Conflictul din Ucraina ne arata ca cea mai periculoasa arma impotriva tancului a devenit drona, in special micile drone FPV inarmate cu munitii de mici dimensiuni, derivate din proiectilele de aruncator sau grenade reactive. Astfel de sisteme de drone de mici dimensiuni opereaza la altitudini foarte mici si pot fi in numere semnificative pe o mica suprafata a frontului. Datorita acestor aspecte, ele nu pot fi combatute eficient nici chiar in cazul detinerii suprematiei aeriene de catre una dintre parti. Potrivit ultimelor statistici, in ultimul an, aproximativ doua treimi din pierderile de blindate rusesti din Ucraina au fost cauzate de drone.
Luam in considerare ca se vorbeste in Romania de o posibila modernizare a parcului de TR-85 in paralel cu achizitia primului batalion de Abrams si apoi a altor batalioane de tancuri (K2 Black Panther?), in functie de fondurile disponibile.
Cu ce ar trebui sa echipam tancurile, vehiculele de sprijin si alte vehicule pentru a beneficia de o protectie suficienta pe acest camp de lupta modern?
Deja protectia pasiva, ar trebui imbunatatita, fiind cea mai eficienta si robusta, fara a adauga complexitate echipamentului: invelis si plase de camuflaj multispectral, plase si „gratare” anti-explozive/cumulative. Problema plaselor este ca pot fi folosite mai mult in stationare, se deterioreaza la contactul cu obstacolele si ca restrictioneaza manipularea echipamentului si armamentului ambarcat. In plus, dronele FPV sunt suficient de manevrabile ca sa exploateze golurile lasate de aceste plase, plasele si gratarele fiind eficiente mai degraba contra bombelor de mic calibru lansate la verticala de drone pe plafonul si trapele de pe plafonul turelei.
Merkava cu umbreluta -gratar contra atacurilor in plan vertical
Sistem rusesc de bruiaj Volnorez conjugat cu gratar cu caramizi explozive
Cresterea protectiei prin blindaj, chiar si reactiv, este mai problematica, adaugand masa semnificativa si necesitand la baza o placa de blindaj mai consistenta pe care sa fie fixata.
Si astfel ajungem la protectia activa… Iar aici avem mai multe… straturi.
Cel mai apropiat, este dat de echipamentele instalate pe vehicul, si care au o raza de acoperire redusa, de obicei cateva sute de metri, pana la 1 kilometru.
Incepem cu protectia „soft kill”, bazata pe sisteme de bruiaj ambarcate, atat optice – in spectru LASER/infrarosu/vizual/ultraviolet (a se vedea sistemele optice tip Shtora, sau cele care lanseaza contramasuri de ecranare – cum este si cazul SAPLAR-ului romanesc) – cat si in spectru radio/microunde (cum este cazul sistemelor rusesti „Volnorez” sau ucrainene respectiv rusesti „Sanyia” sau al americanului „DroneSentry-X„).
Volnorez rusesc instalat pe turela (sursa: defence-blog.com)
(1) Volnorez – Russian Tanks Are Safer With Drone Jammers – YouTube
(1) Russia Tankers began using the Saniya anti drone system – YouTube
Si apoi continuam cu cea „hardkill„, destinata a intercepta vectorii potential periculosi pentru vehicul.
Variantele de interceptori cinetici sunt deja foarte cunoscute si incep sa fie deja operationalizate – Trophy, Iron Fist, ADS, Artis Sentinel, etc – necesitand insa evolutii, cum ar fi interceptia vectorilor in plan vertical sau contra unor proiectile mai lente, cum sunt dronele (Trophy are deja varianta testata calibrata si antidrona).
Evolutie Rotem K2 la MSPO 2023 echipata cu sistem compact de bruiaj electronic, alaturi de turela teleoperabila si protectie activa (sursa: ハク Mason )
Daca la vectori periculosi includem si dronele FPV si munitiile ratacitoare, atunci putem incadra la protectie activa cinetica si sistemele de arme de calibru mic instalate in turele teleoperabile (sau operate manual), de preferinta integrate cu sistemele optronice si radar ambarcate de descoperire a amenintarilor. Aici intra mitralierele si tunurile usoare de calibru mic, precum si aruncatoarele de grenade cu explozie programabila sau focos de proximitate.
detaliu turela EMBT la Eurosatory 2022: senzori E-LAWS si teleoperabila antidrona cu tun cal. 30mm ARX30
Aceste protectii active au nevoie de senzori care cresc complexitatea si scad fiabilitatea globala a echipamentului, iar in plus mare parte a sistemelor sunt expuse, instalate in afara cutiei blindate si a protectiei acesteia, putand fi afectate de armamentul mediu si greu al oponentului. Desi scumpe, durata de viata pe front a acestor sisteme se poate dovedi destul de redusa, pana la primul contact mai serios cu armamentul inamicului (a se vedea cazul recent al T-90M avariat de tunurile cal. 25mm de pe Bradley). Se mai adauga si consumul de electricitate al unor astfel de dispozitive, deloc neglijabil, de ordinul catorva kW sau chiar mai mult, pentru astfel de sisteme compacte. Cu cat aceste dispozitive trebuie sa acopere suprafete mai mari sau sa actioneze in benzi de frecventa mai largi, necesarul de putere instalata creste rapid.
