Germanii, nu s-au sfiit sa foloseasca tancurile capturate (cel putin 17 regimente Panzer si unitati de artilerie autopropulsata din componenta acestora, au avut in dotare aceste tancuri franceze), recunoscand faptul ca in alte conditii, cu echipaje experimentate, organizate si folosite intr-un mod corespunzator, le-ar fi dat mult de furca.
B1 captura germana
Au capturat 161 de unitati B1 numindu-le, Panzerkampfwagen B-2, pe care le-au utilizat in antrenarea si formarea propriilor tanchisti, dar si in operatiuni impotriva Rezistentei. 60 de unitati au fost transformate in aruncatoare de flacari fiind numite, Panzerkampfwagen auf Flammwagen B-2 740 (f).
Char B1 (B2) aruncator de flacari
16 unitati au fost transformate in obuziere autopropulsate de calibrul 105 mm (apar in evidentele militare germane ca 10,5 cm, FH 18/GW B1 BIS). Aceste obuziere autopropulsate erau echipate cu un obuzier de calibrul 105 mm, o varianta a celui tractat, construit de catre Rheinmetall, intre anii 1935-1945. Obuzierul era modern si eficace, putand trage proiectile ce cantareau 15 kg la distanta maxima de aproximativ 11000 m, la o viteza initiala a proiectilului de 470 m/s.
B1 BIS -OBUZIER AUTOPROPULSAT 105 MM
Povestea tancurilor modificate de catre germani in aruncatoare de flacari, incepe din primavara lui 1941 pana in iunie 1942, cand Wehrmacht-ul a plasat o comanda firmei Wegman din Kassel, specializata in modificarea blindatelor (initial contactasera firma Daimler-Benz), de a transforma un numar de 60 de tancuri B1 BIS, in aruncatoare de flacari. Aceste tancuri, realizate in trei variante (primele doua dispunand de un rezervor intern de napalm, iar cea de a treia, de un rezervor extern protejat de un blindaj de 30 mm) vor fi utilizate ulterior in Iugoslavia, in URSS (au participat la Operatiunea Barbarossa) si Olanda.
B-2 (f) in exercitiul functiunii
Transformarea a constat in inlocuirea tunului de calibrul 75 mm cu un aruncator de flacari Koebe, ce putea lansa la distanta maxima de 40-45 m. Aruncatorul de flacari dispunea de un rezervor ce continea napalm, actionat de catre o pompa cu azot ce avea un motor in doi timpi cu o capacitate de 200 de jeturi a cate trei secunde, fiecare. Cu asemenea tancuri au avut dea face partizanii iugoslavi, soldatii sovietici, precum si cei anglo-polonezi (la Arnhem).
B2 in Germania
19 tancuri B1 BIS/B-2, abandonate de catre germani, au fost capturate si utilizate de catre Fortele Franceze Libere in septembrie 1944. In data de 7 octombrie 1944, guvernul provizoriu al Republicii Franceze a infiintat Regimentul 13 Dragoni, dotat cu tancuri Somua S-35 si 19 tancuri B1 BIS si B-2 (modificate de catre germani, compania fiind comandata de catre capitanul Edmond Voillaume). Acest regiment a stationat, dupa razboi, in zona de ocupatie franceza din Germania, facand parte din Divizia a Treia de Blindate, fiind ulterior desfiintata in aprilie 1946, la Wittlich.
Si italienii au pus mana pe 8 CHARB1, in octombrie 1940, ce fusesera ascunse intr-o pestera de langa Les Baux-de-Provence. Dintre acestea, doar 6 aveau turela montata si desi italienii le-au testat, n-au fost folosite in lupte. Oricum, aceste tancuri erau cu mult peste ceea ce aveau ei.
Povestea tancurilor B1 se intinde pe mai multi ani. Primul prototip, numit 101, a aparut in anul 1929, fiind realizat din placi de blindaj de catre firma Renault, fiind urmat de alte doua prototipuri in anul urmator (102 si 103). Acest prim prototip, dar si celelalte, va reprezenta vehiculul de test pentru modernizarile si imbunatatirile aduse tancurilor de serie. Desi motorul avea probleme cu instalatia de racire si scurgerile de ulei, in luna octombrie 1931, cele trei prototipuri realizate au fost detasate in poligonul Mourmelon in vederea testelor si familiarizarii echipajelor. Aceste trei prototipuri, aveau motoare, ambreiaje si transmisii diferite si au fost folosite intens pana in anul 1934, cand s-a optat pentru turela echipata cu tun de calibrul 47 mm si mitraliera coaxiala cu acesta, Reibel/MAC -31, calibrul 7,5 mm.
