In WW I, francezii au dispus de un numar mare de vehicule blindate, in mare parte construite pe sasiu de camion, Peugeot si Renault, ce dispuneau de un blindaj cu grosimea cuprinsa intre 5-8 mm, dar care rezista in fata gloantelor inamice, dar au avut si cateva proiecte de blindate, mult superioare automitralierelor, foarte asemanatoare cu un tanc. Aceasta evolutie s-a datorat in principal razboiului de transee, dar si dorintei de a avea protectie si mijloace de foc superioare –toate cuprinse intr-un singur vehicul.
Automitraliera Vinot-Deguingand realizata in 1918, a fost respinsa de catre factorii de decizie militari, pe motiv ca nu corespunde din punct de vedere tehnic.
Vehiculul blindat Frot-Tourmel-Laffly (dupa numele creatorilor sai) a aparut in anul 1915, avand la baza un sasiu de tractor. Avea blindaj de 7 mm, fiind propulsat de un motor pe benzina de 20 CP, cu ardere interna, rezervor de 30 litri, doua roti directoare ce permitea deplasarea in directie. Vehiculul avea urmatoarele caracteristici: lungime 7 m; latime 2 m; greutate probabila de 10 tone; echipaj 9 militari; viteza maxima cuprinsa intre 3-5 km/h; 4 mitraliere –una in fata si trei in spatele vehiculului, dar avea foarte probabil si un tun; mecanicul-conductor dispunea de doua posturi de conducere a blindatului, una in fata si alta in spatele vehiculului. Vehiculul era greoi si ineficient, incapabil de a evolua in teren neamenajat, fiind intr-un final respins de catre comisia de evaluare. Cu toate acestea, el a reprezentat un inceput, remarcabil fiind faptul ca a aparut cu noua luni inaintea primului tanc britanic, numit Little Willie (Micul Willie).
Vehiculul blindat Frot-Tourmel-Laffly
Specialistii militari francezi au inteles insa un lucru –era nevoie de motoare puternice, capabile sa urneasca vehiculele in teren; blindaj mai gros, ceea ce insemna protectie marita pentru echipaj; armament de calibru mare capabil sa distruga transeele, sarma ghimpata si fortificatiile inamice. Se pare ca proiectul acestui tanc a fost totusi vandut in Marea Britanie, ducand foarte probabil la „Micul Willie”. Iata ce spunea in acest sens, colonelul Jean Baptiste –Estienne, din Armata Franceza: „Victoria in acest razboi va apartine beligerantului care pune primul un tun pe un vehicul capabil sa mearga pe toate tipurile de teren”. El considera ca un asemenea vehicul ar putea fi oprit de catre inamic doar cu tunul –ceea ce era de fapt, un adevar…
Primul tanc francez a fost Schneider CA 1, ce a aparut pe front la data de 25 februarie 1916.
SCHNEIDER CA-1, a fost dezvoltat de catre firma cu acelasi nume, incepand cu anul 1915. La inceputul lui ianuarie 1916, armata franceza a lansat o comanda de 400 de tancuri, numite initial „vehicule pentru lupta in teren” (dupa unele surse), ce erau inarmate cu un tun de calibrul 75 mm.
SCHNEIDER CA-1
Tancul avea motorul montat in fata si transmisia in spate; motor cu patru cilindrii –construit special de catre firma Schneider, ce genera 60 CP la 1200 rotatii/minut; transmisie cu trei viteze si ambreiaj cu doua rapoarte. Blindajul era format din otel calit, ce rezista unui glont tras de pusca germana Mauser, de la o distanta de 150 m. Tanchistii dispuneau de fante ce le permitea urmarirea terenului, putand totodata sa traga cu armamentul usor de infanterie din dotare; fantele aveau si rol de aerisire a habitaclului.
