Ce nu am invatat la scoala – si am impresia ca nu se invata nici azi – este faptul ca relatiile dintre Rusia in curs de bolsevizare si Romania au fost conflictuale din prima clipa.
Armata rusa bolsevizandu-se refuza sa lupte (ofensiva de la Oituz se intrerupe fiindca aliatu’ refuza sa inainteze). La Marasti si Marasesti trupele ruse fac “amistitii locale” cu Centralii , primesc “vizita” unor ofiteri centrali. Au trebuit sa fie scoase de pe pozitii…
Insa scoase de pe pozitii ce sa faca? Agitatie politica!! La Iasi ocupa puscaria si il elibereaza pe Cristian Racovski… Apoi au ideea sa faca o mica revolutie sa instaureze republica … In alte parti ataca ofiterii romani si ofiterii trebuie sa isi stapaneasca trupa ca sa nu se ajunga la omor.
Pana la urma trupele ruse sunt incolonate si poftite sa se intoarca acasa… Insa o trupa fara conducere, debandata se deda inevitabil la jafuri si violente. S-au dat batalii ca sa se opreasca jafurile si sa fie dezarmati soldatii rusi “revolutionari”. Rusii mor cu miile…
Apoi la cererea guvernului Republicii Democratice Moldovenesti trupele romane patrund in Basarabia ca sa asigure ordinea. Bolsevicii is poftiti sa treaca Nistrul (ha! generalul Brosteanu continua si azi sa dea numele unei strazi … ca si in anii “50. Cateodata necunoasterea are rezultate savuroase … ). Bine-nteles Rumcearodul din Odesa se sucare si se considera “in razboi” cu Romania, sechestreaza o nava romaneasca si aresteaza cetateni romani. La Piter ambasadorul roman este si el arestat… apoi eliberat la presiunea ambasadorilor si expulzat.
Si in 1920 pana in 1924 au loc mereu incidente de frontiera… Patrule de granita ruse (Rusia Sovietica) trag asupra granicerilor romani. Cu regularitate mici grupuri inamate fac incursiuni in Romania, adica Basarabia. Ataca uneori pichetele graniceresti (mai rar), ataca satele. In sate tintele preferate sunt popii si mai rar jandarmii (popii aveau patrafir da’ jandarmii Manlicher …) si uneori mai ucideau cate-un granicer – cand se intampla sa fie 1-2 graniceri contra 8-10 internationalisti.
Era perioada cand se incerca revolutia dinafara.
Si totul culmineaza cu Tatar Bunar.
La 20 iulie 1924 CE al Cominternului dadea o circulara catre Comitetele Centrale ale PC din Polonia, Littuania, Estonia, Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia in care atentiona ca „proletariatul rus este amentintat de implicatii de razboi din partea Romaniei” si mai apoi „La frontiera Romaniei in localitatile Moghilev, Iarnopol, Ribnita, Sobododea, Odesa urmeaza sa fie trimise toate persoanele folositoare activitatii partidului care sunt amenintate de autoritatile locale. Aici se vor fixa puncte de primire si transportarii mai departe a persoanelor care urmeaza a fi ascunse”.
Comentariu : de ce sa se ascunda comunistii in Odesa? Ca Odesa era parte a Rusiei Sovietice! Continui citatul;
„ In urma rugamintilor comunistilor din Rusia Alba, Ucraina si Romania, Comitetul Executiv a infiintat in aceste regiuni detasamente inarmate. In ele se vor concentra comunistii pentru luptele cu guvernele tarilor cu armele in maini”.
Pe 8 august 1924 sub presedentia lui V. Kolorov, membru al CE al Comintern, se elaboreaza planul de declansare a operatiunilor revolutionare in Romania, care a fost impartita in 5 zone de operatiuni, fixandu-se organele conducatoare si componenta lor. Sudul Basarabiei facea parte din zona a 2-a unde urma sa aiba loc partea principala a „rivolutiei”. Conform planului miscarea trebuia sa se dezvolte pe linia Ismail-Chilia – Reni, dupa care urma atacul asupra Galatiului dupa unirea cu „detasamentul” lui Terente (ala de fura fete, legendar prin „dotarera” sa).
La 12 septembrie 1924 un grup de cca 30 indivizi veniti pe mare ataca comuna Nicolacovski si asezarile din apropiere, esuand in tentativa lor. La 15 acelasi lucru la Tatar Bunar si imprejurimi. Tipii ataca postul de jandarmi, pun mana pe comuna, fac miting, fagaduiesc ajutorul Armatei Rosii si a doua zi intervin trupele de la Ismail (romane).
Per total sunt arestati mai bine de 800 de insi, din care sunt trimisi in judecata 287 si 85 sunt condamnati la 13 decembrie 1925.
Da pana sa-i condamne mai vin sa-i sustina moral si un numar de intelectuali din vestica, cel mai marcant fiind H. Barbusse (intre noi fie vorba Focul nu mi s-a parut cine stie ce. Prefer Pe Frontul de vest nimic nou sau Scoala Vedunului).
Asta pe scurt.
Dar interesant e faptul ca PC din Romania habar n-avea! Au cazut de fraieri. Ca si aia din Basarabia – caci comunistii din Basarabia se subordonau direct Moscovei, fara sa mai treaca pe la Bucale. Ce stie ce prilejui niscai plangeri ca a daunat partidului.
La scurt timp dupa Tatar Bunar pica si legea Marzescu. Da pana la ea destui comunisti s-au retras din partid si s-au dus la socialisti. Ca totusi tradarea de tara nu prea le placea. In partid au ramas numai aia de le placea cuvantul tradator.
Daca vreti nitel mai mult, nu va trebuie aprobare de la CNAS. E suficient sa va duce la o biblioteca si sa cautati Romania dupa Marea Unire, de Mircea Musat si Ion Ardeleanu. Si cautati in vol II, la pag 780. Si daca tot ati facut efortu asta, mereti si la pag 607.
Puteti cauta si pe Wiki. Au pus de curand o pagina , extrem de tributara surselor sovietice nu numai ca informatie …
Buon. Si acu’ credeti-ma pe cuvant.
Tatar Bunar a fost ultima incercare a revolutiei dinafara. A se observa stupizenia: cca 30 de insi! Care promiteau insa ajutorul Armatei Rosii… Dar se miza pe un pic de rascoala, care sa prilejuiasca amestecul militar…
Imediat dupa esec s-a facut Republica Autonoma Sovietica Moldoveneasca. Si poate si asta a fost si cauza imediata declinului lui Trotzki – ca el era cu revolutia dinafara si permanenta.
Ghita Bizonu’