Productia de serie a CHARB1 a debutat in anul 1935, fiind impartita intre cele trei firme ce acum colaborau, astfel: Renault -182 de unitati; AMX, devenita intre timp filiala a firmei Schneider -47 de unitati; FCM -72 de unitati si FAMH -32 de unitati. Initial, comanda s-a ridicat la 1000 de tancuri dar din cauza costului de productie ridicat, de 1,5 milioane de franci per bucata (un singur B1 costa cat 10 tancuri R-35), aceasta a fost redusa la 400 de unitati.
Primele loturi de CHARB1, avand numere de la 101-135 (35 unitati), aveau blindaj de 40 mm, turela se putea roti 360º in 20 secunde, fiind echipata cu tun de calibrul 47 mm, APX –Atelier de Puteaux (SA-34, varianta a tunului AT de calibrul 47 mm, MLE, model 1937, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 47 mm; rata de foc 30 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 855 m/s; putea penetra blindaj de 56 mm de la 1000 m. Tunul AT a fost fabricat intre anii 1937-1940, in cel putin 1200 de exemplare, care erau tractate de catre camioane. O varianta interesanta a fost cea autopropulsata, LORRAINE -37.
Germanii au folosit si ei acest tun sub denumirea de 4,7 cm PAK-181) si un obuzier de calibrul 75 mm –ABS, model 1929 (destinat in principal distrugerii fortificatiilor si a infanteriei inamice. Obuzierul dispunea de o rezerva de 74 proiectile, fiind derivat din obuzierul de camp, MLE, model 1929. Acest obuzier putea trage 12 proiectile/minut, la distanta maxima de 12100 m). Tancul avea urmatoarele caracteristici: motor Renault pe benzina, 6 cilindrii, 270 CP; lungime 6,37 m; latime 2,50 m; inaltime 2,80 m; greutate 30545 kg; blindaj cuprins intre 40-14 mm; viteza maxima pe sosea -27 km/h; autonomie 180 km; 2 mitraliere de calibrul 7,5 mm (Reibel/MAC 31 –Manufacture d’armes de Chatellerault, model 1931, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 7,5 mm; lungime 1030 mm; greutate 11,8 kg; rata de foc 750 proiectile/minut; rezerva 5100 proiectile.
B1 BIS-BORDUL
Mitraliera a dotat majoritatea blindatelor franceze din WW II si putea, teoretic, sa penetreze blindaj de 8 mm grosime de la distanta de 50 m, precum: AMR 33 VM, H-35, PANHARD 178, R-35, S-35). Interesant este faptul ca acest tanc era prevazut cu carlig de remorcare de care era atasat un rezervor de carburant pentru marirea autonomiei –solutie la care s-a renuntat rapid, din motive de siguranta si costuri.
In primavara anului 1940, tancurile B1 au fost reechipate cu o noua turela, APX-1, ce dispunea de periscoape performante (4 periscoape L-724, ce puteau viza un tanc inamic de la 1500/1600 m, deservind si mitraliera coaxiala) si un nou tun, SA-35, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 47 mm; putea utiliza proiectile AT sau explozive, de 1,6 si 1,4 kg, avand viteza initiala de 600/700 m/s; lungimea proiectilelor 145/193 mm; rata de foc cuprinsa intre 6-15 proiectile/minut. Practic, distanta eficienta de tragere AT era cuprinsa intre 800-1000 m, dar aceasta depindea de grosimea blindajului (de la: 100 m -36/46 mm; 500 m -28/38 mm; 1000 m -21/31 mm; 1500 m -15/25 mm; 2000 m -11/20 mm).
