„Pescarusul” 189
NATO le numeste Tarantul, rusii le cunosc sub numele de Molniya iar noi le spunem VPR-uri (vedete purtatoare de rachete). Au fost comandate trei unitati in URSS si au sosit in tara incepand cu anul 1990.
188 – „ZBORUL”, 189 – „PESCARUSUL” 190 – „LASTUNUL”
Caracteristici (surse diferite):
Deplasament: 455 – 480 tone standard, 540 tone incarcata;
Dimensiuni:
– lungime….56 m;
– latime……11 m;
– pescaj……2,5 m;
Viteza… 42-43 noduri;
Echipaj……50 persoane;
Raza de actiune: cca 1600 mile nautice, la 14 noduri;
Autonomie: 10 zile;
Propulsie: Doua motoare clasice x 4000 Cp si doua turbine x 11.000 Cp;
Armament: 1×76,2 mm AK-176, 2×30 mm AK-630M, 2X PK-16, 4x SS-N-2C Styx, 1×4 Strela 2M.
La intrarea in dotare erau cele mai performante dintre navele noastre maritime.
Acum au deja 21-23 de ani dar, tinand cont ca altii, mai cu pretentii, isi schimba corvetele dupa 35 de ani (israelienii), n-ar fi rau sa gasim o solutie sa le modernizam si sa mai tragem de ele vreo 8-10 ani pana vom avea bani sa le inlocuim cu ceva mai modern.
Problema lor nu e data de corpul navei sau de motoare ci de inutilitatea sistemelor de armament.
– rachetele Styx sunt uriase, antice, bat undeva intre 80-120 km (in functie de cine intrebi) si sunt extrem de vulnerabile la contramasuri electronice. Rusii le-au inlocuit de mult cu alte tipuri mai moderne, mai mici si cu raza mai mare de lovire. Noi am ramas cu ele.
– tunul AK 176 (76,2 mm) si cele doua AK 630 (6x30mm) sunt inca perfomante dar au o mare problema: nu au sistem centralizat de dirijare a focului si, in plus, sistemele individuale de urmarire a tintelor sunt vechi si…… ati ghicit, fabricate de rusi. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca, intr-un conflict cu ei, sistemele de pe Tarantule nu vor vedea nimic.
– apararea antiaeriana/antiracheta e precara, bazandu-se, in afara de AK 176 si cele doua AK 630 (le-am explicat slabiciunile) pe rachete Strela 2M cu raza foarte scurta.
Probabil ca s-au gandit si altii la modernizarea lor, impedimentele fiind de ordin financiar (adica prostie politica) sau o presupusa interdictie din partea rusilor. Despre impedimente financiare nu dezvolt pentru ca i-am injurat suficient de-a lungul timpului, pe toti.
Daca vorbim despre o interdictie din partea rusilor (in caz ca exista asa ceva), avem trei solutii:
a. vindem navele si incercam sa folosim banii pentru alte dotari pentru marina militara;
b. una cate una, le radiem din evidentele marinei, le bagam in santier si le reconstruim suprastructura, pe o solutie mai moderna, le dotam cu ce avem nevoie si apoi le reintroducem in dotarea marinei. Rusilor le spunem “Hai siktir ca-s alte nave”.
c. le aratam rusilor degetul mijlociu: “Le-am platit, sunt ale noastre, declarati-ne razboi daca nu va convine dar nu mai pupati niciun acord economic cu UE” (partea cu “hai siktir” am folosit-o la punctul b.). Pe scurt, le modernizam fara sa ne batem capul cu opozitia rusilor, pe model MIG-21 Lancer.
Varianta in care le pastram in configuratia actuala mi se pare complet idioata si destinata numai sa asigure niste salarii. De casat nici vorba. Personal, sunt adeptul punctului c. Daca au plans degeaba atatia ani ca fabricam Kalasnikov dupa expirarea licentei, nu cred ca mor ei din trei Tarantule.
Sa vedem ce s-ar putea face. Voi merge tot pe doua variante una mai performanta si una mai pentru buzunarele noastre.
Pentru varianta mai scumpa m-am gandit la o inlocuire totala a armamentelor si la adaugarea unei capabilitati moderate antisubmarin.
