Incepem cu ai nostri, Stephen The Great, balamuc, ce e acolo? …si terminam tot cu ai nostri, pakistanezii, cu Damen Galati si OPV de 2300 de tone – pdf – (Sigma 10514 are 2365 de tone, asa, de curiozitate):
Multam psycho pentru semnalare, imi cer scuze pentru cele doua articole ale lui Nicolae de azi, dar trebuia sa postez asa ceva! Mediafax si Digi24: Polițist: Domnu’ șef, în parcare, vă rog! Șofer: Dar de ce? Nu putem să trecem? Polițist: Nu, pentru că nu aveți tichet și nu știți…
In 26 Mai cetatenii Romaniei vor avea in fata trei buletine diferite de vot: Unul pentru Alegerile EUROparlamentare 2019 (ordinea stabilita pe buletinul de vot prin tragere la sorti): 1. PSD 2. Alianta 2020 USR – Plus 3. Pro Romania 4. UDMR 5. PNL 6. ALDE 7. PRODEMO 8. PMP…
La prima vedere, o legătură dintre Republica Cuba şi manevrele armatei române în România şi Bulgaria poate fi considerată o utopie.
Vor fi prezentate câteva aspecte mai puţin cunoscute despre colaborarea dintre România şi Polonia în perioada 1963-1981.
În lunile august – septembrie 1947, la granița de vest a României au fost împușcate din ordinul comandantului Regimentului 10 Grăniceri circa 100 de persoane.
România a intrat în sfera de influență sovietică și ca urmare a celebrului acord de procentaj încheiat între Stalin și Churchill?
Prin semnarea de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, din partea României, a documentului prin care se consfinţea alcătuirea unor organe de conducere politice şi militare ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, autorităţile politice de la Bucureşti au acceptat includerea aproape în totalitate a unităţilor armatei române în structura militară a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.
La mijlocul anilor ’70, autorităţile sovietice aveau la dispoziţie 559 de rachete balistice nucleare cu rază medie de acţiune R-12 „Dvina” (SS-4 „Sandal”, în codul NATO) şi R-14 „Ciusovaia” (SS-5 „Skean”).
La reuniunea din 8 februarie 1971, membrii Prezidiului Permanent al Comitetului Central al Partidului Comunist Român au analizat un articol şi un document militar elveţian mai puţin obişnuite, ambele fiind publicate de Henri Trüb la Geneva, la 16 ianuarie 1971.[1] Redactorul-şef al revistei săptămânale „Voix Ouvrière”[2], editată de Partidul Muncii…
