Nu ca batranul tanc sovietic ar fi fost vreodata lasat la vatra, rusii au retras T 55 din serviciul activ si l-au pus la pastrare. Si bine au facut, dupa cum se pare.
Ok, am ras de fostii sovietici atunci cand – pusi in fata pierderilor enorme in tancuri de pe frontul ucrainian – s-au vazut nevoiti sa scoata de prin depozite tancuri atat de batrane incat nu credeam sa mai fie operationale, precum T 62. Si, dupa T 62 si variante nemodernizate de T 72, a urmat T 55ul.
Doar ca nu este nimic de ras pana la urma, daca ne gandim ca armata germana folosea in timpul WW 2 artilerie fabricata inainte de anul 1900. Unele piese de artilerie erau de captura, altele proprii, oricum insa germanii au folosit pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial o menajerie impresionanta de artilerie din cam toate punctele de vedere: producatori diferiti, calibre de toate soiurile, arme capturate de prin toata Europa.
Dar asa e la razboi, targi cu ce ai, pui mana pe ce gasesti…
Revenind la T 55 rusesc zarit prin Ucraina, ei bine, rusii nu folosesc tancul pe post de tanc ci de artilerie autopropulsata cu raza medie, sa spunem. Tunul calibru 100mm, poate lovi tinte – la elevatie maxima – de pana la 14km distanta, ceea ce nu este chiar o performanta exceptionala, dar cum luptele din Ucraina tind sa devina pozitionale, cum ambele parti folosesc des fortificatiile (mai ales transeele), cum se dau multe lupte in zone urbane, atunci tunul de 100mm devine o alternativa utila, mai ales ca este un tun intr-o turela si turela are doua senile.
Mobilitatea si probabil faptul ca rusii au o rezerva serioasa de proiectile de 100mm face ca T 55ul batran ca vai de el si cu totul inapt pentru lupta tanc vs tanc sa-si gaseasca o paine de mancat ca sistem de artilerie mobil.
Iar daca analizam strict partea de mobilitate, atunci lucrurile sunt in avantajul T 55, un tanc usor, foarte mobil si foarte ieftin, daca tinem cont ca tancul exista, echipaje s-or gasi, iar munitia pare suficienta. In acest caz cred ca mobilitatea tancului este hotaratoare ca si distanta mica la care se dau luptele si pana la urma cat o fi el de batran, T 55 face cu succes fata oricarui tip de armament de infanterie, te apara de schije si de suflul exploziei, n-are nevoie de optica performanta si este folosit pe post de obuzier.
Si cum stim deja ca in Ucraina luptele tanc vs tanc s-au dovedit foarte rare, iar T 55 poate sa stea linistit in spatele liniei frontului (departe de mortalele rachete AT) si putem observa ca orice gura de foc poate fi folositoare, iar daca mai este si auto-propulsata chiar incepe sa devina interesanta.
Asadar astazi nu radem de rusi macar pentru ca nu sunt singurii care in istoria razboaielor au apelat la tehnica de lupta de pe vremea bunicilor. La razboi, ca la razboi, dai si tu, da si inamicul, fiecare cu ce are la indemana.
Morala acestei povesti este simpla: odata ce ti-ai modernizat armata si ai achizitionat tehnica de lupta moderna nu este intotdeauna bine sa chemi firmele de fier vechi sa colecteze tehnica inlocuita pentru ca nu se stie niciodata si oricum intr-un razboi adevarat nu vei avea absolut niciodata suficienta tehnica de lupta disponibila si decat sa n-ai deloc mai bine sa ai acolo ceva cu care sa inlocuiesti pierderile inerente.
Cu atat mai mult cu cat tehnica conteaza, categoric, dar si mai mult conteaza modul in care o folosesti. Daca ai minte, poti compensa caracteristicile inferioare ale dotarii tale prin folosirea intr-un mod mai adecvat.
Sunt convins ca ucrainenii si-ar dori acum sa aiba rachetele AA S 75 Volhov romanesti, care desi vechi n-ar avea nicio problema sa doboare, de exemplu, tinte nemanevriere: drone, poate chiar rachete de croaziera, elicoptere etc.
Poate ca batranele noastre Volhov ar trebui sa mai fie tinute in rezerva o perioada macar pana cand razboiul din estul nostru isi va gasi sfarsitul.
In razboiul din Ucraina, un razboi clasic si lung, foarte diferit fata de Irak, Siria sau Cecenia, s-a putut remarca inca odata ca tehnica de lupta ultramoderna (rachete AT sau AA, drone, bruiaj electronic, rachete de croaziera, rachete hipersonice etc) se intelege foarte bine cu tehnica de lupta mai demodata. Intr-un razboi adevarat, fiecare parte aduce pe front tot ce are si in momentele critice sisteme de armament considerate inainte depasite moral isi au locul lor pe linia frontului, acopera pierderile si isi aduc o contributie importanta de ambele parti.
Cine se gandea ca Rusia va ajunge sa trimita in lupta tancuri din anii “50 si “60 sau ca va folosi rachete AA S 300 pe post de rachete sol-sol?! De ambele parti se folosesc sisteme de artilerie vechi, de la tunul AA S 60 la obuziere tractate de calibrul 152/155mm. Uimitor, piesele de artilerie tractate, considerate depasite inainte de februarie 2022 – si tinte sigure pentru focul la contrabaterie – tin frontul cu mult stoicism si eficienta de ambele parti si nu sunt nici pe departe asa de neajutorate precum credeam multi dintre noi.
Razboiul din Ucraina este o lectie transmisa in direct pentru absolut toata lumea: ofiteri, ingineri care dezvolta sisteme de armament, pentru soldatii din transee si apropos de transee, s-a dovedit inca o data ca lucrarile genistice de aparare au o importanta covarsitoare in orice conflict asa cum au avut dintotdeauna.
Surprinzatoare lucruri pentru foarte multi dintre noi si pentru foarte multi militari, pentru ca teoria nu are mereu legatura cu realitatea iar atunci cand esti in linia intai solutiile gasite pot fi extrem de surprinzatoare dar eficiente.
GeorgeGMT