
– www.mta.ro
– www.cartula.ro
– www.umcugir.ro
– www.tohan.ro
– www.patromil.ro
– www.radista.info
– www.adc-tehnika.ru
– http://russianarms.mybb.ru/
– http://gspo.ru/
– Instructiuni de cunoastere a binoclului BI 7×40, MApN
– 85-mm divizionnaya pushka D-85. Rukovodstvo slujby. Voennoe izdatelstvo, Moskva 1985
– Rukovodstvo po materialnoy chasty tanka T-34-85. Voennoe izdatelstvo ministerstva voorujennyh sil SSSR, Moskva 1949
– Rukovodstvo po materialnoy chasty i ekspluatatii tanka T-55. Voennoe izdatelstvo ministerstva oborony SSSR, Moskva, 1969
– Tehniceskye opisanye i instruktia po ekspluatatii pribora PNV-57. Voennoe izdatelstvo ministerstva oborony SSSR, Moskva,
– YouTube, video Delaborare munitie
– Wikipedia
– revista Start spre viitor, editor fostul CNOP 🙂
S-a specificat in cadrul denumirii fiecarei imagini sursa de provenienta.