Tancul usor Type 15
In 2020 au avut loc cateva incaierari la frontiera alpina chino-indiana, in care desi s-au batut cu pietre si scuturi, indienii au remarcat prezenta tancului chinezesc Type 15 in zona. Type 15 are 35 tone, tun ghintuit de 105 mm, autoloader, motor 1000 CP, o mare mobilitate, poate trage cu ATGM, aer conditionat, echipaj 3 oameni, foarte informatizat, se poate conecta cu UAV-uri, cu alte platforme de lupta, are propriul generator de oxigen. Unele publicatii il dau ca amfibiu, dar si fara a fi amfibiu Type 15 pare construit exact pentru Platoul Tibet, special pentru un conflict cu India in zona muntoasa de granita. Indienii au spus ca tancurile lor cu tunurile de 120/125 mm sunt in avantaj fata de Type 15 asa ca nu sunt probleme cu tancul chinezesc. Chiar daca indienii sunt capabili sa transporte pe calea aerului T72 si T90 in apropierea granitei cu China, e o problema cum ajung tancurile indiene de la aeroport in zona de lupta. Drumurile in zona de munte nu favorizeaza deplasarea nici macar a tancurilor de 45 de tone, despre Arjun de 65 tone nici nu poate fi vorba. O alta problema pentru indieni e combinatia frig (-40 grade Celsius)/ aer rarefiat de munte, care nu face bine “sanatatii” motoarelor si tancurilor.
“Moreover, it is unclear if the two Russian-origin MBTs— T-72s and T-90s— are capable of effectively performing sustained military operations in the rarefied air with low oxygen levels, high altitude and -40 degrees sub-zero temperatures of Eastern Ladakh. There is reason to question their effectiveness. As a serving Colonel officer of a T-90 tank unit of the IA deployed in Ladakh observed, long before the current Sino-Indian boundary crisis in 2016: “The air is rarefied and temperatures go down to -45 degrees Celsius, these affect the performance of the tanks.” Engines are especially vulnerable and the IA uses special lubricants and fuel to keep them operating and twice every single night the engines are turned up to prevent the tanks’ subsystems from freezing. Notwithstanding the fact that the IA knows how to make the tanks work, there are difficulties and challenges in making the armoured platforms function efficiently. “
Sprut -SD
Asa ca in 22.04. 2021 indienii emit un RFI pentru “approximately 350 Light Tanks”, in care ei doresc un tanc usor pana in 25 tone, minim 25CP/1t, capabil sa traga ATGM, RCWS antiaerian, unghi mare de tragere tun, autoloader, daca se poate amfibiu etc si evident: “The Indian Development Agency will retain the ownership of the design and technologies for the platform”. In 2021 rusii s-au aratat dispusi sa ofere Sprut-SDM1 si o varianta usoara a T90 indienilor. Presa indiana a remarcat ca desi rusii aratau ca principalul avantaj al celor doua tancuri e tunul de 125 mm, cu aceeasi munitie ca T72/T90, Sprut -SDM1 era inca in teste iar varianta usoara a T90 era mai mult vorbe goale. Oricum la munitia perforanta de 125 mm nu a fost cedata licenta catre indieni, iar acestia au oferit un contract unei firme private locale pentru a incerca sa elimine dependenta de rusi. Dar nici pe presa indiana nu poti pune baza, Frontier India sustinea la un moment dat ca Lynx 120 indeplineste cerintele RFI, tehnologie germana, tun de 120 mm cu aceeasi munitie ca Leopard 2 etc, ca acum cateva zile sa sustina superioritatea armamentului rusesc in Ucraina. Nu m-ar mira sa sustina ca Sprut-SDM1 e exact ce trebuie armatei. Indienii s-au mai gandit ca li s-ar potrivi MPF-ul americanilor sau Marder II cu tun 105mm/L52 rifled gun, depinde totusi si ce vor americanii/germanii sa le vanda.
Ca sa trecem si la alte oferte, avem CV-90
“BAE Systems’ Swedish division, Hägglunds, has offered the CV-90 baseline platform to the Indian Army to meet multiple military requirements.”
“Regional sales director Darren Restarick told Janes that the CV90 series meets all the Indian military’s light tank, Futuristic Infantry Combat Vehicle, and Future Ready Combat Vehicle requirements.”