Sistem rusesc de bruiaj electronic Triton
Un alt aspect, unele dintre aceste protectii au si senzori activi sau emit radiatii electromagnetice, cum este cazul radarelor si al emitatoarelor de bruiaj. Pe campul actual de lupta, astfel de emisii sunt un magnet pentru senzorii si apoi artileria, rachetele si dronele inamice. Ceea ce inseamna o durata de viata redusa daca radiatia emisa este permanenta, si mai ales daca vehiculul nu este foarte bine protejat sau imobilizat perioade lungi de timp. Automat este afectata tactica de folosire a vehiculelor echipate cu astfel de dispozitive.
In plus, solutii de ghidare cum ar fi fibra optica sau capacitatea de operare autonoma bazata pe solutii de ghidaj inertial, alternata doar punctual cu comenzi ale operatorului, fac ca dronele si munitiile ratacitoare sa fie imune la mare parte din bruiajul electronic.
Ansamblu improvizat de sisteme de bruiaj
Si iata ca ajungem la capitolul tehnologiilor de ultima generatie, in curs de maturizare pentru introducerea pe campul de lupta…
LASER-ul „antidrona”, are in inventar de la spectrul bruiaj/suprasaturare, unde consuma de ordinul a doar cativa kW, la variantele de „doborator de aeronave” , unde necesita:
- zeci de kW la distante de pana la 2 mile pentru doborat drone usoare: ex. AN/Seq-3 LaWS – 30 kW),
- zona 30-150kW (minimum 50kW fiind necesar pentru caracteristici C-RAM, 100 kW recomandat). ex. Dragonfire – 50KW, Iron Beam 100kW, Helios 150kW
- 300kW minim contra rachete de croaziera, ex. Helcap
- pana la 500kW pentru a distruge conul de bot al unor astfel de vectori rapizi ex. HEKSI
- 1000kW contra rachetelor balistice si vectorilor hipersonici
The TRUTH about the UK’s new DRAGONFIRE Laser (youtube.com)
Evident, solutiile care necesita puteri dincolo de cateva zeci de kW nu pot fi adaptate tancurilor, necesitand platforme adaptate, cu gabarit superior.
Si ar mai fi o problema: pentru ca un tanc sa poata descoperi si dobora drone cu armament directional, sau opera drone la randul sau, este nevoie ca un membru al echipajului sa fie disponibil pentru astfel de misiuni. Adica deturnarea unei parti din echipaj de la misiunea principala, de a opera senzorii si armamentul ambarcat pentru a neutraliza tinte terestre.
Aceasta inseamna ca pentru tancuri cu echipaje reduse, cum este cazul celor cu autoloader, singura optiune viabila ramane cea a sistemelor de protectie automatizate, care nu implica echipajul.
Cu siguranta cea mai sanatoasa solutie este neutralizarea dronelor inainte de a constitui o amenintare pentru tancuri si alte vehicule grele blindate ar fi operarea unor sisteme mobile si specializate de protectie antieriana cu raza foarte scurta (tunuri, rachete, sisteme de bruiaj, laser), astfel ca blindatele sa se poata ocupa preponderent de misiunea lor principala si doar punctual sa combata amenintarile venite din aer. Pentru a putea proteja eficient blindatele, aceste sisteme mobile trebuie sa poata lupta alaturi de ele si in consecinta sa fie bine si ele bine protejate de blindaj, deoarece vor intra in raza acelorasi arme cu care inamicul ataca tancurile. Sistemul Gepard SPAAG este un astfel de exemplu de arma dedicata dar din pacate datorita costului chiar si operatorii acestui sistem au prea putine exemplare active pentru a putea asigura o acoperire satisfacatoare in teatrele de operatiuni.
Evolutia dronelor si a contramasurilor evolueaza accelerat din 2022, de cand a inceput razboiul din Ucraina, ambele parti venind in ritm sustinut cu solutii mai mult sau mai putin eficace… Important este ca aceasta cursa continua iar evolutiile neinspirate devin rapid branse moarte ale acestor „specii” de mijloace de lupta.
Marius Zgureanu
Surse:
V6000T Anti-Drone & RCIED Vehicle Jammer – Dynamite Global Strategies, Inc (usdgs.com)
Russian tanks receive new counter-drone electronic warfare system (defence-blog.com)
Ukraine Situation Report: Russian Anti-Drone Electronic Warfare Tank Captured (twz.com)
Citeste si:
Sistemul antidrona al ZM Tarnów
Oerlikon GDF009/Skynex in Romania?
Sistemul antidrona al Rheinmetall
Drone VTOL de atac Revolver 860 in Ucraina
Acel minim necesar cu care armata romana refuza sistematic sa se echipeze!