1. Inlocuim tunul AK 176 cu Otto Melara Superrapid de 76 mm. Il avem deja in dotare pe 22-uri, producem munitie pentru el si, daca proiectul (romanesc) de producere a munitiei AHEAD de 76mm va fi un succes, ii vor creste capabilitatile antiracheta, fara a necesita modificari de echipament.
In plus, italienii sunt in plin proces de adaptare a munitiei Volcano (subcalibru, dirijata) pentru calibrul 76mm. La teste au obtinut o bataie extinsa la 40km, fara rachete ajutatoare, pastrand aceeasi cadenta ridicata de tragere. La fel, poate fi introdus pe turelele existente fara modificari de echipament. E bine ca fac italienii dar, cine stie, poate facem si noi in anii urmatori. Lovitura de 76mm Volcano iese undeva la 20.000 $ bucata (un sfert de Hellfire, dar cu o bataie dubla).
2. Pe comanda instalam un sistem Crotale NG (8rachete VT1)
3. Inlocuim uriasele lansatoare si rachete Styx cu 4 lansatoare pentru RBS-15 sau NSM. Ar incapea si 8 dar nu cred ca nava poate avea timp sa le lanseze, inainte de a fi pocnita. Rachetele sunt de tip “trage si uita”, le lansezi rapid si ai tulit-o acasa.
4. Dam jos turelele AK 630, si toata structura de sub ele, pana la puntea principala, mai putin partea centrala pe care instalam o turela Oerlikon Millenium 35mm.
5. In zonele astfel eliberate in borduri, montam doua lansatoare triple de torpile de 324 mm, la fel ca pe 22-uri. Variante de torpile antisubmarin gasim: Stingray, A244S si, preferata mea, MU90/IMPACT. Se afla deja in uz in Italia, Franta, Germania, Danemarca, Australia, Polonia si e de-a dreptul diabolica (umbla pâş-pâş, trage cu urechea, se furiseaza nedetectata spre tinta si, cand a ajuns aproape, da navala). Are o raza de actiune de 25 km si coboara la 1000m adancime. In privinta Stingray as propune ca, intai, britanicii ca ne spuna cine a luat spaga de 8 milioane de Euro pentru fregate, sa faca achizitii de armament/echipament romanesc pana la atingerea plafonului din contractul fregatelor si dupa aceea discutam despre cooperare.
6. Inlocuim lansatoarele de contramasuri PK16 cu unele moderne, cel putin la nivelul 22-urilor, si le amplasam in zona centrala a navei.
7. Pe locul ramas liber la puntea pupa montam doua sine de lansare pentru 10-12 grenade antisubmarin. Daca incapeau pe Epitrop, de ce n-ar incapea si pe Tarantul.
8. Integram Crotale NG cu Otto Melara 76 si cu Oerlikon Millenium.
Dupa modificare nava devine cu 15 tone mai usoara, daca foloseste RBS-15, si cu 17 tone mai usoara, daca foloseste NSM.
Pentru varianta austera m-am gandit doar la cresterea capabilitatilor antinava si antiaeriana/antiracheta, cu o inlocuire partiala a armamentelor, si renuntam la capabilitatile antisubmarin.
1. Inlocuim tunul cu Otto Melara Superrapid de 76 mm. Asta trebuie facuta neaparat, am explicat mai sus de ce.
2. Pe comanda instalam un sistem Crotale NG (8rachete VT1)
3. Inlocuim uriasele lansatoare si rachete Styx cu 4 lansatoare pentru RBS-15 sau NSM.
4. Lasam neatinse sistemele AK630 dar umblam la FCS (mai jos).
5. Nu e loc de torpile
6. Inlocuim lansatoarele de contramasuri PK16 cu unele moderne, cel putin la nivelul 22-urilor, si le amplasam in zona centrala a navei.
7. Nu e cazul de grenade AS (sau poate ca e).
8. Integram Crotale NG cu Otto Melara 76 si cu AK630. Daca AK630 fac nazuri, le cuplam cu un FCS de tip Oerlikon Skyguard (are capacitati inclusiv pentru AK630).
Dupa modificare nava devine cu 18 tone mai usoara, daca foloseste RBS-15, si cu 20 tone mai usoara, daca foloseste NSM.
Eroul Bula