Noua turela a dotat si varianta B1 BIS, ce avea blindajul crescut la 60 mm frontal (interesant este faptul ca aceasta era inclinata, fiind corespunzatoare unui blindaj de 80 mm) si 55 mm in partile laterale. Aceasta varianta, modernizare a celei initiale, a fost dotata si cu noua turela APX 4 (actionata electric, cu blindajul marit la 56 mm, cantarind cu 470 kg mai mult decat APX-1. Se pare ca doar cinci unitati CHARB1 BIS au avut acest tip de turela), cu tun calibrul 47 mm, SA-35, mai grea cu 471 kg decat APX-1. CHARB1 BIS, a aparut in anul 1938, avand urmatoarele caracteristici: motor Renault V12, 300/307 CP, 1900 rpm, la origine fiind un motor de aviatie. Acest motor era dispus in centrul tancului (se afla in spatele turelei principale, fiind protejat de loviturile inamice –o alta solutie inovatoare, aplicata si astazi blindatelor moderne). Motorul era racit de un radiator si de catre un ventilator, dispuse pe partea stanga, ce absorbeau aerul printr-un panou lateral protejat cu obloane blindate; echipaj 4 oameni –comandantul, operatorul radio, incarcatorul si conductorul; sistem de transmisie complicat ce v-a pune mari probleme in exploatare; greutate totala 31 tone; autonomie scazuta, de doar 150/180 km pe sosea, in conditiile in care dispunea de trei rezervoare a cate 400 litri; viteza maxima era, cel mai probabil, de doar 20 km/h, combustibilul fiind epuizat in cel mult 6 ore.
Pentru marirea autonomiei s-a realizat un rezervor remorcat cu o capacitate de 800 de litri, dar acesta n-a fost folosit in timpul luptelor din motive de siguranta. Ca o premiera in randul tancurilor franceze, B1 BIS, a fost echipat inca din fabrica cu un sistem revolutionar de aer comprimat (era utilizat la pornirea motorului) si ventilatie, ce putea elimina in timp util gazele din interiorul vehiculului, rezultate in urma tragerilor. Intre anii 1938-1940, cel putin 8 batalioane dispuneau de B1 BIS –fiecare avand cate 33 de unitati, insa productia s-a ridicat la cel putin 360 de exemplare. Dintre acestea, cel putin 3 unitati erau destinate scolarizarii echipajelor si transportului munitiei, nefiind dotate cu turele.
B1 TER -PARTEA FRONTALA
O varianta interesanta a B1 BIS, a fost B1 TER –versiunea numarul trei a CHAR B1, aparuta in anul 1940, fiind o imbunatatire radicala a variantei B1 BIS, ce a avut cateva caracteristici revolutionare. Doar 4 unitati B1 TER au fost realizate din cauza costurilor mari si a problemelor de productie, dar, cu siguranta, nicio putere militara de atunci nu se putea lauda cu un blindat atat de evoluat, precum acesta. Acest blindat, avea urmatoarele caracteristici: blindaj de 75 mm inclinat (o solutie ce va fi adoptata si de catre sovietici la tancul T-34), unele dintre panouri fiind dispuse in V, dispersand in mod eficient forta loviturii inamice –aplicata si astazi blindatelor moderne; motor Renault, 6 cilindrii, 350 CP, transmisie Naeder revizuita si cutie de viteze mult imbunatatita, manuala. Blindatul dispunea de sistem de franare eficient, permitand schimbarea de directie la viteze mari; viteza maxima pe sosea 30 km/h; autonomie 180 km; greutate 36,6 tone; lungime 6,35 m; latime 2,73 m; inaltime 2,86 m; echipaj 5 oameni; interior restilizat ce marea gradul de comfort al echipajului –exista informatii care sugereaza ca acest model dispunea de instalatie de aer conditionat, o premiera in acele vremuri; armament: tun calibrul 47 mm, SA-35, in turela; obuzier calibrul 75 mm, identic cu cel de pe B1, dar acesta se putea deplasa lateral 5º/10º, in conditiile in care la celelalte tancuri acesta se misca doar un grad; o mitraliera de calibrul 7,5 mm, coaxiala cu tunul, Chatellerault M –model 1929: lungime 1,08 m/greutate 9,1 kg/cadenta de tragere 500 proiectile/minut, raza de actiune 600 m; putea urca pante cu inclinatia maxima de 80º; trecea santuri de 1,5 m latime.