Ca armament dispunea de un tun calibrul 75 mm, Schneider BS (Blockhaus Schneider –avand distanta maxima de tragere cuprinsa intre 200-600 m, iar viteza initiala a proiectilului era de 200 m/s, camp de tragere orizontal cuprins intre -10º/+30º. Tunul dispunea de 106 lovituri), doua/patru mitraliere plasate pe fiecare parte a vehiculului (Hotchkiss, calibrul 8 mm, model 1914, dispunand de 7488 cartuse), montate in cupole, ce se puteau roti la un unghi maxim de 53º, avand camp de tragere orizontal, cuprins intre -45º/+20º. Constatandu-se ca tancul era totusi vulnerabil la gloantele germane de tip K (8×57 mm, cu miez de otel putand perfora blindaje de 12-13 mm de la 100 m distanta. S-a aflat in dotarea infanteriei germane in WW I, putand fi tras cu o pusca Mauser standard), i-au fost adaugate placi de blindaj –in principal la partile mai expuse tirului inamic- de 5,5 mm grosime, acest lucru crescand greutatea vehiculului cu aproximativ o tona.
Acest prim tanc francez, avea deficiente, in speta ventilatie slaba a habitaclului (fantele erau putine) si rezervoare de combustibil montate intern in interiorul cabinei –riscul de izbucnire a unui incendiu era foarte mare, iar mirosul de combustibil provoca mari probleme echipajului. Ulterior, in vara anului 1917, s-a incercat remedierea acestor deficiente, marindu-se numarul de fante de aerisire, iar rezervoarele au fost mutate in exteriorul vehiculului (doua rezervoare a cate 100 de litri fiecare). Acest tanc a avut si doua variante, precum CA-2 –cu un tun de 47 mm montat in turela rotativa in partea din fata a caroseriei blindate; CA-3 –cu turela dubla, marita; ambele variante n-au avut succesul scontat, iar firma Schneider nu avea capacitati de productie adecvate montarii de tancuri. Cele doua tancuri CA-2/3, au fost transformate in final in vehicule radio si transportoare de trupe, dispunand de usi mai mari. Tancul CA-1 (16 unitati, patru baterii a cate patru tancuri) a fost folosit pentru prima data in lupta pe data de 16 aprilie 1917, la Berry-au-Bac (Chemin des Dames), intr-un atac de artilerie destinat sustinerii infanteriei.
SAINT-CHAMOND, a aparut in anul 1916, fiind superior tancului CA-1, fiind dezvoltat pe un sasiu de tractor Holt. Acest blindat, pe senile, avea greutatea doar cu o treime mai mare decat cea a CA-1, protectie superioara, armament superior –dispunea de un tun de calibrul 75 mm montat in fata vehiculului, vizibilitate marita pentru echipaj –avea numeroase fante, spatiu marit la interior, acoperis plat pe care erau dispuse turele destinate observarii campului de lupta (la varianta nr.2, s-a aplicat acoperis inclinat, pentru o rezistenta marita la atacul cu grenade, dispunand de o turela destinata conductorului).
SAINT-CHAMOND
Avea insa si numeroase deficiente, precum: mobilitate scazuta, motor cu o fiabilitate scazute –se defecta des, fiind greu de intretinut (de multe ori se practica metoda canibalizarii, pentru procurarea de piese de schimb). Cu toate acestea, au fost comandate 400 de exemplare. Motorul era de tip Panhard cu patru cilindrii, dispunand de un dinam ce furniza energia electrica necesara celor doua motoare electrice. Ulterior, in anul 1917, senilele au fost schimbate cu unele de 500 mm latime, imbunatatind mobilitatea in teren accidentat, fiind dotate cu un tun de 75 mm mai bun.
Cateva asemenea tancuri au fost transformate in vehicule de deservire, rezervoare de combustibil –cisterne. Pana in anul 1918, au fost create 12 unitati dotate cu tancuri Saint-Chamond, fiecare avand in componenta sa cate trei baterii a patru vehicule. Aceste tancuri au fost rapid surclasate de catre Renault FT-17, odata cu aparitia acestuia pe front. Saint-Chamond, a intrat in lupta pentru prima data in data de 17 octombrie 1917, in cadrul luptelor desfasurate la Laffaux si Malmaison –in rol de sprijin de artilerie.