Deja BAE Systems vizeaza toate proiectele banoase ale indienilor, desigur cu un anumit pret.
“This is not a little money, complexity or time. And what we’re saying is that we have a base platform that can meet all three capabilities with a modular armored system and interchangeable towers.”
Un alt competitor este K21-105 al coreenilor de la Hanwha. Acestia au luat sasiul K21 si au pus o turela Cockerill pe el. Hanwha are deja o experienta de succes cu indienii, le-au vandut K9 Thunder care s-a fabricat in India de catre compania privata Larsen & Toubro, armata indiana are 100 deja K9 Vajra, e foarte multumita de cum se comporta in munti si in desert, vor sa mai comande inca 200 bucati la fima L&T, mai ales ca firma respectiva a livrat SPH-urile inainte de termen.
Indienii mai au la dispozitie niste proiecte proprii, ambele implicand sasiul K9, de care sunt foarte multumiti.
“L&T has used the Vajra chassis, incidentally acquired from South Korea, and fit a turret and a 105 mm gun secured from Belgium’s CMI (Cockerill Maintenance & Ingénierie) which is now called John Cockerill (with Cockerill 3000 Series turret – Cockerill 3030 and Cockerill 3105). The MTU Friedrichshafen MT 881 Ka-500 8-cylinder water-cooled diesel engine with 1000 hp Power and Transmission is being used by Vajra and powers the light tank too.”
DRDO – LT
Exista totusi o problema cu masa tancului, nu prea mai e usor, depaseste cele 25 tone din RFI, dar banuiesc ca se poate rezolva din pix, e un proiect local ce poate fi sustinut.
O alta varianta la care s-au gandit indienii ar fi combinatia sasiu K9 – turela T90, dar asta in mod sigur nu mai e tanc usor, 28+ 9= 37 tone, deja e tanc mediu, nu stiu cum se descurca in munti.
“One plausible if not a perfectly satisfactory option would be to convert the “Vajra K-9” 155mm/52 calibre Tracked, Self-Propelled Howitzer Guns into a lighter platform. The DRDO’s Central Vehicle and R&D Establishment (CVRDE) claim they can reduce the 28-tonne chassis of the Vajra by bringing its total weight down to 30 tonnes, which will put it in the same weight class as the Type 15.”
Se observa ca indienii pot folosi sasiul K9, tot asa cum coreenii au pus o turela Cockerill pe sasiul K21 pot si indienii pune aceeasi turela pe sasiul K9 si nu mai au nevoie de coreeni. Nu va fi amfibie combinatia indiana, dar nici macar nu era cerinta obligatorie in RFI.
Despre coreeni se poate spune ca fac transfer de tehnologie, e posibil ca asta sa se intoarca impotriva lor, asa cum ei au asimilat tehnologia occidentala si altii pot asimila tehnologia coreana. Dar sunt foarte hotarati, chiar daca au avut esecuri, de exemplu cu K21, la primele modele li s-au scufundat vehiculele, au modificat designul, acum vor sa vanda AS-21 australienilor, nu s-au dat batuti.
K9 Thunder este un exemplu de succes comercial, dar coreenii continua dezvoltarea proiectului. Au in vedere printre altele, un autoloader complet automatizat, un K9 robotizat, au in vedere un proiectil de 155mm cu bataia de 150 km,
chiar daca ei fac transfer de tehnologie, au grija sa vina cu ceva nou, nu stopeaza cercetarea.
K9 Thunder are pret bun (unele surse dau 3-4 mil USD, probabil conteaza si ce doreste clientul), mai mic decat PzH 2000, motorul e in fata, sasiul foarte bun, asa cum indienii au pus o turela mai mica pe el si altii pot pune, sasiul are 7,44 m lungime, s-ar putea transforma in IFV precum NAMER, n-ar fi amfibiu, dar nici Pirahna 5 nu e, pentru o tara mica ar putea fi o solutie acceptabila si tehnic si financiar, ar acoperi nevoile de tancuri, SPH, IFV si nu ar fi nevoie sa suporti arogantele unora cu oferte “This is not a little money”, pot sa-si pastreze ofertele ca nu sunt singuri in domeniu.
Caudillo