Interesant este faptul ca B1 TER a avut un urmas ce a fost dezvoltat in mare secret de catre ARL (Atelier de Construction de Rueil), Laffly si altele, dupa armistitiu, fiind mascat in diferite proiecte civile ori militare –pentru armata germana (troleibuz, vehicul pe senile pentru marina de razboi germana –urma a fi utilizat de catre aceasta in Norvegia, etc).
B-40
Acest nou blindat aparut la sfarsitul anului 1944, s-a numit B-40, fiind o imbunatatire majora a B1 TER, initial fiind dotat cu motor Talbot, de 500 CP, blindaj de 80 mm, tun calibrul 75 mm, greutate 50 tone. Blindatul era asemanator tancului american Sherman, fiind realizat in urma invatamintelor trase din fatidicul an 1940. Desi initial se dorea realizarea a 500 de unitati ce urmau a dota fortele guvernului de la Vichy, productia de serie a inceput abia in anul 1947, pana atunci fiind realizate doar cateva machete din lemn. Cel putin 60 de unitati au fost realizate intre anii 1947-1950, sub numele de ARL-44, modificate substantial fata de proiectul initial, avand blindaj inclinat crescut la 120 mm.
Acest blindat a reprezentat renasterea industriei constructoare de blindate franceze, dupa razboi –doar pentru o scurta perioada- fiind cunoscute doua variante, ARL -44 (46,96 tone greutate) si ARL-44 BIS (50,5 tone greutate). Blindatele au dispus de doua variante de turele: ARL-44 E (Experimentale –blindaj: partea fata 100 mm/partea spate 60 mm/partile laterale 60 mm; viteza de rotatie 20º/s; greutate 7 tone; turela era electrica si se putea roti 360º) si ARL-44N (Nouvelle -–blindaj: partea fata 110 mm/partea spate 33 mm/partile laterale 30 mm; viteza de rotatie 22º/s; greutate 6,5 tone; turela era electrica si se putea roti 360º). Erau dotate cu un tun calibrul 90 mm, SA-45/DCA-45 (viteza initiala a proiectilului -1000/1130 m/s; rezerva interna -50 proiectile; rata de foc -6 proiectile/minut.
ARL 44
Tunul dispunea de frana de recul, ceea ce marea precizia tragerii), derivat din cel antiaerian, CA-39; precum si doua mitraliere de calibrul 7,5 mm, Chatellerault -MAC 31REIBEL, cu o rezerva de 5000 de proiectile. Erau motorizate cu agregate Maybach, de captura, in doua variante: HL 230 (575 CP/2500 rpm, greutate 700 kg. Tancurile dotate cu acest motor aveau urmatoarele caracteristici: autonomie 350 km pe sosea; viteza maxima pe sosea 37,25 km/h; puteau urca pante de 60º; traversau santuri de 1,30 m latime; lungime 10,52 m; latime 3,40 m; inaltime 3,20 m; echipaj 5 oameni)/HL 230 P45F (750 CP, greutate 750 kg). Tancurile dispuneau de echipament radio modern, in doua variante: SCR-508 (raza maxima de emisie-receptie 400 m, greutate 100 kg) si SCR-528F (raza maxima de emisie-receptie 750 m, greutate 80 kg).
Cu toate ca erau moderne, tancurile au avut probleme in exploatare, in special la cutia de viteze, frane si suspensii, fiind inlocuite cu tancul american, PATTON M-47 (peste 850 de unitati au fost in dotare, incepand din anul 1953). Cu toate acestea, blindatele au mai fost folosite cativa ani pentru instructie si ca tancuri-tinta. Au existat zvonuri despre o tentativa de export a acestor tancuri, prin anii *50, in Argentina, dar fara a apare dovezi in acest sens.
Va urma…
WW
Surse date si poze: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET
www.chars-francais.net/…/index.php?…
philippe.boursin.perso.sfr.fr/autohi3b.htm –
www.lesfrancaisaverdun-1916.fr/theme-cha…
www.warwheels.net/…/WFVFrance3HAUG…
militaires-d-hier.forumgratuit.org/t13… – Franța
http://www.landships.freeservers.com/
www.warlordgames.com/…/new-french-cha… –
http://www.landships.freeservers.com/romfell_info.htm
forum.worldoftanks.com/index.php?/topic/…