Un proiect abandonat in final, a fost cel al blindatului, AUBRIOT-GABET. Acest tanc se baza pe un sasiu de tractor Filtz, avand motor alimentat cu petrol, dar si unul electric –destinat manevrarii turelei. Dispunea de un tun de calibrul 37 mm in turela montata la partea superioara a vehiculului, fiind deservit de doi oameni. Avea urmatoarele caracteristici: lungime 6 m; latime 2,50 m; inaltime 2 m; greutate cuprinsa intre 8-10 tone; viteza maxima pe sosea cuprinsa intre 8-10 km/h. Acest proiect a fost rapid abandonat datorita slabelor sale performante.
AUBRIOT-GABET
Tancul greu, FCM -1A LOURD, a fost comandat pe data de 20 octombrie 1916, iar primele teste ale variantei 1A au avut loc pe 10 decembrie 1917, in Seyne. Acest blindat avea performante relativ bune, in timpul testelor reusind sa depaseasca obstacolele din teren (trecea peste transee de 2 m latime, urca pante usoare).
FCM -1A LOURD
Tancul avea urmatoarele caracteristici: greutate 41 tone; lungime 8,30 m; latime 2,84 m; inaltime 1,98 m; motor Renault de 200 CP; blindaj: in partea din fata -35 mm, lateral -20 mm, partea superioara si podeaua -15 mm, turela -35 mm; viteza maxima obtinuta in teren accidentat a fost de 6 km/h. Era inarmat cu un tun de calibrul 75/105 mm –acestea aveau o rezerva probabila de 75-100 de proiectile, o mitraliera coaxiala cu tunul si inca una montata in partea din fata a blindatului –dispunand de 2500-3000 de proiectile; echipaj 7 oameni. Mai dispunea de doua fante dispuse in spatele vehiculului, pe unde echipajul putea trage cu armamentul individual din dotare, sau putea observa campul de lupta. Avea si deficiente, in speta dificultatea de a se roti datorata sistemului de rulare si a profilului patinelor senilei, dar si un cost de productie mare, ce se ridica la suma deloc mica pe atunci -600000 de franci. Cu toate acestea, el a fost in acea perioada, cel mai puternic tanc realizat de catre francezi, cel mai bine echipat si inarmat, ce din pacate, nu a intrat in productia de serie.
Tancul SAINT-CHAMOND, de 25 tone, model 1917, a fost inca din proiectare un esec, datorat in mare parte si incapacitatii firmei de a asigura productia de serie. Acest tanc, putea ajunge la greutatea de 36 de tone cu incarcatura maxima, semanand foarte mult cu tancurile britanice, dar avea blindaj mai bun si armament superior.
SAINT-CHAMOND 25 T
Blindatul dispunea de un motor de 120 CP; transmisie mecanica; doua motoare electrice; blindaj de 16 mm; doua rezervoare de carburant montate in partea din spate a vehiculului, izolate de compartimentul de lupta (o solutie ingenioasa si inedita pe atunci); mecanicul-conductor statea intr-un compartiment special, montat la partea superioara a vehiculului, avand vedere panoramica. Armamentul era compus dintr-un tun scurt de calibrul 75 mm montat in partea din fata a vehiculului (camp de tragere vertical cuprins intre -20º/+20º; camp de tragere orizontal de 46º; rezerva de munitie-100 proiectile); doua mitraliere calibrul 8 mm, montate lateral (camp de tragere orizontal de 90), si una in spatele vehiculului (camp de tragere orizontal de 180º), avand o rezerva de 16000 de cartuse. Viteza maxima era preconizata la 4,5 km/h in teren plat (0,5 km/h, daca urca o panta de 30º). Va urma…
WW
Surse date si poze: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET
www.actrus.ro/reviste/4_2004/a21.pdf
www.chars-francais.net/…/index.php?…
www.reocities.com/Pentagon/…/armcar1.ht…
philippe.boursin.perso.sfr.fr/autohi3b.htm –
www.lesfrancaisaverdun-1916.fr/theme-cha…
www.warwheels.net/…/WFVFrance3HAUG…
militaires-d-hier.forumgratuit.org/t13… – Franța